Bine facut, joc de exceptie pentru Ray Miland, scenariu bun, realist, finalul cam abrupt si evident moralizator (asa trebuia sa fie un film).
PMihai1996
pe 24 August 2018 16:36
Un film noir exceptional, care exprima suferita cauzata de e exesul lichiorilor bahice.
cosmin742000
pe 28 Noiembrie 2017 11:03
Un film noir foarte bun , cu tensiune , suspance , cum se faceau odata si azi nu se mai fac.
cezarika21
pe 28 Februarie 2017 18:55
Este tulburător să vezi cât de mult se pot scufunda unii oameni în propriile vicii, vrând parcă să vadă cât de jos pot cădea. Jungla de beton a orașului modern ascunde un număr imens de destine necunoscute care sunt spulberate în lupta cu viața, ca urmare a capitulării în fața primelor obstacole.
Scriitorul Don Birnam (interpretat excepțional de Ray Milland) simte dorința sadică de autoumilire ca pedeapsă pentru faptul că nu se consideră suficient de bun. Colindând zi și noapte străzile New York-ului și cheltuindu-și puținii bani pe alcool, încearcă inutil să-și uite propria ratare. Personajul se dezintegrează sufletește tot mai mult pe parcursul unui week-end, ajungând într-un punct de cotitură în care trebuie să aleagă una din două soluții: moartea sau vindecarea. E, dacă vreți, într-o situație gen „totul sau nimic”.
Pătrundem alături de Don Birnam într-o lume a dependenței, a viciului, în care personajele se zvârcolesc cumplit încercând să scape. Regizorul Billy Wilder combină realismul psihologic (evident în lupta cu viciul) cu expresionismul vizual tipic filmelor noir (clădiri masive ce par să strivească omul, filmări din unghiuri ascuțite, iluminat difuz, coșmaruri ce induc halucinații), încercând să arate efectele devastatoare ale alcoolismului. Nota mea: 9,5.
Recunoscându-i valoarea, Biblioteca Congresului American a inclus "The Lost Weekend" în anul 2011 în Registrul Naţional de Film al SUA, considerând că este "semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic".
mihaelatb
pe 05 Octombrie 2014 10:55
Se simte mana maestrului, tema alcoolismului este magistral prezentata, dar... finalul prea happy, asa dintro data, plus interpretarea- care mie nu mi-a placut- lui Ray Milland, nu asaza filmul in lista mea de favorite.
Iulidesprefilme
pe 11 August 2013 16:06
Filmul rămâne de actualitate prin tematica lui şi evidenţiază personalitatea artistică a lui Ray Milland, răsplătit cu un Oscar pentru prestaţia sa...
cosmin_kedii
pe 18 Martie 2013 19:35
O mare realizare pe tema alcoolismului care este atât de bine tratata și frumos jucat de Ray Milland
mtraianc
pe 02 Iulie 2012 12:30
sa te fereasca cel de sus de asa ceva :)) ori si ccum daca se uita un alcoolic la asa un film , va spune ca este cea mai mare prostie
margott
pe 29 August 2011 00:19
Bunicel filmul, dar finalul e mult prea generos pentru o persoana care ajunge sa duca la amanet haina iubitei. N-as vrea sa comentez prea mult pe seama Oscarului primit, mie nu mi s-a parut a fi un film chiar de nivelul Oscarului, dar mi-a placut ca subiectul e cu mult diferit fata de filmele care primesc de obicei premiul Academiei Americane de Film.
White.Lily
pe 15 Iulie 2011 13:22
Filmul este foarte interesant prin prezentarea actiunii din prisma alcoolicului.
Insa, ma tem ca pe de alta parte filmul poate induce si in eroare. Se stie foarte bine (sau sper eu sa se stie ) faptul ca, sa incerci sa stai langa o persoana alcoolica, in speranta ca din dragoste pt tine se va lasa de baut si va duce o viata normala... in putine cazuri se reuseste.
Filmul de fata cred ca se vrea a fi mai mult o descriere a motivatiei alcoolicului.
Filmul a avut un happy-end chiar foarte usurel. In rest, numai de bine. Ray Milland a fost nemaipomenit. Nu cred ca multi ar fi reusit sa faca dintr-un film static, un film atat de intens, cum a facut-o Milland.
White1
pe 09 Iunie 2011 21:46
O sa fiu cat se poate de concis: un film impresionant despre dependenta de alcool, obligatoriu de vazut.
Scriitorul Don Birnam (interpretat excepțional de Ray Milland) simte dorința sadică de autoumilire ca pedeapsă pentru faptul că nu se consideră suficient de bun. Colindând zi și noapte străzile New York-ului și cheltuindu-și puținii bani pe alcool, încearcă inutil să-și uite propria ratare. Personajul se dezintegrează sufletește tot mai mult pe parcursul unui week-end, ajungând într-un punct de cotitură în care trebuie să aleagă una din două soluții: moartea sau vindecarea. E, dacă vreți, într-o situație gen „totul sau nimic”.
Pătrundem alături de Don Birnam într-o lume a dependenței, a viciului, în care personajele se zvârcolesc cumplit încercând să scape. Regizorul Billy Wilder combină realismul psihologic (evident în lupta cu viciul) cu expresionismul vizual tipic filmelor noir (clădiri masive ce par să strivească omul, filmări din unghiuri ascuțite, iluminat difuz, coșmaruri ce induc halucinații), încercând să arate efectele devastatoare ale alcoolismului. Nota mea: 9,5.
Recunoscându-i valoarea, Biblioteca Congresului American a inclus "The Lost Weekend" în anul 2011 în Registrul Naţional de Film al SUA, considerând că este "semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic".
Insa, ma tem ca pe de alta parte filmul poate induce si in eroare. Se stie foarte bine (sau sper eu sa se stie ) faptul ca, sa incerci sa stai langa o persoana alcoolica, in speranta ca din dragoste pt tine se va lasa de baut si va duce o viata normala... in putine cazuri se reuseste.
Filmul de fata cred ca se vrea a fi mai mult o descriere a motivatiei alcoolicului.
Filmul a avut un happy-end chiar foarte usurel. In rest, numai de bine. Ray Milland a fost nemaipomenit. Nu cred ca multi ar fi reusit sa faca dintr-un film static, un film atat de intens, cum a facut-o Milland.