Un "Dunkirk " mai mic......Bunica mea , o femeie cu 4 clase de școală absolvite...a știut ce e războiului :" In timp ce domnii stau prin birouri....oamenii simplii se omoară între ei pe campul de luptă !"
MrElements
pe 04 Ianuarie 2014 19:03
Un film extraordinar. Un film care este inspirat dupa fapte reale, pot spune ca nu orice intamplari ci unele eroice
alex_93
pe 04 Septembrie 2012 12:20
foarte bun filmul
se pare ca si atunci existau comandanti prosti ca si acum
Utube
pe 07 Aprilie 2012 12:25
Acesta este un film de război, mai exact doreşte a prezenta un eveniment important, o bătălie, care a avut loc în timpul Primului Război Mondial undeva în Franţa, iar combatanţi au fost, pe de-o parte, un batalion american şi de cealaltă parte trupele germane. Din punct de vedere al realizării aristice pelicula este una destul de reuşită cu scene foarte dure şi care doresc să înfăţişeze cât mai în detaliu atrocităţile petrecute, pe câmpul de luptă, pe durata desfăşurării războiului, cu toate pierderile şi suferinţele umane, de fiecare dată total inutile.
Problema mare se iveşte datorită faptului că filmul este bazat pe un fapt real iar în acest caz, la o privire mai atentă a acesteia şi în special a detaliilor care construiesc întregul, se constată foarte multe inadvertenţe care dăunează foarte mult caracterului de document, dacă se doreşte acest lucru, aruncând, per final, o umbră de îndoială şi neîncredere asupra veridicităţii celor întâmplate, lăsând nealterată, pentru spectator, doar consemnarea faptică a evenimentului, diminuând spectacolul artistic de valoare posibil de a fi fost realizat.
Dintre „greşelile” în realizare ar fi multe de menţionat dar le vom prezenta doar pe cele mai flagrante, sau evidente, cele minore având posibilitatea de a primi îngăduinţa chiar şi a unui critic exigent. Astfel prima neconcordanţă ar fi referitoare la ţinuta nemţilor şi cea mai evidentă fiind caschetele soldaţilor combatanţi, care caschete, din câte s-au văzut în filmele vechi tip document, erau diferite faţă de cele utilizate în peliculă pentru că în realitate ele aveau un fel de ţugui în vârful capului, cele folosite în pelicula de faţă fiind asemănătoare cu cele utilizate de armata germană în al Doilea Război Mondial. O altă eroare flagrantă este în scena cu avionul de recunoaştere, începând cu pornirea motorului acestuia, care în film motorul porneşte electric – pornirea electrică neexistând la data respectivă sau aripile avionului care în film sunt din metal – iarăşi greşeală deoarece la acea dată aripile avioanelor erau confecţionate din pânză sau că avionul din film era de fapt unul de antrenament, cu două locuri, avioanele de recunoaştere având, la acea dată, doar un singur loc. Deasemenea tactica de luptă a celor două armate este copilărească, pentru că nimeni nu ieşea din tranşee cu „pieptul dezvelit” în faţa gloanţelor inamice, scenele astfel realizate fiind penibile, ca să nu mai pomenim de faza în care este doborât de gloanţe un soldat american din linia a doua aflat în spatele altui soldat din linia întâi de atac, fără ca cel din faţa lui să fie rănit. Şi mai sunt o grămadă de ele.
O problemă, în realizare, apare şi în urma faptului că numărul de soldaţi utilizat la filmări este mult mai mic faţă de numărul prezentat în film, cinefilul aflând cu surprindere, spre final, că ceea ce pe ecran se vedeau a fi maxim 100 - 150 de persoane s-au dorit a fi, de fapt, mai mulţi de 500!!! Chiar şi când, spre final, americanii eroi se retrag victorioşi pe ecran tot nu sunt 200 de persoane aşa cum se menţionează.
Dar poate cel mai deranjant lucru este faptul că s-a utilizat acest film ca mijloc de propagandă iar argumentele pentru această afirmaţie stau în modul în care a fost prezentată armata germană, începând cu generalii ei şi terminând cu soldaţii precum şi în modul excesiv de elogiere al soldaţilor americani. Toate filmele despre război, indiferent care din ele, în care o naţie lupta împotriva nemţilor, nemţii erau proştii de serviciu. În tonele de filme ruseşti despre război, nemţii erau proştii, în cele franţuzeşti, nemţii erau proştii, în cele româneşti, bineînţeles că tot nemţii erau proştii..., astfel încât s-a creeat o situaţie de lehamite, o saturaţie spre repulsie vis-a-vis de această clasificare a nemţilor iar încercând să repeţi această imagine desuetă într-un film realizat în anul 2001 denotă o crasă naivitate.
