Părerea criticului
În fiecare an, încercăm să facem recomandări cu privire la cele mai potrivite titluri de văzut în zilele libere de Sărbători, iar anul acesta alegerea este atipică. Nu, The Marvelous Mrs. Maisel nu este un serial "de Sărbători", ci un serial despre cum să devii mai bun sau, dacă vrei, despre cum să faci limonadă (şi să o sorbi râzând în hohote) atunci când viaţa îţi oferă lămâi. Povestea are loc la sfârşitul anilor 50', în New York, unde o tânără gospodină şi mamă a doi copii îşi descoperă talentul pentru stand-up comedy atunci când soţul o părăseşte pentru secretara lui extrem de tânără.
Rachel Brosnahan este Midge Maisel. Printre grijile ei se află numărul de centimetri ai taliei, gambei şi gleznei (număr pe care îl notează zilnic într-un caiet), cei doi copii şi dacă nu cumva rabinul nu va refuza şi anul acesta invitaţia la cină. Midge este frumoasă, amuzantă şi mereu săritoare când soţul Joel (Michael Zegen), om de afaceri, o sâcîie cu insistenţele sale de a-şi cultiva hobby-ul, stand-up comedy, pentru care e lipsit de orice talent. Pentru Midge prima surpriză vine când descoperă că sketch-urile pe care Joel le exersează neobosit sunt de fapt "împrumutate". A doua, când Joel o anunţă că mariajul nu e pentru el şi părăseşte cuibul familial pentru a se relaxa în braţele secretarei Penny.
Creat de Amy Sherman-Palladino (Gilmore Girls), serialul are câteva atuuri extrem de importante. În primul rând, explorează o perioadă când femeia era un simplu accesoriu menit să ofere confort, sprijin şi satisfacţie bărbatului. Apoi se afundă din plin în lumea stand-up-ului american, explorând ataşant această dificilă parte a showbiz-ului în care artistul se urcă pe scenă pentru a înfrunta o mare de rechini, publicul, în speranţa că va fi suficient de amuzant pentru ca aceştia să nu-l devoreze. Nu în ultimul rând, avem parte de lumea mai largă a familiei evreieşti şi a rubedeniilor, a prejudecăţilor şi a bârfelor, a micilor negocieri şi a marilor conflicte. În mijlocul tuturor, minunata doamnă Maisel străluceşte şi comentează, făcându-ne să râdem cu remarcele ei tăioase şi dându-ne în acelaşi timp o lecţie de viaţă.
Serialul a fost primit cu entuziasm atât de critici, cât şi de public, şi este considerat una dintre cele mai bune producţii comice ale anului, de unde şi nominalizarea la controversatele Globuri de Aur. Pe lângă scenariul sprinţar, serialul a cucerit şi cu interpretarea lui Rachel Brosnahan, şi ea nominalizată la Globuri. Brosnahan a fost unul dintre motivele pentru care un prim episod s-a bucurat de o reacţie atât de bună, încât Amazon a dat undă verde nu doar pentru unul, ci pentru două sezoane de câte opt episoade fiecare. Aventurile lui Midge sunt suficient de atractive astfel încât să urmăreşti episod după episod, respirând în ritmul suişurilor şi coborâşurilor din viaţa eroinei şi sufocându-te de râs la glumele ei adesea directe, fără perdea şi extrem de acide la adresa ciudăţeniilor vieţii de zi cu zi.
Un personaj în egală măsură impresionant şi ataşant, Midge te face să-i doreşti tot binele din lume şi te obligă să-i ţii pumnii în ascensiunea ei într-o lume eminamente masculină. "Eşti frumuşică, dar ce păcat că nu cânţi", comentează un impresar convins că femeile pot răzbi în showbiz doar cu aspectul şi vocea. "O să ai succes doar dacă îţi iei un partener", spune altul, subliniind încă o dată imaginea de femeie-accesoriu a vremurilor. Din fericire, Midge ştie mai bine ce poate şi nu se sfieşte s-o spună pe-a dreaptă. Rezultatul este atât de convingător, încât după un episod-două îţi doreşti ca Midge să fi existat în realitate: nu a existat, dar viaţa personajului şi provocările ei sunt inspirate de carierele unor personalităţi ale stand-up-ului american precum Joan Rivers, prima femeie gazdă a unui "late night show" din istoria televiziunii din Statele Unite, sau Totie Fields, laureată în 1978 cu premiul "Entertainer of the Year".
