Părerea criticului
Regizorul Matthew Vaughn reimaginează un Prim Război Mondial parodic, dar la fel de sângeros
Seria Kingsman e un fel de verișor primar al filmelor cu James Bond, după o rețetă cu agenți secreți britanici care salvează lumea de pericolul unor megalomani ai apocalipsei, în stilul captivant al regizorului Matthew Vaughn (X-Men: First Class, Kick-Ass) și cu un gust intens de benzi desenate, fiind o ecranizare a nuvelelor grafice Kingsman, create în 2012 de către Mark Millar și Dave Gibbon.
Cu mulți metri sub croitoria londoneză Kingsman se află baza secretă a agenției cu același nume, ai cărei membri operează sub nume de cod ale personajelor din legendele arthuriene: Arthur, Galavan, Merlin etc. Armele acestor cavaleri sunt deghizate în kitul standard al unui gentleman britanic elegant: pantofi cu un cuțit retractabil, costum anti-glonț, pălărie cu GPS, ochelari cu realitate augmentată, umbrelă-scut, ceas-radar multifuncțional, precum și un inel special, ca la orice societate secretă care se respectă. Ca să devii un membru Kingsman, trebuie să treci printr-un proces de selecție extrem de dificil. După ce dormitorul se inundă noaptea și trebuie să cauți o scăpare, la proba finală ți se cere să îți omori câinele pe care l-ai crescut în timpul antrenamentelor, iar dacă apeși pe trăgaci, va ieși un glonț orb. Însă trebuie să înveți cumva să îți dresezi sentimentele și să fii dispus să înduri cele mai sadice torturi fără să îți divulgi identitatea.
Primul film al francizei, Kingsman: The Secret Service (2014), anunța o parodie musculoasă a filmelor cu spioni, în care agentul Galawan (Colin Firth) se confruntă cu un tech genius miliardar (Samuel L. Jackson) vorbind despre James Bond și analizând ce le-ar dicta clișeele în mod normal să facă sau să zică, să știe ce acțiuni să evite. The Secret Service a promis o comedie de acțiune, plină de situații extreme, lupte amețitoare și focuri de artificii, și asta a livrat. Treptat, însă, franciza a devenit din ce în ce mai ambițioasă, luându-se mai în serios prin al doilea film, Kingsman: The Golden Circle și, acum, prin ultimul, The King's Man, un prequel plasat în timpul Primului Război Mondial, care surprinde geneza serviciului secret Kingsman, oferind o versiune punk a unui război în care soarta milioanelor de oameni depinde de decodarea unor mesaje secrete.
Într-un fel, parodia e încă acolo. Agenții lucrează îndeaproape cu regele Angliei pentru a pune capăt marelui război, întâlnind versiuni flamboiante ale unor personaje istorice celebre: de exemplu, Rasputin (Rhys Ifans) e un adevărat monstru slav, un călugăr influent și afemeiat, care microdozează cianură ca să se imunizeze la otravă și dansează cu săbiile ca un ninja, provocând niște lupte intense și totodată hazlii.
Flmul plonjează atât în tranșee, cât și în culisele războiului. O cabală secretă îl somează pe unul dintre membrii săi, sârbo-bozniacul Gavrilo Princip (Joel Basman), să îl asasineze pe Franz Ferdinand (Ron Cook) iar țarul Rusiei va fi nevoit să abdice și să îi cedeze țara lui Lenin (August Diehl). Tom Hollander apare aici într-un triplu rol, interpretându-i pe Regele George al Angliei, Kaiserul Willhelm, precum și pe Țarul Nicolai, fiecare cu accentul și cu mustața lui.
Orlando Oxford (Ralph Fiennes) încearcă să salveze soarta Marii Britanii implicând SUA în război, dar președintele Woodrow Wilson (Ian Kelly) nu acceptă fiindcă e șantajat cu un sextape incriminator întins de către Mata Hari (Valerie Pachner). Între timp, Orlando încearcă să îl împiedice pe fiul său, Conrad (Harris Dickinson), să se înroleze în război, știind că e definiția unei morți absurde, în care unii luptă cu tancuri și artilerii și alții călare cu sabia, dar toți sunt dispuși să își dea viața pentru patrie. Merlin, care în primele două filme este interpretat de Mark Strong, fiind un fel de Cipher din Matrix care stă la butoane, acum este un luptător african iscusit și loial din prima linie, Shola (Djimon Hounsou).
Scenariul lui Matthew Vaughn în colaborare cu Karl Gajdusek poartă toată această acțiune intensă, dotată cu iconicele întorsături de situații ale francizei, ca în visul unui adolescent care a adormit la un documentar despre Primul Război Mondial, iar în regia lui Vaughn, luptele sunt niște coregrafii complexe, virtoase și pe alocuri brutale. Iar dacă povestea și tragediile aferente nu te atrag, măcar aceste secvențe de bătaie țin în viață farmecul Kingsman.
Urmează să mai apară încă două filme: al patrulea, intitulat Kingsman: The Blue Blood, urmat de un spin-off, Statesman, care pare să se concentreze pe povestea serviciului secret american cu același nume din The Golden Circle, compus din niște cowboy care îi ajută pe Kingsman să înfrunte pericolul unei regine a drogurilor. O miniserie Kingsman de opt ore se află și ea în dezvoltare, la care se mai adaugă numeroasele jocuri apărute de la prima nuvelă grafică încoace, așa că universul Kingsman nu pare să pună vreo frână prea curând.
