The Killing of a Sacred Deer (2017)

Un film penibil,ilogic,incoerent.Fara noima.Ma mir cum este posibil sa se faca filme atat de proaste cu actori atat de buni.

este o capodoperă de film un original la care am stat cu mare suspans în timpul filmului.
e un film la care merită văzut măcar o dată este impecabil din toate punctele de vedere actoria fantastică scenariul este foarte bine scriis, scenele sunt foarte bune poveste este perfectă.

O adevărată teroare paralizanta te invaluie la vizionarea acestui film. Filmat focalizat cu detalii riguroase scena cu spaghetele rămânand memorabila !
Din nou grecul Lanthimos da recital. Plecat de la mitologie dar cu ramificații in zilele noastre. Nevoia de echitate de razbunare de a răspunde pt greseala majora care distruge familii. Regizorul nu a ales întâmplător o familie instarita 2 doctori faimoși cu propietati de lux . Sigur finalul este sălbatic crud greu de suportat te îngheață dar nu asta cautam la un film emotii catharsis???Poate era mai suportabil daca se inventa un delir oniric la doctor care era și fost alcoolic dar asa e mai mult o alegorie pt "crima și pedeapsa" . Incredibil cum accepta destinul copiii. Impresionanta scena cu muscatul mâinii mana pt mana ochi pt ochi...
Tânărul actor irlandez cu adevărat demențial. Un film de excepție.

Groaznic, am rezistat sa vad aproape tot filmul, nici eu nu știam că am asemenea rabdare.

ca idee filmul este aproape inacceptabil , dar probabilitatea realistica este redata cu o foarte acuratete, inclusiv lipsa emotionala a intregului ciclu familial plus deznodamantul pe care il pot eticheta ca si inaceptabil oricat as incerca sa empatizez cu doctorul, in acelasi timp nebunia transcende si din imposibilitatea de a nu putea face ceva...interesant si grotesc in acelasi timp...

Fimul asta este pe primul loc in topul celor mai proaste filme,pacat de actori,nu pierdeti nici macar un minut cu el

Totusi...cred ca fac parte din categoria oamenilor prea prosti pentru a incelege acest film.

O drama misterioasa al carei mister nu se desluseste chiar si dincolo de terminarea filmului in sensul in care nu se lamureste cine si cu ce drept i-a atribuit lui Martin puterea de a face propria dreptate prin a face rau la propriu aducandu-l pe Steven in starea de a-si omori propriul copil ca sacrificiu pentru o greseala chirurgicala mai veche.
Un alt lucru interesant a fost faza in care se face dragoste, ritualul in sine destul de ciudat.

un film foarte bun cu un joc actoricesc pe masura!
cei care au dat note mici sint sigura ca nu prea l au inteles!

Este un film fara sens, bizar, cu secvente de film care parca nu au legatura intre ele. Cu asa distributie si asa titlu te-ai astepta la cu totul altceva. Nu recomand vizionarea acestui film. Este o pierdere de timp.

Un film distopic, ce nu e usor de urmarit. Pentru un cinefil dedicat, as spune ca ai in fata un film abstact: daca initial faptele par reale, incerci sa deslusesti firul narativ, putin mai tarziu realizezi ca actiunea are elemente supranaturale. De fapt, intregul film e o parabola care face trimitere la povestea Iphigeniei lui Euripide din tragedia greaca ( la un moment dat, unul din personaje o si evoca).
Colin Farrell are un joc ireprosabil- el este un medic de chirurgie cardiovasculara. Prin similitudine cu mitul Iphigeniei, el ar fi Agamemnon, tatal acesteia, si cel care trebuie sa indeplineasca sacrificiul. Medicii si pilotii sufera uneori de ,,sindromul demiurgului,, cand viata pacientilor/pasagerilor se afla in mainile acestora. Jocul de-a Dumnezeu, finalizat cu greseli, incumba primirea pedepsei corespunzatoare.
Soundtrack-ul iti da uneori fiori pe spate, iar unele scene, ami ales la final, sunt chiar inconfortabil de urmarit.
Filmul a primit premiul pentru ,,Cel mai bun scenariu,, la Cannes 2017.
In concluzie, am avut cumva impresia ca am vazut un teatru absurd in regia lui Siviu Purcarete.

