Sinopsis
Pseudo-documentar care incearca sa descopere resorturile unei crime oribile si consecintele sale asupra oraselului in care a fost comisa.
Matthew Shepard a devenit un simbol al raului pe care il poate genera ura si homofobia, atunci cand uciderea sa brutala a aparut pe prima pagina a ziarelor din Statele Unite. Acest film pentru televiziune are la baza o piesa inspirata de crima si a fost rescrisa pentru ecran si regizata de Moises Kaufman, unul dintre autorii originali. Kaufman se foloseste de un stil documentar care incorporeaza interviuri cu localnicii fie oripilati de actiunile criminalilor, fie homofobi. Acestia sunt interpretati de o pleiada de staruri printre care Christina Ricci, Dylan Baker, Peter Fonda, Jeremy Davis, si Jeneane Garofalo.
Pornind de la cazul Laramie - in 1998, studentul de 21 de ani Matthew Shepard este ucis cu cruzime - Moises Kaufman a scris piesa si, mai apoi scenariul filmului, in urma a 400 de ore de interviuri cu 100 de locuitori ai orasului. Povestea – deja spusa si respusa de media internationala – functioneaza ca un veritabil pumn in stomac in ciuda distantei de la evenimentele reale.
Proiectul este produsul laboratorului de film al celebrului festival de film independent Sundance. Fondatorul manifestarii, Robert Redford, l-a introdus cu mandrie in deschiderea festivalului din 2002.
The Laramie Project e structurat ca un documentar si totusi, nu ascunde nici o clipa faptul ca nu este asa ceva. Ucigasii sunt doi tineri din Laramie. Asa ca orasul se lupta sa inteleaga cum a putut creste asemenea progenituri pline de ura, violente si bigote. Nu exista un singur raspuns. Gradual, ancheta se indeparteaza de simplele fapte pentru a examina valorile americane in epoca moderna si relatia lor cu religia, clasele sociale, economia, educatia si stilul de viata alternativ. Nimic din pregnanta sau impactul acestei povesti nu se pierde in procesul rescrierii interviurilor sau evenimentelor. Din contra, prin split screen-uri, muzica accidentala si montaj rapid, emotiile se acumuleaza pana la un nivel aproape insuportabil. Folosirea actorilor functioneaza ca un soi de perdea, ca o distanta estetica de la evenimetele brute, mutand focusul de la specificul unei crime particulare la perspectiva globala asupra Americii la inceput de mileniu.
Nu e un film comod. E ca un pumn de praf in fata care ne reaminteste de fiecare gand intolerant care ne-a trecut prin minte sau pe care l-am auzit la altii si am tacut. Actorii – si iti dai seama imediat ca, pentru ei, e un proiect nascut din dragoste – sunt cu totii minunati.
The Laramie Project atinge o intimitate care te misca dar te si nelinisteste profund. E si un semnal ca din ce in ce mai multe filme de televiziune, sunt dispuse sa-si asume riscuri si sa ne castige respectul.
Matthew Shepard a devenit un simbol al raului pe care il poate genera ura si homofobia, atunci cand uciderea sa brutala a aparut pe prima pagina a ziarelor din Statele Unite. Acest film pentru televiziune are la baza o piesa inspirata de crima si a fost rescrisa pentru ecran si regizata de Moises Kaufman, unul dintre autorii originali. Kaufman se foloseste de un stil documentar care incorporeaza interviuri cu localnicii fie oripilati de actiunile criminalilor, fie homofobi. Acestia sunt interpretati de o pleiada de staruri printre care Christina Ricci, Dylan Baker, Peter Fonda, Jeremy Davis, si Jeneane Garofalo.
Pornind de la cazul Laramie - in 1998, studentul de 21 de ani Matthew Shepard este ucis cu cruzime - Moises Kaufman a scris piesa si, mai apoi scenariul filmului, in urma a 400 de ore de interviuri cu 100 de locuitori ai orasului. Povestea – deja spusa si respusa de media internationala – functioneaza ca un veritabil pumn in stomac in ciuda distantei de la evenimentele reale.
Proiectul este produsul laboratorului de film al celebrului festival de film independent Sundance. Fondatorul manifestarii, Robert Redford, l-a introdus cu mandrie in deschiderea festivalului din 2002.
The Laramie Project e structurat ca un documentar si totusi, nu ascunde nici o clipa faptul ca nu este asa ceva. Ucigasii sunt doi tineri din Laramie. Asa ca orasul se lupta sa inteleaga cum a putut creste asemenea progenituri pline de ura, violente si bigote. Nu exista un singur raspuns. Gradual, ancheta se indeparteaza de simplele fapte pentru a examina valorile americane in epoca moderna si relatia lor cu religia, clasele sociale, economia, educatia si stilul de viata alternativ. Nimic din pregnanta sau impactul acestei povesti nu se pierde in procesul rescrierii interviurilor sau evenimentelor. Din contra, prin split screen-uri, muzica accidentala si montaj rapid, emotiile se acumuleaza pana la un nivel aproape insuportabil. Folosirea actorilor functioneaza ca un soi de perdea, ca o distanta estetica de la evenimetele brute, mutand focusul de la specificul unei crime particulare la perspectiva globala asupra Americii la inceput de mileniu.
Nu e un film comod. E ca un pumn de praf in fata care ne reaminteste de fiecare gand intolerant care ne-a trecut prin minte sau pe care l-am auzit la altii si am tacut. Actorii – si iti dai seama imediat ca, pentru ei, e un proiect nascut din dragoste – sunt cu totii minunati.
The Laramie Project atinge o intimitate care te misca dar te si nelinisteste profund. E si un semnal ca din ce in ce mai multe filme de televiziune, sunt dispuse sa-si asume riscuri si sa ne castige respectul.