Seria Kingsman e un fel de verișor primar al filmelor cu James Bond, după o rețetă cu agenți secreți britanici care salvează lumea de pericolul unor megalomani ai apocalipsei, în stilul captivant al regizorului Matthew Vaughn (X-Men: First Class, Kick-Ass) și cu un gust intens de benzi desenate, fiind o ecranizare a nuvelelor grafice Kingsman, create în 2012 de către Mark Millar și Dave Gibbon.
Cu mulți metri sub croitoria londoneză Kingsman se află baza secretă a agenției cu același nume, ai cărei membri operează sub nume de cod ale personajelor din legendele arthuriene: Arthur, Galavan, Merlin etc. Armele acestor cavaleri sunt deghizate în kitul standard al unui gentleman britanic elegant: pantofi cu un cuțit retractabil, costum anti-glonț, pălărie cu GPS, ochelari cu realitate augmentată, umbrelă-scut, ceas-radar multifuncțional, precum și un inel special, ca la orice societate secretă care se respectă. Ca să devii un membru Kingsman, trebuie să treci printr-un proces de selecție extrem de dificil. După ce dormitorul se inundă noaptea și trebuie să cauți o scăpare, la proba finală ți se cere să îți omori câinele pe care l-ai crescut în timpul antrenamentelor, iar dacă apeși pe trăgaci, va ieși un glonț orb. Însă trebuie să înveți cumva să îți dresezi sentimentele și să fii dispus să înduri cele mai sadice torturi fără să îți divulgi identitatea.
Primul film al francizei, Kingsman: The Secret Service (2014), anunța o parodie musculoasă a filmelor cu spioni, în care agentul Galawan (Colin Firth) se confruntă cu un tech genius miliardar (Samuel L. Jackson) vorbind despre James Bond și analizând ce le-ar dicta clișeele în mod normal să facă sau să zică, să știe ce acțiuni să evite. The Secret Service a promis o comedie de acțiune, plină de situații extreme, lupte amețitoare și focuri de artificii, și asta a livrat. Treptat, însă, franciza a devenit din ce în ce mai ambițioasă, luându-se mai în serios prin al doilea film, Kingsman: The Golden Circle și, acum, prin ultimul, The King's Man, un prequel plasat în timpul Primului Război Mondial, care surprinde geneza serviciului secret Kingsman, oferind o versiune punk a unui război în care soarta milioanelor de oameni depinde de decodarea unor mesaje secrete.
Într-un fel, parodia e încă acolo. Agenții lucrează îndeaproape cu regele Angliei pentru a pune capăt marelui război, întâlnind versiuni flamboiante ale unor personaje istorice celebre: de exemplu, Rasputin (Rhys Ifans) e un adevărat monstru slav, un călugăr influent și afemeiat, care microdozează cianură ca să se imunizeze la otravă și dansează cu săbiile ca un ninja, provocând niște lupte intense și totodată hazlii.
Flmul plonjează atât în tranșee, cât și în culisele războiului. O cabală secretă îl somează pe unul dintre membrii săi, sârbo-bozniacul Gavrilo Princip (Joel Basman), să îl asasineze pe Franz Ferdinand (Ron Cook) iar țarul Rusiei va fi nevoit să abdice și să îi cedeze țara lui Lenin (August Diehl). Tom Hollander apare aici într-un triplu rol, interpretându-i pe Regele George al Angliei, Kaiserul Willhelm, precum și pe Țarul Nicolai, fiecare cu accentul și cu mustața lui.
Orlando Oxford (Ralph Fiennes) încearcă să salveze soarta Marii Britanii implicând SUA în război, dar președintele Woodrow Wilson (Ian Kelly) nu acceptă fiindcă e șantajat cu un sextape incriminator întins de către Mata Hari (Valerie Pachner). Între timp, Orlando încearcă să îl împiedice pe fiul său, Conrad (Harris Dickinson), să se înroleze în război, știind că e definiția unei morți absurde, în care unii luptă cu tancuri și artilerii și alții călare cu sabia, dar toți sunt dispuși să își dea viața pentru patrie. Merlin, care în primele două filme este interpretat de Mark Strong, fiind un fel de Cipher din Matrix care stă la butoane, acum este un luptător african iscusit și loial din prima linie, Shola (Djimon Hounsou).
Scenariul lui Matthew Vaughn în colaborare cu Karl Gajdusek poartă toată această acțiune intensă, dotată cu iconicele întorsături de situații ale francizei, ca în visul unui adolescent care a adormit la un documentar despre Primul Război Mondial, iar în regia lui Vaughn, luptele sunt niște coregrafii complexe, virtoase și pe alocuri brutale. Iar dacă povestea și tragediile aferente nu te atrag, măcar aceste secvențe de bătaie țin în viață farmecul Kingsman.
Urmează să mai apară încă două filme: al patrulea, intitulat Kingsman: The Blue Blood, urmat de un spin-off, Statesman, care pare să se concentreze pe povestea serviciului secret american cu același nume din The Golden Circle, compus din niște cowboy care îi ajută pe Kingsman să înfrunte pericolul unei regine a drogurilor. O miniserie Kingsman de opt ore se află și ea în dezvoltare, la care se mai adaugă numeroasele jocuri apărute de la prima nuvelă grafică încoace, așa că universul Kingsman nu pare să pună vreo frână prea curând.