Replica aproximativa din film:
"Cardiologul=niciodata nu moare pacientul din vina medicului ci din vina anestezistului.
Anestezistul=niciodata nu moare pacientul din vina anestezistului ci din vina medicului."
Si iaca-sa, desi stim ca este vina noastra, e mai usor sa nu ne asumam nimic iar cand ni se intampla ceva rau...ne simtim nedreptatiti...
Bun de tot Barry Keoghan.

Mă bucur că Lanthimos nu și-a trădat stilul original, neinfuzat de clișee. O radiografie gradată și rece a culpei, a răzbunării, descinsă din Euripide, cu un actor (nu pare a avea 25 de ani!) numit Keoghan, cel oracular, vindicativ, psihopat, misterios..

Regia si filmarea sunt foarte interesante dar povestea e fara sens. Deciziile personajelor sunt fara sens. Jocul actorilor si dialogurile sunt intentionat sterile, de parca ar fi roboti sau retardati (nu am inteles de ce). Inteleg ca adolescentul avea probleme mintale, dar ceilalti? Un film supraapreciat datorita calitatii regiei si simbolisticii excesive (senzatia de snobism).
Uite un final care ar fi dat mult mai bine: pustiul mic ar fi fost intr-adevar paralizat dar in realitate nu urma sa moara; adolescentul ar fi profitat de ocazia paraliziei si ar fi pus la cale planul cu fata sa se prefaca cum ca e si ea paralizata, inclusiv scena de la geam din spital, dovada cum ca adolescentul ar spune chipurile adevarul; tatal ar fi ales o victima si apoi ar fi aflat adevarul, ca a fost tras pe sfoara si ca nu era nimic supranatural (boo-hoo).

Cinema-ul de arta ar fi bine sa ramana la el acasa, cand face incursiuni in comercial esueaza dezamagitor.

- incepe cu "matze" (visceral)
- C.F. e cam intr-o continuare din The Lobster (2015) - сam acelasi tehnica de rol
- regia e pe langa, in mod voit - evident. le: e incalzire.
- ceva nu functioneaza din cauza acelui setup/asteptari a la California (Holywood - cinema american de consum)
- mult prea departe de Alpeis (2011) - dar dinamica dialog cam de acolo
- in The Lobster a functional din cauza ca s-a pupat f misto cu absurdul britanic. mai e un regizor care trecand Atlanicul, fsss si-a pierdut savoarea locala (r. Joachim Trier in Louder Than Bombs (2015))
- hai... unde/cand vine lovitura aia de popica? :) le: ar fi muscatura din basement
- muzica aia de fundal creepy :>
- stalker side. revenge? le: yep. + grief?
- regia si C.F. incep sa-si dea drumul, C.F. pe partea de parinte
- N.K. aduce aici cu "sora" Naomi Watts
- filmele in care se intampla violenta & torturi & kills de copii ar fi indicat sa aiba un raiting special (!)
- finalul il dezonoreaza. il aduce in "a pretentious crap". da, atinge - dar atinge in resorturile care trebuie? oare ar trebui sa admir curajul de filma explicit sange&chinuri pe minori?! baremi in Kynodontas (2009) sunt adulti (dar erau doar aberanti, in fine parca unele chestii NU se fac).
- asa... si... cine e "adevaratul" ucigas acum? dar cu vina cum ramane?
- dar de ce nu si-a tras un glont in cap si am fi avut un fel de poveste semi-biblica?

