The Last Temptation of Christ (1988)

Cosmine ....gura ta = w.c. public ........ ......

Nu-mi dau seama dacă grecul care a scris romanul respectiv (Nikos Kazantzakis) a făcut-o din perspectiva unui ateu,din poziția unui cercetător laic al filosofiilor religioase ori din poziția unui literat căruia îi place să deseneze pe lângă text, însă per total filmul abundă de erezii care ar zdruncina și credincioșii formali. Sigur că este interesant să privești și din alt punct de vedere totul..iar ideea de a transforma umanitatea lui Iisus Hristos într-o umanitate ca a tuturor poate fi un punct de plecare. Mai exact, e interesant să îți imaginezi acele detalii de care nu amintesc Scripturile și să te gândești ce făcea Iisus în fiecare zi - cum ar ieși azi la o bere și la un biliard cu prietenii. Dar aici se cam oprește ideea originală și interesantă. Poate că o fi fost așa, dar dacă aș putea să mi-L imaginez pe Iisus luând capace de la Iuda, ori cerându-și iertare Magdalenei care era o curvă a romanilor - pentru că nu se poate culca cu ea deși își dorește foarte mult, ori faptul că nu este Dumnezeu, ci căzut în ispita Satanei a ajuns să se creadă așa, din mândrie și micile miștouri pe care le făcea față de oameni, ori faptul că era creatorul crucilor (în calitate de tâmplar) și chiar călăul care bătea piroane până i-a venit rândul, nerecunoașterea de către Ioan Botezătorul - în totală contradicție cu Biblia și faptul că nu prea știa ce e de capul lui pe acest pământ, iertați-mă..pentru mine e cam mult. Îmi amintesc că prin Biblie se zicea că a certat-o pe Maria că l-a luat la nunta cu apa transformată în vin, iar aici e prezentat dansând ca-n filme, foarte implicat; mai rămânea să dea și vreo replică despre decolteul miresei și era maxim. Făcând abstracție de scenariu, mi se pare că nici actorii nu sunt aleși la modul cel mai inspirat. Poate că l-am văzut eu numai în filme tâmpite pe Dafoe plus moaca aia a lui de sictirit permanent..dar putea fi ales un altul, chiar mai puțin cunoscut, dar mai apropiat de figura istorică. Las un 5 pentru idee. Cred că dacă se acorda puțin mai multă atenție și nu se mergea atât de mult în ideea de denigrare, chiar ar fi fost un film capodoperă. Ar merita un remake.

Un film despre Hristos (adica despre nimeni ), regizat de Martin Scorsese (alt nimeni) nu putea fii decat o mare mizerie

Scorsesse a facut din acest film un adevarat spectacol cinematografic,daca pot sa spun asa,are o coloana sonora impecabila,joc actoricesc si scenariu ,foarte bune ! De vazut si revazut !Unul din cele mai bune filme cu IIsus !

O lungă perioadă de timp studiul Bibliei era rezervat doar unui număr restrâns de persoane, ce erau instruite intens pentru a înțelege textul scripturilor. Date fiind complexitatea și profunzimea textelor (mai ales Noul Testament, pe care se întemeiază religia creștină), precum și existența unor ambiguități, nu oricine putea să înțeleagă scriptura și cu atât mai puțin să o interpreteze. Din acest motiv, Părinții Bisericii au eliminat din uz o serie de texte controversate (de genul evangheliilor apocrife) care puteau conduce la o înțelegere eronată a scripturilor. Odată cu apariția Reformei, Biblia a devenit o scriere universală, putând fi citită și comentată de orice persoană care-și putea crea propria interpretare fără a avea parte de o pregătire adecvată.

Prima impresie pe care am avut-o atunci când am văzut ”The Last Temptation of Christ” (și a trebuit să-l văd de două ori la rând pentru a înțelege cât mai precis ideea sa) este că filmul nu este făcut pentru un public universal, nefiind accesibil înțelegerii marii majorități a spectatorilor creștini, în primul rând din cauza lipsei unei pregătiri de specialitate și în al doilea rând din cauza unor controverse dogmatice ce ar putea ofensa un credincios cu o gândire conservatoare.

Filmul ecranizează controversatul roman omonim al lui Nikos Kazantzakis, publicat în 1955, care aduce o abordare diferită de cea biblică a vieții lui Iisus. Dacă filmul arhicunoscut al lui Franco Zeffirelli evidenția natura divină a Mântuitorului, adaptarea lui Scorsese pune accentul pe natura sa umană, prezentând cu un dramatism tulburător și șocant sfâșierea interioară a personajului datorată naturii sale duale și conflictul între slăbiciunile tipic omenești și necesitatea de a-și asuma condiția sa divină.

