Părerea criticului
Dacă pe vremuri ai văzut şi revăzut Commando, Total Recall, Terminator, Minciuni adevărate sau Predator, sigur dispui de dramul de nostalgie necesar pentru ca Ultima redută să funcţioneze pentru tine, doar este primul rol principal al lui Arnold Schwarzenegger din ultimul deceniu! Ultima redută nu este action-ul perfect, dar prezenţa "stejarului austriac" pe afiş, câteva replici tari şi niste cascadorii bine gândite garantează că nu o să regreţi banii daţi pe bilet.
Poate că stejarul e o idee mai strâmb, mai ţeapăn şi mai noduros decât îl ştiai, dar la baza lui The Last Stand stă ideea că trebuie să rămâi drept oricât de mare ar fi furtuna ce se abate asupra ta. Schwarzenegger este Ray Owens, un fost detectiv din Los Angeles, acum şerif într-un mic oraş de la graniţa cu Mexicul, oraş spre care se îndreaptă cu 300 kilometri pe oră Cortez (spaniolul Eduardo Noriega), cel mai periculos traficant de droguri mexican al momentului, evadat din custodia FBI-ului. Cu un ofiţer FBI luat ostatic şi ajutor de la alţi gangsteri înarmaţi până în dinţi, Cortez este încontinuu înaintea forţelor de ordine aflate în urmărirea sa şi ameninţă să-şi piardă urma în Mexic. Dar asta doar până când se izbeşte de... stejarul austriac.
Ultima redută este regizat de Kim Jee-Woon, sud-coreeanul celebru pentru horror-ul A Tale of Two Sisters, dar şi pentru excelentul policier L-am văzut pe Diavol. Nu am observat cine ştie ce sensibilităţi asiatice în Ultima redută (Kim a venit la pachet cu directorul său de imagine, dar şi cu compozitorul), ceea ce sugerează că regizorul s-a integrat perfect în sistemul hollywoodian, unde action-urile au o poveste simplă, dialoguri rudimentare, multe împuşcături, iar sângele curge în voie. Ce are Kim este ritmul şi un simţ infailibil pentru gradarea suspansului.
Ultima redută este un film de grup şi ar fi o idee să fie văzut în grup. La 65 de ani, Schwarzenegger poate nu mai are forţa de odinioară, dar a fost inspirat să aleagă acest proiect pentru revenirea sa. Actorii secundari sunt foarte bine aleşi, iar Schwarzenegger nu mai procedează ca pe vremuri, când apărea practic în fiecare secvenţă, prin urmare fiecare dintre ceilalţi are ocazia să mai trântească o glumă, să o mai dea în bară sau să salveze situaţia. E un fel de ştafetă, cu Jamie Alexander, Forest Whitaker, Rodrigo Santoro, Johnny Knoxville, Peter Stormare şi Luis Guzmán alcătuind o menajerie interesantă (şi foarte politically correct) de personaje. Cu ajutorul lor Ultima redută devine acel action de modă veche, cu influenţe western, care funcţionează atât de bine în întunericul sălii de cinema, cu o pungă de popcorn XXL (în cinstea lui Arnold) în faţă.
Bineînţeles, filmul nu excelează la capitolul verosimil. Rareori am văzut agenţi FBI mai nepregătiţi ca în Ultima redută: scenariul le pune ochelari de cal şi îi obligă să privească în orice direcţie, numai în cea bună nu. În acelaşi timp, şeriful şi ajutoarele sale complet nepregătite să facă faţă unei confruntări cu un commando de gangsteri, primesc un ajutor parcă divin. Nu au arme, dar în oraşul lor stă Lewis Dinkum (Knoxville), un ţicnit care le pune pe tavă un întreg arsenal. Ţine-te bine, că urmează câteva zeci de minute de haos, ritmate şi de replici mai amuzante decât ne-am fi aşteptat: favorită e cea cu imigranţii...