Imi este ff dor de Attenberg (2010) :/

Sper ca peste ani sa nu-i iert derapajele si sa-mi intre pe sub piele asa cum s-a intamplat cu Kynodontas (cretin film, dar referinta!) sau cu Only God Forgives (2013) si sa ramana la nivelul de pseudo-yuuuk care-l merita.

The Killing of a Sacred Deer este un film psihologic cu un impact puternic asupra privitorilor, mi-a placut

Un film despre razbunare ca metafora, despre cat de mult ti-ar inchide ranile sufletesti primirea unui ,,dinte pentru dinte''. Raspunsul la aceasta intrebare se poate afla urmarind acest film sau cautand in noi insine.
Minunat jocul actorilor, bagheta regizorala punandu-le extraordinar in valoare calitatile incontestabile.

Un film la care cinefilul merge plin de încredere datorită distribuției promițătoare și a premiilor câștigate. Începe neașteptat de bine, devine plictisitor, apare o intrigă ce promite iar, urmează un mare fâsssss. Nu recomand vizionarea acestui film. Totală pierdere de vreme. Arta nu constă în originalitate cu orice preț și cu sacrificarea sensului. Un film fără nici o noimă.

Motivul principal pentru care am vazut acest film a fost acela ca regizorul - Yorgos Lanthimos - m-a surprins placut cu The Lobster, primul film al sau pe care l-am vazut. Acest The Killing of a Sacred Deer mi-a intarit convingerea ca avem de-a face cu un regizor original, inovator, de urmarit in continuare. Asa cum mi s-a intamplat cu Denis Villeneuve, pe care il admir si il urmaresc cu interes de la Incendies incoace. Filmul poate fi enervant pe alocuri, cu cateva carente (nu aflam pana la final cum naiba facuse ala mic vrajile alea), asta din vointa regizorului, desigur, dar cu siguranta e si tulburator, incitant, de urmarit cu sufletul la gura. Spatiul in care se desfasoara actiunea e unul aparte, parca pictat, creatia unui maniac al curateniei si al ordiniei. Retinem deci regizorul - Yorgos Lanthimos - care, cu siguranta, ne va livra si mai multa marfa buna pe viitor.

the lobster a fost ciudat, m-a lasta cu un gust amar ....sper ca asta sa nu fie chiar asa. oricum, ador cuplul Nicole Kidman - Cloin Farrell...app, il gasiti pe torrent in format BLURAY

In special in prima parte a filmului, dialogurile personajelor creeaza o evidenta nota interpretativa de depersonalizare, ca si cum nu s-ar desfasura intre diferite personalitati umane ci mult mai curand intre roboti sau chiar "zombi" lipsiti de trairi psihice adevarate. Totusi, desi in mod paradoxal (daca ma refer la ideea frazei anterioare), tocmai inceputul filmului pare a fi unul promitator, scenariul si actiunea filmului aluneca ulterior spre o dezamagire din ce in ce mai profunda, mai ales ca mod absolut ireal si excesiv de ocult de exprimare, adaugandu-se in final scene cu conotatii horror nu atat infioratoare prin imagistica lor, dar cu siguranta profund intristator-dezamagitoare prin continutul lor malefic de tip absurd-punitiv si paranormal-ocult in acelasi timp, fara nicio legatura evidenta nici cu satana si cu atat mai putin cu Dumnezeu.
Pacat ca o actrita ca Nicole Kidman, extrem de talentata, valoroasa, una dintre actritele mele preferate si inca purtatoare la varsta sa de 50 de ani a destul de multor amprente ale frumusetii sale deosebite (atat la chip cat si la corp) din tinerete, a acceptat totusi sa joace in acest film...

P.S. Scena in care medicul anestezist Matthew este masturbat in autoturism de catre insasi Anne, sotia chirurgului, medic oftalmolog ea insasi, si aparent de o moralitate ireprosabila pana atunci, este de-a dreptul ULTRA DEZGUSTATOARE !

