E vineri seara. Toma vine acasă, după o zi de muncă, împovărat și îngândurat. A fost concediat și nu știe cum să îi spună soției.
Soția îl primește frustrată: vecinul de la etaj iar a țipat toată ziua, și băiețelul lor de 1 an plânge fără încetare. Olga îl pune pe Toma să îi facă o vizită vecinului și să ia atutidine.
Forțat de împrejurări, dar fericit că va amâna momentul destăinuirii, Toma îl vizitează pe Amza. Intrat în apartamentul de tip clasic cu iz de anii '80 al bătrânului vecin (Ion Haiduc), Toma va face cunoștință cu un univers total neașteptat. În lumea lui Amza, cel care a cumpărat sute dacă nu mii de bilete la Loz de Vis în speranța de a câștiga marele premiu (1 milion de lei noi), nimic nu e ceea ce pare și timpul pare că stă în loc.
Deși pare că intrăm în lumea unui om nebun, care țipă la fiecare bilet necâștigător (de aici și celebrele urlete) descoperim în final un tată care și-a pierdut copilul acum 10 ani, când a fost părăsit de nevastă și implicit de băiețelul lui. Motivul: foarte asemănător cu problema lui Toma, a fost concediat.
Încetul cu încetul, cei doi par să formeze o prietenie dincolo de barierele obișnuitului.