Poţi vedea serialul nu doar de Crăciun: este la fel de amuzant tot timpul anului.
Rachel Brosnahan este Midge Maisel. Printre grijile ei se află numărul de centimetri ai taliei, gambei şi gleznei (număr pe care îl notează zilnic într-un caiet), cei doi copii şi dacă nu cumva rabinul nu va refuza şi anul acesta invitaţia la cină. Midge este frumoasă, amuzantă şi mereu săritoare când soţul Joel (Michael Zegen), om de afaceri, o sâcîie cu insistenţele sale de a-şi cultiva hobby-ul, stand-up comedy, pentru care e lipsit de orice talent. Pentru Midge prima surpriză vine când descoperă că sketch-urile pe care Joel le exersează neobosit sunt de fapt "împrumutate". A doua, când Joel o anunţă că mariajul nu e pentru el şi părăseşte cuibul familial pentru a se relaxa în braţele secretarei Penny.
Creat de Amy Sherman-Palladino (Gilmore Girls), serialul are câteva atuuri extrem de importante. În primul rând, explorează o perioadă când femeia era un simplu accesoriu menit să ofere confort, sprijin şi satisfacţie bărbatului. Apoi se afundă din plin în lumea stand-up-ului american, explorând ataşant această dificilă parte a showbiz-ului în care artistul se urcă pe scenă pentru a înfrunta o mare de rechini, publicul, în speranţa că va fi suficient de amuzant pentru ca aceştia să nu-l devoreze. Nu în ultimul rând, avem parte de lumea mai largă a familiei evreieşti şi a rubedeniilor, a prejudecăţilor şi a bârfelor, a micilor negocieri şi a marilor conflicte. În mijlocul tuturor, minunata doamnă Maisel străluceşte şi comentează, făcându-ne să râdem cu remarcele ei tăioase şi dându-ne în acelaşi timp o lecţie de viaţă.
Serialul a fost primit cu entuziasm atât de critici, cât şi de public, şi este considerat una dintre cele mai bune producţii comice ale anului, de unde şi nominalizarea la controversatele Globuri de Aur. Pe lângă scenariul sprinţar, serialul a cucerit şi cu interpretarea lui Rachel Brosnahan, şi ea nominalizată la Globuri. Brosnahan a fost unul dintre motivele pentru care un prim episod s-a bucurat de o reacţie atât de bună, încât Amazon a dat undă verde nu doar pentru unul, ci pentru două sezoane de câte opt episoade fiecare. Aventurile lui Midge sunt suficient de atractive astfel încât să urmăreşti episod după episod, respirând în ritmul suişurilor şi coborâşurilor din viaţa eroinei şi sufocându-te de râs la glumele ei adesea directe, fără perdea şi extrem de acide la adresa ciudăţeniilor vieţii de zi cu zi.
Un personaj în egală măsură impresionant şi ataşant, Midge te face să-i doreşti tot binele din lume şi te obligă să-i ţii pumnii în ascensiunea ei într-o lume eminamente masculină. "Eşti frumuşică, dar ce păcat că nu cânţi", comentează un impresar convins că femeile pot răzbi în showbiz doar cu aspectul şi vocea. "O să ai succes doar dacă îţi iei un partener", spune altul, subliniind încă o dată imaginea de femeie-accesoriu a vremurilor. Din fericire, Midge ştie mai bine ce poate şi nu se sfieşte s-o spună pe-a dreaptă. Rezultatul este atât de convingător, încât după un episod-două îţi doreşti ca Midge să fi existat în realitate: nu a existat, dar viaţa personajului şi provocările ei sunt inspirate de carierele unor personalităţi ale stand-up-ului american precum Joan Rivers, prima femeie gazdă a unui "late night show" din istoria televiziunii din Statele Unite, sau Totie Fields, laureată în 1978 cu premiul "Entertainer of the Year".
Poţi vedea serialul nu doar de Crăciun: este la fel de amuzant tot timpul anului.
