Părerea criticului
Experienţa de cinefil îmi trage semnalul de alarmă când un film plin de staruri este anunţat drept "inspirat din evenimente petrecute în realitate". Hollywood-ul a dovedit de nenumărate ori că se poate juca bine-merci nu doar cu imaginaţia, dar şi cu istoria. Doar că The Killer Elite: Înfruntarea este atât de dezordonat, încât chiar sunt şanse să fie bazat pe evenimente reale, căci doar se ştie: viaţa bate filmul. În rest, numai de bine: Jason Statham îşi face treaba ca lumea, Robert De Niro vine cu ceva vorbe de duh, iar secvenţele de acţiune sunt suficient de bine realizate pentru ca Înfruntarea să devină divertisment numai bun pentru două ore de relaxare în weekend.
Povestea se învârte în jurul lui Danny (Jason Statham), un specialist în misiuni imposibile care se retrage din activitate când una dintre loviturile sale se sfârşeşte prost. Exilat în Australia, Danny trebuie să se întoarcă pentru a-şi salva mentorul, pe Hunter (Robert De Niro), prizonier în reşedinţa unui şeic arab după ce şi-a însuşit banii pentru uciderea unori membri ai Forţelor Speciale Britanice fără să-şi facă treaba. Pentru a-l elibera, Danny se leagă să execute el misiunea lui Huntar, ajungând să înfrunte una dintre cel mai bine pregătite unităţi de lupte din lume. Treaba nu va fi deloc uşoară pentru că în cale îi va ieşi Spike (Clive Owen), un fost membru SAS hotărât să-şi apere foştii colegi.
Prea multe de spus despre film nu sunt, pentru că totul este o succesiune de schimburi de focuri, urmăriri de maşini, lupte corp la corp şi întorsături de situaţie ce alternează cu suficientă inspiraţie pentru ca spectatorii să nu se uite la ceas pe durata celor două ore. Scenariştii încearcă să complice lucrurile (contractul îl obligă pe Danny să obţină anumite declaraţii înregistrate de la victime înainte de a le ucide în moduri ce pot părea accidente), dar ca la orice film de gen momentele devin repetitive. Mai mult, Înfruntarea pare să nu se mai termine: când credeai că toate iţele sunt rezolvate şi că Danny se poate întoarce în sfârşit la iubita sa din Australia (subiect al unor flashback-uri enervante), iată că mai e ceva de făcut sau apare o informaţie nouă sau cineva nu vrea să moară şi pace.
Poate că Înfruntarea este un action pe care l-ai mai văzut, în anumite în forme, şi înainte, dar sunt mari şanse ca, în cazul în care eşti fanul lui Jason Statham, să nu ieşi dezamăgit de la film. Actorul este eficient ca întotdeauna în producţiile sale de acţiune, chiar dacă expresivitatea i se reduce la cuta dintre sprâncene, atât de prezentă încât zici că s-a născut cu ea. Robert De Niro are câteva scene amuzante (şi replici precum "viaţa e ca atunci când lingi miere de pe un spin") şi şontâc-şontâc mai dă şi câteva capete în gură, că doar joacă într-un film de acţiune. Pe urmele lor, Clive Owen nu face nici el exces de expresivitate...
Regia lui Gary McKendry este alertă şi ritmată, dar haosul din scenariu face ca totul să devină obositor cu zeci de minute înainte de final. Înarmează-te cu răbdare: totul e bine când se termină cu bine!
Povestea se învârte în jurul lui Danny (Jason Statham), un specialist în misiuni imposibile care se retrage din activitate când una dintre loviturile sale se sfârşeşte prost. Exilat în Australia, Danny trebuie să se întoarcă pentru a-şi salva mentorul, pe Hunter (Robert De Niro), prizonier în reşedinţa unui şeic arab după ce şi-a însuşit banii pentru uciderea unori membri ai Forţelor Speciale Britanice fără să-şi facă treaba. Pentru a-l elibera, Danny se leagă să execute el misiunea lui Huntar, ajungând să înfrunte una dintre cel mai bine pregătite unităţi de lupte din lume. Treaba nu va fi deloc uşoară pentru că în cale îi va ieşi Spike (Clive Owen), un fost membru SAS hotărât să-şi apere foştii colegi.
Prea multe de spus despre film nu sunt, pentru că totul este o succesiune de schimburi de focuri, urmăriri de maşini, lupte corp la corp şi întorsături de situaţie ce alternează cu suficientă inspiraţie pentru ca spectatorii să nu se uite la ceas pe durata celor două ore. Scenariştii încearcă să complice lucrurile (contractul îl obligă pe Danny să obţină anumite declaraţii înregistrate de la victime înainte de a le ucide în moduri ce pot părea accidente), dar ca la orice film de gen momentele devin repetitive. Mai mult, Înfruntarea pare să nu se mai termine: când credeai că toate iţele sunt rezolvate şi că Danny se poate întoarce în sfârşit la iubita sa din Australia (subiect al unor flashback-uri enervante), iată că mai e ceva de făcut sau apare o informaţie nouă sau cineva nu vrea să moară şi pace.
Poate că Înfruntarea este un action pe care l-ai mai văzut, în anumite în forme, şi înainte, dar sunt mari şanse ca, în cazul în care eşti fanul lui Jason Statham, să nu ieşi dezamăgit de la film. Actorul este eficient ca întotdeauna în producţiile sale de acţiune, chiar dacă expresivitatea i se reduce la cuta dintre sprâncene, atât de prezentă încât zici că s-a născut cu ea. Robert De Niro are câteva scene amuzante (şi replici precum "viaţa e ca atunci când lingi miere de pe un spin") şi şontâc-şontâc mai dă şi câteva capete în gură, că doar joacă într-un film de acţiune. Pe urmele lor, Clive Owen nu face nici el exces de expresivitate...
Regia lui Gary McKendry este alertă şi ritmată, dar haosul din scenariu face ca totul să devină obositor cu zeci de minute înainte de final. Înarmează-te cu răbdare: totul e bine când se termină cu bine!