S-ar putea spune că ”The Last Temptation of Christ” aduce o posibilitate ipotetică a unei lumi lipsite de sacrificiul divin, o viziune posibilă a victoriei omenescului asupra divinului, adică o versiune a evenimentelor biblice căreia îi lipsește tocmai esența (Moartea și Învierea), dar care nu devine însă definitivă. Scorsese reușește să redea cu ingeniozitate temerile, lupta cu ispita și înțelegerea necesității de asumare a voii lui Dumnezeu, prin imaginarea unor cadre foarte largi, dirijarea inspirată a camerei și luminilor, gesturi simbolice și alternarea monologurilor și dialogurilor elocvente cu tăceri adânci, dovedind o viziune artistică desăvârșită. Interpretarea excepțională a lui Willem Dafoe, pe de altă parte, este una deosebit de expresivă și ar fi meritat măcar o nominalizare la premiul Oscar.

Exercițiul filozofic al cedării în fața ispitelor, prezentat ipotetic, a fost respins însă de public, dar și de o parte semnificativă a presei creștine, ca o blasfemie. Nu este nici prima și nici ultima oară când prejudecățile întunecă rațiunea publicului, iar filmul, deși controversat, rămâne o capodoperă artistică de o valoare incontestabilă. Personal, eu nu aș recomanda vizionarea lui decât persoanelor cu o solidă cultură religioasă și cinematografică, capabile să simtă și să înțeleagă arta, și aș interzice în mod expres difuzarea lui în spații publice. Nu oricine este capabil să-l înțeleagă așa cum nu oricine are capacitatea de a înțelege și interpreta Biblia.

Paradoxal, filmul mi-a întărit credința în Dumnezeu și în puterea omului de a învinge ispitele, arătând contrastul între o viață seacă, fără nici un ideal superior, și o viață spirituală intensă, precum și diferența enormă între schimbarea modului de a trăi și schimbarea modului de a gândi.

Da, e un film destul de controversat. Nu urmareste relatarea istorică a vieții lui Iisus, dar probabil, narațiunea romanului omonim.
Este primul film de acest gen in care apare si Apostolul Pavel.
Si un ultim aspect, e o interpretare la scenariul, dacă Iisus ar fi ascultat de Petru care, atunci cand Mântuitorul a vestit patimile Sale, acesta I-a zis: „Să nu Ți se întâmple una ca asta”. Aceasta ar fi fost urmarea...

O viziune interesantă a vieții lui Hristoscu toate acestea, în afară de acest detaliu, William Dafoe strălucește și excelează în rolul lui Hristos .Scorsese construiește un exercițiu îndrăzneț de exorcizare, în același timp, o parabolă puternică despre barbarie, ura comuna, intolerenta și cruzime.

Mi s-a parut un film socant. Este o poveste foarte diferita de cea care o stim cu totii.

Acest film nu prezinta nici pe departe viata lui Isus si ceea ce a facut El cand a fost pe pamant.ESTE O RUSINE

Cine zice Martin Scorsese se gandeste mai intai la perioada de glorie a lui Robert de Niro sau la sansa extraordinara a lui Leonardo di Caprio, un actor departe de valoarea celui care a impresionat candva in "Taxi driver" dar care a avut norocul de a primi destule roluri importante in filmele marelui Marty. Cine zice Nikos Kazantzakis se gandeste in primul rand la Alexis Zorba si, inevitabil, la Anthony Quinn. Cei doi mari creatori se intalnesc artistic pentru un film mare despre acela care e Fiul lui Dumnezeu.

Nu e o capodopera, dar e un film aproape la fel de bun ca Jesus Of Nazareth al lui Zeffirelli, mai ales gratie interpretarii lui Willem Dafoe.

In primul rand Iisus se scrie cu doi i nu cu unul singur
si subiectul acestui film este inacceptabil deoarece Iisus nu avea cum sa aiba nevoi omenesti ca ale noastre:sa se casatoreasca,sa aiba relatii sexuale,sa faca copii etc. intrucat acesta nu a fost ''conceput'' dintr-un barbat si o femeie.

Un film controversat ca toate filmele realizate pe aceasta tema.Foaret bun prestatia actoriceasca a lui Willem Dafoe care ne arata viziunea lui Martin Scorsese asupra lui Isus.

e mai greu de inteles , cel putin asa a fost pentru mine , filmul e bun si merita vazut

Controversele legate de acest film sunt minore si inutile pentru un crestin care intelege esenta credintei si divinitatii.Pe langa faptul ca e un film foarte bun, unul din cele mai bune ale lui Scorsese, filmul propune o viziune diferita asupra imaginii lui Iisus care in opinia mea chiar intareste credinta in Divinitate si e un exemplu bun in a privi credinta dincolo de trup,cuvinte(cu inteles limitat si ambiguu) si tot soiul de lucruri materiale.

Film de 5 stele, de departe cel mai bun film al lui Scorsese, controversat din punct de vedere religios, care prezinta personalitatea duala a lui Iisus.
Mult mai interesant decat The Passion a lui Mel Gibson.