Tot iritantă este şi scena cu eliminarea lunetistului neamţ, împuşcat de un soldat american generând ideea că orice soldat american are pregătirea tactică a unui „super trăgător de elită”. Greşelile în realizarea tactică a acestei scene sunt de-a dreptul hilare, deoarece nu trebuie ca cineva să fie super-speciaist în pregătirea tactică a unui lunetist ci este suficient să fi urmărit un film cu lunetişti în acţiune să-şi dea seama de ridicolul situaţiei. Astfel se ştie că un lunetist bun nu trage mai mult de un foc după o ţintă nicidecum 5 sau 6 focuri consecutive şi ţinteşte doar în punctele mortale, respectiv cap sau inimă, şi nu după picioare cum se întâmplă în filmul acesta, ca să nu mai menţionăm că e total aiurea să tragă după o ţintă în mişcare când ştia că „ţinta” se va opri să ia apă devenind astfel uşor de doborât. Mai mult, un lunetist nu se mişcă din poziţia în care s-a instalat pentru a nu fi reperat, lucru ştiut până şi de viteazul Robin Hood care trăgea cu arcul după oamenii şerifului.
Mai mult, încercarea de a creea o aură de imbecilitate, în jurul armatei germane, prin realizarea unor scene de luptă în care tactica de luptă a nemţilor este sub nivelul tacticii întâlnite la aceştia chiar şi în vechiul joc pe PC, „Escape from Castle Wolfenstein” sau prezentarea într-o scenă imposibilă, din punct de vedere al tacticii de luptă, a trupelor germane de elită care intră în luptă asemeni unor raţe în sezonul de vânătoare, aruncă într-o lumină foarte proastă evenimentul istoric şi moralitatea celui care a realizat pelicula. Totul culminează cu dialogurile, idioate desigur, dintre comandanţii germani (aşa este scenariu) care se rezumă în a lăuda, la fiecare frază, cât de viteji sunt soldaţii americani. Sic!
Interpretarea actorilor este peste medie reuşind să transmită spectatorului încărcătura emoţională a momentului cu toate că pe alocuri, datorită „gogoşilor” introduse în scop de propagandă în scenariu, actorii par neconvingători.
Finalul este unul fericit şi victorios, cinefilului mai pretenţios rămânându-i a consemna doar evenimentul şi a aprecia câteva scene de luptă corp la corp foarte bine realizate.
Vizionare plăcută!
RavenTm
pe 25 Ianuarie 2012 00:30
Foarte bun filmul. Il recomand, in special pentru cei pasionati de istorie.
Manusa
pe 14 Noiembrie 2011 22:02
Un film extraordinar. Un film care este inspirat dupa fapte reale, pot spune ca nu orice intamplari ci unele eroice. Se pare ca dintotdeauna au existat oameni fara cap, ca si in cazul acelor evenimente cand acei soldati au fost trimiti cu buna stiinta la macel. Este un film foarte bun, care mi-a placut si care merita vazut.
pst35
pe 25 Septembrie 2011 21:20
Inspirat din fapte reale, merita vazut...foarte tragic e faptul ca niste tineri au fost trimisi la moarte cu buna stiinta de un comandant prost...
se pare ca si atunci existau comandanti prosti ca si acum
Problema mare se iveşte datorită faptului că filmul este bazat pe un fapt real iar în acest caz, la o privire mai atentă a acesteia şi în special a detaliilor care construiesc întregul, se constată foarte multe inadvertenţe care dăunează foarte mult caracterului de document, dacă se doreşte acest lucru, aruncând, per final, o umbră de îndoială şi neîncredere asupra veridicităţii celor întâmplate, lăsând nealterată, pentru spectator, doar consemnarea faptică a evenimentului, diminuând spectacolul artistic de valoare posibil de a fi fost realizat.
