Părerea criticului
Nu am văzut niciodată Cartea Micul Prinț drept o carte pentru copii, cu toate că are un protagonist copil. Mi s-a părut frumoasă, optimistă dar totuși gravă și filozofică, iar Micul Prinț mai înțelept, mai sentențios și mai plin de tâlcuri ascunse decât orice copil. Mi s-a părut mereu o carte pentru altă vârstă decât cea a copilăriei.
Dar animația Micul prinț, cu premiera pe 4 decembrie în cinematografele noastre, reușește să se adreseze în continuare adulților, însă face și o punte de legătură către copii, astfel încât adulți și copii deopotrivă vor fi mișcați de acest film. Povestea lui Antoine de Saint-Exupéry este adusă în lumea actuală, în care o fetiță îl descoperă pe Micul prinț, și o face cu sensibilitate, cu o maturitate surprinzătoare și, mai ales, cu dragoste. Este un personaj de animație în care orice spectator se poate regăsi, și cred că e, totodată, o punte pentru înțelegerea unei povești altfel destul de ermetice.
Realizatorii au schimbat și tehnica de animație - povestea Micului prinț ne-a bucurat ochii cu tehnica stop-cadru (stop-motion), prin care personajele - păpușele din lemn sau hârtie sunt animate, iar pentru lumea Fetiței, un viitor distopic, gri, cu adulți robotizați, e folosită tehnica CG. Dacă pentru lumea Micului prinț s-au folosit materiale palpabile sau vii, cu o textură specială - lemn, nisip, hârtie, lumea în care trăiește fetița e complet artificială, inclusiv ca metodă de realizare grafică, totalmente creată pe calculator. Aș spune că pentru mine acest film este o madlenă proustiană plină de savoare, învelită în staniol.
Pasajele din carte au fost păstrate ca atare, în jurul lor țesăndu-se povestea Fetiței care află despre Micul prinț. Pătrunderea în povestea Micului prinț este printr-un tunel de hârtie, astfel încât spectatorul simte că se scufundă, asemenea unei Alice, într-o altfel de Țară a Minunilor.
Prietenia dintre Fetița foarte matură (voce Mackenzie Foy) și un bătrân aviator excentric (voce Jeff Bridges) este calea prin care se ajunge la povestea Micului prinț. Prin intermediul cărţii bătrânului şi a desenelor acestuia, Fetiţa află povestea Aviatorului, care s-a prăbuşit mai demult în deşert, unde s-a întâlnit apoi cu Micul prinţ (Riley Osborne), un băieţel enigmatic de pe o planetă îndepărtată. Experienţele aviatorului şi povestea Micului prinţ, care călătoreşte prin diferite lumi, îi fac pe fetiţă şi pe Aviator să retrăiască împreună această remarcabilă aventură.
Două dintre marile idei ale cărții, și anume că „esenţialul este ascuns privirii” și că „un om poate deveni adult chiar menţinându-şi copilăria intactă” sunt în mod repetat exprimate în film, parcă din frica scenariștilor ca mesajul cărții să nu fie, de fapt, înțeles de micii spectatori.
Dar animația Micul prinț, cu premiera pe 4 decembrie în cinematografele noastre, reușește să se adreseze în continuare adulților, însă face și o punte de legătură către copii, astfel încât adulți și copii deopotrivă vor fi mișcați de acest film. Povestea lui Antoine de Saint-Exupéry este adusă în lumea actuală, în care o fetiță îl descoperă pe Micul prinț, și o face cu sensibilitate, cu o maturitate surprinzătoare și, mai ales, cu dragoste. Este un personaj de animație în care orice spectator se poate regăsi, și cred că e, totodată, o punte pentru înțelegerea unei povești altfel destul de ermetice.
Realizatorii au schimbat și tehnica de animație - povestea Micului prinț ne-a bucurat ochii cu tehnica stop-cadru (stop-motion), prin care personajele - păpușele din lemn sau hârtie sunt animate, iar pentru lumea Fetiței, un viitor distopic, gri, cu adulți robotizați, e folosită tehnica CG. Dacă pentru lumea Micului prinț s-au folosit materiale palpabile sau vii, cu o textură specială - lemn, nisip, hârtie, lumea în care trăiește fetița e complet artificială, inclusiv ca metodă de realizare grafică, totalmente creată pe calculator. Aș spune că pentru mine acest film este o madlenă proustiană plină de savoare, învelită în staniol.
Pasajele din carte au fost păstrate ca atare, în jurul lor țesăndu-se povestea Fetiței care află despre Micul prinț. Pătrunderea în povestea Micului prinț este printr-un tunel de hârtie, astfel încât spectatorul simte că se scufundă, asemenea unei Alice, într-o altfel de Țară a Minunilor.
Prietenia dintre Fetița foarte matură (voce Mackenzie Foy) și un bătrân aviator excentric (voce Jeff Bridges) este calea prin care se ajunge la povestea Micului prinț. Prin intermediul cărţii bătrânului şi a desenelor acestuia, Fetiţa află povestea Aviatorului, care s-a prăbuşit mai demult în deşert, unde s-a întâlnit apoi cu Micul prinţ (Riley Osborne), un băieţel enigmatic de pe o planetă îndepărtată. Experienţele aviatorului şi povestea Micului prinţ, care călătoreşte prin diferite lumi, îi fac pe fetiţă şi pe Aviator să retrăiască împreună această remarcabilă aventură.
Două dintre marile idei ale cărții, și anume că „esenţialul este ascuns privirii” și că „un om poate deveni adult chiar menţinându-şi copilăria intactă” sunt în mod repetat exprimate în film, parcă din frica scenariștilor ca mesajul cărții să nu fie, de fapt, înțeles de micii spectatori.