Un film mai ciudat,dar nu il pot compara cu mizeria de Lobster! Mi a placut mult jocul actorilor,si coloana sonora remarcabila,scenariul ciudat,un film care va fi controversat ,,in opinia mea,nu cred ca va fi foarte apreciat de publicul larg,dar vad ca luat cateva premii ! Nici bun,nici rau !

Acest deloc thriller psihologic arată că se poate și mai rău,findcă senzația de greață este permanentă..

Personal, nu recomand a se cheltui banii pe asa ceva. Intr-adevar, incepe usor promitator, dar dupa 20 de minute, o da in barci. Sunt atatea filme psihologice bune, foarte bune, capodopere, dar asta-i un dezastru.

un film ilogic, cu intamplari fara sens si deznodamant foarte prost. o prostie de film, 2 ore pierdute degeaba

Titlul spune tot. Acest film e ceva ce usor poate fi detestat. Am auzit de ''The Lobster'' si vreau sa il bifez cat mai repede si stiu din auzite ca e la fel de ciudat. Jocul actoricesc e la un nivel inalt - Colin Farrell e foarte bun, dar ce face Barry Keoghan e de jos palaria (are drumul larg deschis in fata). O sa ii urmaresc cariera si tot ce scoate.

✔ 8

Foarte interesant de urmarit toata aceasta desfasurare,;jocul bun al actorilor amplifica dramatismul scenelor.

Mi-a placut primul film regizat de Yorgos Lanthimos si am asteptat cu nerabdare sa vad daca tanarul cineast grec va confirma sau daca "The Lobster" a fost doar o intamplare fericita. Iata ca, din fericire, varianta valabila e cea dintai si , din punctul de vedere al celui care scrie, Lanthimos da de asta data lovitura cu acest teribil de socant thriller psihologic cu elemente tragice si supranaturale, un film care mentine atentia privitorului de la prima si pana la ultima secventa. "The killing..." mi-a amintit de "Bacalaureat" al lui Cristian Mungiu, nu neaparat prin tematica ( e infinit mai dur decat filmul romanesc) cat prin portretizarea minutioasa a iadului in care ne zbatem sa supravietuim cu totii, in defintiv "iadul sunt intotdeauna ceilalti". Solide performantele actoricesti ale lui Collin Farrell si Nicole Kidman insa marea revelatie e Barry Keoghan, fenomenal in rolul dementului Martin, interpretarea sa iti da fiori reci pe sira spinarii asa cum o facea acum ceva vreme George Pistereanu in "Eu cand vreau sa fluier, fluier" sau ceva mai demult ostracizatul Kevin Spacey in "The usual suspects". N-am vazut inca "The square" dar, daca as fi fost in juriu la Cannes, as fi votat filmul lui Lanthimos pentru Palme d'Or...

Regizorul Yorgos Lanthimos creează aceeași atmosferă ca în The lobster, dar aici mi s-a părut chiar mai sadic, transmite o tristete grea, apăsătoare, foarte dureroasă. E sufocant de-a dreptul acest film, l-am apreciat, e unul dintre cele mai bune filme făcute în ultimii ani și totuși nu l-aș recomanda prea multora, mai ales celor care au copii. Iar dacă nu știi piesa lui Euripide, Ifigenia, e destul de dificil să înțelegi sensul mesajului, de aceea citatul oferit de utilizatorul Cretzulynne este foarte util, iar cronica lui wildinthecountry excelentă.
Interpretările au fost impecabile, eu nu aveam cine știe ce părere despre Colin Farell (deși îmi plăcuse rolul din „In Bruges”) până a vedea „The lobster”, e clar, actorul a fost în sfârșit descoperit de regizorul care să-i pună în valoare calitățile. Pe Nicole Kidman o admir mult și nu m-a dezamăgit niciodată. Surprinzător, într-adevăr, tânărul Barry Keoghan, aproape genial. Filmările sunt faine, montajul foarte bun.
Și scenariul e bine scris, cred că a doua parte a filmului putea fi un pic mai concentrată, dar a ieșit bine și așa. E un film abstract, metaforic și îi înțeleg foarte bine și pe cei care-l vor contesta. Poate stârni admirație, sau dimpotrivă, repulsie, poți avea lesne impresia că filmul a fost gândit de o minte bolnavă. Filmul e bun, însă mi-ar plăcea să-l uit, ceea ce va fi cam imposibil. E un film ofertant pentru a se filozofa din plin pe marginea lui.
Comedie neagră?!! Asta chiar că e o glumă bună :)

