Comentarii Comentează
  • mihaelatb
    pe 25 Iunie 2022 13:18
    Primul sentiment care m-a incercat dupa vizionarea filmului: regret pentru timpul pierdut. Un rol mai stupid ca cel jucat de Burt Lancaster, nu am vazut! si dupa ultimul lui meci de box, parca era drogat, nu stia ce-i cu el, nu simtea nici o durere. Si dragostea lui pentru Kitty nu era normala. Cat de tampit poti fi ca sa accepti sa fii inchis, „calcat in picioare” si tu sa crezi in continuare ca ea simte ceva pentru tine? In rest, si el si ea, superbi! El, un barbat in cea mai buna epoca a sa - avea 33 de ani- Ea superba - 24 de ani. Ca sa consifer filmul bun, trebuia sa-mi placa, Dar ceea ce nu inteleg nu poate sa-mi placa.
  • Traveler22
    pe 05 Ianuarie 2019 18:15
    Un film foarte foarte plictisitor!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
  • cezarika21
    pe 16 Iunie 2016 12:13
    Noapte, întuneric, străzi pustii. O mașină oprește în fața unui restaurant. Filmați de la distanță din penumbră, doi bărbați se îndreaptă încet și în tăcere spre ușă, lăsând umbre lungi pe dâra îngustă de lumină de pe pavaj. Pălării înfundate pe cap, ambele mâini în buzunare, fețe impenetrabile - aspect tipic de ucigași plătiți ce stârnesc teama prin simpla lor prezență. Așa începe unul dintre cele mai bune filme noir, realizat după o nuvelă a lui Ernest Hemingway.

    Restul filmului încearcă să dezvăluie motivul prezenței celor doi ucigași în orașul mărunt de provincie, într-o succesiune de flash-back-uri ce reconstituie ca piesele unui puzzle trecutul misterios al celui urmărit, un individ necunoscut cu un nume fals. Fiecare mărturie contribuie la clarificarea portretului, elucidând un mister vechi ce rămăsese nerezolvat. Tensiunea în creștere, tonul fatalist al acțiunii, dialogurile inteligente, calitatea ridicată a interpretărilor, dar mai ales regia profesionistă a lui Robert Siodmak sunt aspecte ce aduc în memoria spectatorilor măiestria și pasiunea existente în anii de glorie ai cinematografului. Artă pură, nu degeaba marele Hemingway l-a admirat cu adevărat, considerând că este primul film care a redat spiritul operei sale literare.

    Secvențele de început, care sunt cele mai reușite tocmai pentru că sunt cele mai fidele textului literar, mi-au adus în minte stilul misterios și bărbătesc al filmelor lui Orson Welles. Imaginile se imprimă în minte pentru totdeauna și rămân o marcă a artei cinematografice eterne.

    Recunoscându-i-se valoarea, ”The Killers” a fost selectat de Biblioteca Congresului în anul 2008 pentru păstrarea în Registrul Național de Film al SUA, fiind considerat ”semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”.
  • mtraianc
    pe 19 Iunie 2012 20:52
    un film F bun , o actrita deosebit de frumoasa , o poveste destul de incilcita dar in acelasi timp o poveste logica despre un jaf ,merita vazut sau mai bine spus neaparat de vazut