Dintre „greşelile” în realizare ar fi multe de menţionat dar le vom prezenta doar pe cele mai flagrante, sau evidente, cele minore având posibilitatea de a primi îngăduinţa chiar şi a unui critic exigent. Astfel prima neconcordanţă ar fi referitoare la ţinuta nemţilor şi cea mai evidentă fiind caschetele soldaţilor combatanţi, care caschete, din câte s-au văzut în filmele vechi tip document, erau diferite faţă de cele utilizate în peliculă pentru că în realitate ele aveau un fel de ţugui în vârful capului, cele folosite în pelicula de faţă fiind asemănătoare cu cele utilizate de armata germană în al Doilea Război Mondial. O altă eroare flagrantă este în scena cu avionul de recunoaştere, începând cu pornirea motorului acestuia, care în film motorul porneşte electric – pornirea electrică neexistând la data respectivă sau aripile avionului care în film sunt din metal – iarăşi greşeală deoarece la acea dată aripile avioanelor erau confecţionate din pânză sau că avionul din film era de fapt unul de antrenament, cu două locuri, avioanele de recunoaştere având, la acea dată, doar un singur loc. Deasemenea tactica de luptă a celor două armate este copilărească, pentru că nimeni nu ieşea din tranşee cu „pieptul dezvelit” în faţa gloanţelor inamice, scenele astfel realizate fiind penibile, ca să nu mai pomenim de faza în care este doborât de gloanţe un soldat american din linia a doua aflat în spatele altui soldat din linia întâi de atac, fără ca cel din faţa lui să fie rănit. Şi mai sunt o grămadă de ele.
O problemă, în realizare, apare şi în urma faptului că numărul de soldaţi utilizat la filmări este mult mai mic faţă de numărul prezentat în film, cinefilul aflând cu surprindere, spre final, că ceea ce pe ecran se vedeau a fi maxim 100 - 150 de persoane s-au dorit a fi, de fapt, mai mulţi de 500!!! Chiar şi când, spre final, americanii eroi se retrag victorioşi pe ecran tot nu sunt 200 de persoane aşa cum se menţionează.
Dar poate cel mai deranjant lucru este faptul că s-a utilizat acest film ca mijloc de propagandă iar argumentele pentru această afirmaţie stau în modul în care a fost prezentată armata germană, începând cu generalii ei şi terminând cu soldaţii precum şi în modul excesiv de elogiere al soldaţilor americani. Toate filmele despre război, indiferent care din ele, în care o naţie lupta împotriva nemţilor, nemţii erau proştii de serviciu. În tonele de filme ruseşti despre război, nemţii erau proştii, în cele franţuzeşti, nemţii erau proştii, în cele româneşti, bineînţeles că tot nemţii erau proştii..., astfel încât s-a creeat o situaţie de lehamite, o saturaţie spre repulsie vis-a-vis de această clasificare a nemţilor iar încercând să repeţi această imagine desuetă într-un film realizat în anul 2001 denotă o crasă naivitate.
Tot iritantă este şi scena cu eliminarea lunetistului neamţ, împuşcat de un soldat american generând ideea că orice soldat american are pregătirea tactică a unui „super trăgător de elită”. Greşelile în realizarea tactică a acestei scene sunt de-a dreptul hilare, deoarece nu trebuie ca cineva să fie super-speciaist în pregătirea tactică a unui lunetist ci este suficient să fi urmărit un film cu lunetişti în acţiune să-şi dea seama de ridicolul situaţiei. Astfel se ştie că un lunetist bun nu trage mai mult de un foc după o ţintă nicidecum 5 sau 6 focuri consecutive şi ţinteşte doar în punctele mortale, respectiv cap sau inimă, şi nu după picioare cum se întâmplă în filmul acesta, ca să nu mai menţionăm că e total aiurea să tragă după o ţintă în mişcare când ştia că „ţinta” se va opri să ia apă devenind astfel uşor de doborât. Mai mult, un lunetist nu se mişcă din poziţia în care s-a instalat pentru a nu fi reperat, lucru ştiut până şi de viteazul Robin Hood care trăgea cu arcul după oamenii şerifului.
Mai mult, încercarea de a creea o aură de imbecilitate, în jurul armatei germane, prin realizarea unor scene de luptă în care tactica de luptă a nemţilor este sub nivelul tacticii întâlnite la aceştia chiar şi în vechiul joc pe PC, „Escape from Castle Wolfenstein” sau prezentarea într-o scenă imposibilă, din punct de vedere al tacticii de luptă, a trupelor germane de elită care intră în luptă asemeni unor raţe în sezonul de vânătoare, aruncă într-o lumină foarte proastă evenimentul istoric şi moralitatea celui care a realizat pelicula. Totul culminează cu dialogurile, idioate desigur, dintre comandanţii germani (aşa este scenariu) care se rezumă în a lăuda, la fiecare frază, cât de viteji sunt soldaţii americani. Sic!
Interpretarea actorilor este peste medie reuşind să transmită spectatorului încărcătura emoţională a momentului cu toate că pe alocuri, datorită „gogoşilor” introduse în scop de propagandă în scenariu, actorii par neconvingători.
Finalul este unul fericit şi victorios, cinefilului mai pretenţios rămânându-i a consemna doar evenimentul şi a aprecia câteva scene de luptă corp la corp foarte bine realizate.
Vizionare plăcută!