Exista regizori contemporani cu un stil aparte,puternic, care fac filme din pura placere regizorala sau pentru a soca / polariza audienta.Unul dintre acesti regizori este grecul Yorgos Lanthimos,cunoscut publicului larg amator de arta pentru satiricul The Lobster.
Regizorul revine in forta cu The Killing of a Sacred Deer, premiat la Cannes cu premiul pentru scenariu, inspirat partial de tragedia clasica greaca Ifigenia în Aulida,
Este un film terifiant, provocator, bizar, rece, aparent fara emotie, dus la extrem, un thriller psihologic ( mai degraba decat horror cum a fost descris) in care predomina anumite teme precum razbunarea, regretul, echitatea.
Exista si cateva elemente de comedie neagra atent dozata, insa starea de tensiune si dramatism se mentine la cote inalte.
Regizorul ,inspirat din Kubrik sau Polanski, atent la fiecare detaliu ,compozitie sau scena, iti aduce o stare permanenta de neliniste si claustrofobie.
Lanthimos imbina perfect realismul cu suprarealismul, stiinta cu supranaturalul,firescul cu bizarul si grotescul,violenta cu sexualitatea, rezultand un film greu de suportat pentru cei neinitiati.
Colin Farrell este perfect ales in rolul principal (pare sa fie actorul preferat masculin al regizorului de la The Lobster incoace).
Este in opinia mea echivalentul lui Agamemnon din tragedia greaca,un chirurg cardiovascular respectabil ,cu puterea de a salva vieti dar si de a curma vieti atunci cand greseste,al carui cel mai mare pacat poate fi refuzul orgolios de a admite o greseala fatala din trecut.
Surpriza cea mai placuta a filmului este insa tanarul actor irlandez Barry Keoghan,care reuseste o performanta hipnotica,(dandu-mi fiori rece pe spate ) in rolul lui Martin,un adolescent cu un comportament aparent benign ,ce tradeaza un adevarat psihopat cu sange rece, posibilul echivalent al lui Artemis din tragedia clasica greaca, adica razbunatorul, cel care vine sa pedepseasca crunt.
Titlul metaforic al filmului si mesajul profund transmis, vin in intampinarea noastra si ne spun un singur lucru:atunci cand te joci de-a Dumnezeu,vei suporta consecintele,chiar si cu pretul sacrificiului personal.

As face pariu ca nu o sa fie distribuit in Romania,nu ar avea loc de filmele cu super eroi

"Titlul filmului face referire la Ifigenia în Aulida, scrisă de Euripide - a declarat regizorul la conferința de presă canneza a filmului. Ifigenia, fiică lui Agamemnon, e pe cale să fie sacrificată, așa cum spune oracolul, pentru că grecii aflați în Aulida nu pot ridica angora să plece spre Troia. Agamemnin se zbate între suferința de părinte și datoria de a împlini dorință zeilor. În momentul sacrificiului, Ifigenia dispare de pe altar și în locul ei apare o căprioară cu gâtul tăiat."
(sursa: cinemagia) - sa nu uitam nici de ecranizarea piesei euripidiene de catre Michael Cacoyannis - Iphigenia (1977) - nominalizata la Premiile Academiei Americane la categoria de "cel mai bun film strain" in '78, pierzand cu un vot in favoarea La vie devant soi (1977).