The Lion in Winter (2003)

Dupa ce am vizionat mai intai prima si deosebit de valoroasa interpretare actoriceasca a primei ecranizari a dramei istorice "The Lion in Winter" din anul 1968 a piesei de teatru cu acelasi nume, pot spune ca este printre putinele dati cand un al-2-lea film cu acelasi subiect si acelasi titlu realizat dupa cateva decenii bune, reuseste prin actorii ei din rolurile principale, respectiv Patrick Stewart si Glenn Close, sa realizeze tot o interpretare foarte buna si destul de apropiata fata de aceea de exceptie(superlativa) a actorilor legendari Katharine Hepburn si Peter O'Toole din prima ecranizare, aceea a anului 1968. Interpretari bune, notabile fac si ceilalti actori, meritand sa mentionez numele lui Jonathan Rhys Meyers in rolul tinerelului rege Philipe al Frantei, dar si pe cel al Yuliyei Vysotskaya care interpreteaza o Alais(Alice) mult mai atractiva vizual decat actrita al carui nume imi scapa din prima ecranizare a anului 1968, in acelasi rol. Totusi eu consider ca desi si aceasta ecranizare poate fi considerata ca fiind una foarte buna, in special pentru considerentele pe care le-am aratat, tot ecranizarea prima, a anului 1968 ramane cea care este superioara calitativ, chiar daca aceasta a anului 2003 este ceva mai lunga, ca si realizare scenaristico-regizorala, dar cu pretul diluarii sale in mai multe amanunte, dintre care unicul amanunt care mi se pare important de retinut si semnificativ fata de varianta anului 1968, este secventa confruntarii armate medievale din chiar debutul filmului de din 'naintea genericului. In concluzie acord nota 7,8(8-) si 8 stele acestei ecranizari din anul 2003.

Un film istoric deosebit, si, desi nu am urmarit originalul, care cred ca are potential de film mai bun decat acesta, cel de fata impresioneaza printr-o atmosfera deosebita pentru un film cat de cat recent, actori mari, in frunte cu Patrick Stewart si Jonathan Rhys-Meyers , sirul povestii, care, desi are o anumita intindere, pe mine cel putin nu m-a plictisit deloc, avand niste intrigi de culise deosebite, schimbari de tabere impresionante, surprize si secrete aduse din trecut pentru a cutremura totul, mai ales ca principalul razboi era purtat in familie, iar culmea, totul petrecandu-se in castelul regelui Henry al II-lea , trecandu-te prin atatea si atatea stari sufletesti... Nu are cum sa nu te lase fara cuvinte, asa ca pentru genul sau a fost chiar bun, si nu numai.

N-am crezut ca Patrick Stewart in rolul lui Henry al II-lea va putea egala performanta lui Peter Ottole. Dar a facut-o !!! A facut pereche buna cu Glenn Close, foarte buna in rol. Nota 10 pentru curajul de a concura cu o alta capodopera !!!