Părerea criticului
S-a spus ca Liga nu merita banii dati pe bilet, dar imaginea unui tigru iesind din ninsoare si apropiindu-se de Sean Connery, care sta de veghe, dureaza cateva secunde si face toti banii.
Filmul Liga (de Stephen Norrington), cu splendida lui aliniere de mari personaje din literatura populara a secolului al XIX-lea (Capitanul Nemo, Dorian Gray, Dr.Jekyll/Mr. Hyde, Omul Invizibil, Tom Sawyer, Mina Harker din Dracula, Allan Quatermain din Minele regelui Solomon si profesorul Moriarty din Sherlock Holmes-uri), a fost acuzat de kitsch, iar unele acuzatii au venit chiar din partea oamenilor care te-ar lasa sa scapi cu viata daca i-ai injura de mama, dar nu te-ar lasa nescalpat daca i-ai injura de Matrix – un kitsch la fel de mare si mult mai umflat.
Exista kitsch si kitsch: depinde de cum il tratezi si de ceea ce gasesti in el, iar Liga descopera ceva din poezia nocturna a primelor doua filme din seria Batman. S-a spus ca Nautilus, asa cum apare aici, nu aduce deloc cu submarinul din imaginatia lui Jules Verne; asa e – aduce mai curand cu pruncul venit pe pamant (ma rog, in apa) in urma unei scurte, dar voluptuoase intalniri intre Nautilus si Moby Dick. Dar de ce ne-am plange de asta? E ca si cum ne-am revizita vechea gradinita, am gasi-o reamenajata si am lua-o ca pe-o profanare.
In loc sa plangem dupa submarinul copilariei, in care oricum n-am mai incapea, mai bine ne-am uita cum apare Nautilus pe un canal venetian, cu cata delicatete da la o parte o gondola, atent sa nu tulbure carnavalul. Exista si brambureala in acest film, dar exista si banuiala emotionanta ca filmul de actiune de azi reia legatura, sub ochii nostri, cu aventura literara de ieri, ca tehnologia nu s-a sofisticat intr-atat incat sa uite cu totul de cartile care uneori au visat-o.
Filmul Liga (de Stephen Norrington), cu splendida lui aliniere de mari personaje din literatura populara a secolului al XIX-lea (Capitanul Nemo, Dorian Gray, Dr.Jekyll/Mr. Hyde, Omul Invizibil, Tom Sawyer, Mina Harker din Dracula, Allan Quatermain din Minele regelui Solomon si profesorul Moriarty din Sherlock Holmes-uri), a fost acuzat de kitsch, iar unele acuzatii au venit chiar din partea oamenilor care te-ar lasa sa scapi cu viata daca i-ai injura de mama, dar nu te-ar lasa nescalpat daca i-ai injura de Matrix – un kitsch la fel de mare si mult mai umflat.
Exista kitsch si kitsch: depinde de cum il tratezi si de ceea ce gasesti in el, iar Liga descopera ceva din poezia nocturna a primelor doua filme din seria Batman. S-a spus ca Nautilus, asa cum apare aici, nu aduce deloc cu submarinul din imaginatia lui Jules Verne; asa e – aduce mai curand cu pruncul venit pe pamant (ma rog, in apa) in urma unei scurte, dar voluptuoase intalniri intre Nautilus si Moby Dick. Dar de ce ne-am plange de asta? E ca si cum ne-am revizita vechea gradinita, am gasi-o reamenajata si am lua-o ca pe-o profanare.
In loc sa plangem dupa submarinul copilariei, in care oricum n-am mai incapea, mai bine ne-am uita cum apare Nautilus pe un canal venetian, cu cata delicatete da la o parte o gondola, atent sa nu tulbure carnavalul. Exista si brambureala in acest film, dar exista si banuiala emotionanta ca filmul de actiune de azi reia legatura, sub ochii nostri, cu aventura literara de ieri, ca tehnologia nu s-a sofisticat intr-atat incat sa uite cu totul de cartile care uneori au visat-o.