Accentele Furios şi iute (Cortez conduce o Corvette RZ1 modificată în stare să întreacă un elicopter) şi o coloană sonoră ce aminteşte de ritmurile din Aleargă, Lola, aleargă nu fac decât să ajute Ultima redută. Rezultatul este o oră şi jumătate de entertainment zgomotos şi inofensiv, numai bun pentru weekend.
Poate că stejarul e o idee mai strâmb, mai ţeapăn şi mai noduros decât îl ştiai, dar la baza lui The Last Stand stă ideea că trebuie să rămâi drept oricât de mare ar fi furtuna ce se abate asupra ta. Schwarzenegger este Ray Owens, un fost detectiv din Los Angeles, acum şerif într-un mic oraş de la graniţa cu Mexicul, oraş spre care se îndreaptă cu 300 kilometri pe oră Cortez (spaniolul Eduardo Noriega), cel mai periculos traficant de droguri mexican al momentului, evadat din custodia FBI-ului. Cu un ofiţer FBI luat ostatic şi ajutor de la alţi gangsteri înarmaţi până în dinţi, Cortez este încontinuu înaintea forţelor de ordine aflate în urmărirea sa şi ameninţă să-şi piardă urma în Mexic. Dar asta doar până când se izbeşte de... stejarul austriac.
Ultima redută este regizat de Kim Jee-Woon, sud-coreeanul celebru pentru horror-ul A Tale of Two Sisters, dar şi pentru excelentul policier L-am văzut pe Diavol. Nu am observat cine ştie ce sensibilităţi asiatice în Ultima redută (Kim a venit la pachet cu directorul său de imagine, dar şi cu compozitorul), ceea ce sugerează că regizorul s-a integrat perfect în sistemul hollywoodian, unde action-urile au o poveste simplă, dialoguri rudimentare, multe împuşcături, iar sângele curge în voie. Ce are Kim este ritmul şi un simţ infailibil pentru gradarea suspansului.
Ultima redută este un film de grup şi ar fi o idee să fie văzut în grup. La 65 de ani, Schwarzenegger poate nu mai are forţa de odinioară, dar a fost inspirat să aleagă acest proiect pentru revenirea sa. Actorii secundari sunt foarte bine aleşi, iar Schwarzenegger nu mai procedează ca pe vremuri, când apărea practic în fiecare secvenţă, prin urmare fiecare dintre ceilalţi are ocazia să mai trântească o glumă, să o mai dea în bară sau să salveze situaţia. E un fel de ştafetă, cu Jamie Alexander, Forest Whitaker, Rodrigo Santoro, Johnny Knoxville, Peter Stormare şi Luis Guzmán alcătuind o menajerie interesantă (şi foarte politically correct) de personaje. Cu ajutorul lor Ultima redută devine acel action de modă veche, cu influenţe western, care funcţionează atât de bine în întunericul sălii de cinema, cu o pungă de popcorn XXL (în cinstea lui Arnold) în faţă.
Bineînţeles, filmul nu excelează la capitolul verosimil. Rareori am văzut agenţi FBI mai nepregătiţi ca în Ultima redută: scenariul le pune ochelari de cal şi îi obligă să privească în orice direcţie, numai în cea bună nu. În acelaşi timp, şeriful şi ajutoarele sale complet nepregătite să facă faţă unei confruntări cu un commando de gangsteri, primesc un ajutor parcă divin. Nu au arme, dar în oraşul lor stă Lewis Dinkum (Knoxville), un ţicnit care le pune pe tavă un întreg arsenal. Ţine-te bine, că urmează câteva zeci de minute de haos, ritmate şi de replici mai amuzante decât ne-am fi aşteptat: favorită e cea cu imigranţii...
Accentele Furios şi iute (Cortez conduce o Corvette RZ1 modificată în stare să întreacă un elicopter) şi o coloană sonoră ce aminteşte de ritmurile din Aleargă, Lola, aleargă nu fac decât să ajute Ultima redută. Rezultatul este o oră şi jumătate de entertainment zgomotos şi inofensiv, numai bun pentru weekend.
