Părerea criticului
„Candidatul altora” – filmul lui Jonathan Demme – parea sa fie filmul potrivit la momentul potrivit: remake adus la zi al lui „The Manchurian Candidate” de John Frankenheimer, din 1962, el dezvolta cam aceleasi obsesii ca precedentul (teoria conspiratiei, subordonarea politicii intereselor unor corporatii, alegerile SUA) si, in plus, aparea la putin timp inaintea... alegerilor SUA.
Fata de filmul de acum 42 de ani, „Candidatul altora” incepe cu imagini din Razboiul din Golf, revine in actualitate urmarind soarta eroilor unei misiuni si – undeva in drumul spre alegeri (alegerile din film!) – se-ncurca in itele propriei paranoia...
Este aproape un reflex conditionat: un climat marcat de nesiguranta, amenintari difuze si neincredere in puterea momentului produce, invariabil, astfel de filme. Era valabil in epoca Razboiului rece (anii ’50-’60), este cu atat mai valabil astazi – cand terorismul islamic constituie un pericol inca si mai dificil de „manageat” decat acela reprezentat de blocul comunist.
Problema – pana la urma – tine de oferta: pe scenariul „pan-paranoiei” se pot face filme pasionante, interesante, mediocre sau proaste. „Candidatul altora” este mediocru; este bine jucat de Denzel Washington, Meryl Streep si – mai ales – de Liev Schreiber (in rolul lui Raymond Shaw, ex-eroul din Golf devenit politician); este bine tinut in mana la capitolul suspans (culminand cu o inspaimantatoare scena de crima cu sange rece avand drept decor un lac si un caiac-canoe!); in fine, este bine lucrat la toate compartimentele (imagine, muzica, montaj) – mai putin la scenariu.
Caci, in dorinta de a-l face actual, scenariul lui Daniel Pyne si Dean Georgaris devine ridicol (cipuri sub piele, „teleghidaj” psihologic etc.), amintind de „Nevestele perfecte”! Pacat.
Fata de filmul de acum 42 de ani, „Candidatul altora” incepe cu imagini din Razboiul din Golf, revine in actualitate urmarind soarta eroilor unei misiuni si – undeva in drumul spre alegeri (alegerile din film!) – se-ncurca in itele propriei paranoia...
Este aproape un reflex conditionat: un climat marcat de nesiguranta, amenintari difuze si neincredere in puterea momentului produce, invariabil, astfel de filme. Era valabil in epoca Razboiului rece (anii ’50-’60), este cu atat mai valabil astazi – cand terorismul islamic constituie un pericol inca si mai dificil de „manageat” decat acela reprezentat de blocul comunist.
Problema – pana la urma – tine de oferta: pe scenariul „pan-paranoiei” se pot face filme pasionante, interesante, mediocre sau proaste. „Candidatul altora” este mediocru; este bine jucat de Denzel Washington, Meryl Streep si – mai ales – de Liev Schreiber (in rolul lui Raymond Shaw, ex-eroul din Golf devenit politician); este bine tinut in mana la capitolul suspans (culminand cu o inspaimantatoare scena de crima cu sange rece avand drept decor un lac si un caiac-canoe!); in fine, este bine lucrat la toate compartimentele (imagine, muzica, montaj) – mai putin la scenariu.
Caci, in dorinta de a-l face actual, scenariul lui Daniel Pyne si Dean Georgaris devine ridicol (cipuri sub piele, „teleghidaj” psihologic etc.), amintind de „Nevestele perfecte”! Pacat.
