Părerea criticului
Se intampla lucruri ingrozitoare in „Negutatorul din Venetia” al lui Shakespeare, nu stiati?
Filmul lui Michael Radford ni le reaminteste: un nobil venetian (aici, interpretat de Jeremy Irons) ramane dator unui camatar evreu (Al Pacino, impecabil) si trebuie sa-i plateasca – potrivit legamantului semnat – o livra de carne... din carnea sa!
Scena este una din cele mai tari vazute vreodata pe marele ecran si, daca aveati impresia ca Shakespeare este „depasit” si „plicticos”, n-aveti decat sa vedeti ecranizarea lui Radford ca sa va convingeti ca nu-i asa. Nu-i asa deloc.
La prima vedere, „Negutatorul din Venetia” s-ar mai fi putut numi „Razbunarea unui evreu”. Evreul se numeste Shylock si a ramas, in istoria literaturii (scrisa de non-evrei), ca unul din cele mai odioase personaje...
Doar ca „marele Will” nu il diabolizeaza, totusi, pe Shylock, cata vreme il pune sa spuna unul din cele mai tulburatoare monoloage ale piesei (si, totodata, ale teatrului sau & ale literaturii universale): „Daca ma tai, nu sangerez?”, striga evreul, condamnand o persecutie milenara printr-o intrebare. Da, Shylock a ramas un personaj „cu probleme” – dar asta nu arata decat cat de actual este Shakespeare.
„Negutatorul din Venetia” nu este insa numai despre Shylock si razbunarea sa teribila, ci si despre teribilele gajuri ale dragostei, despre cuvantul dat si-apoi luat, despre „roluri” (femininul, masculinul), despre Iubire & Bani. Si chiar daca inceputul, mai expozitiv, pare ca treneaza (cam 1/2 de ora dintr-un film de-aproape doua ore jumate), o data ce lupta pentru “livra de carne” se declanseaza, ecranizarea lui Radford devine tot mai pasionanta.
Un film bogat in imagini frumoase, idei paradoxale, umor si sentimente. Iar Lynn Collins (Portia) este o revelatie! Super.
Filmul lui Michael Radford ni le reaminteste: un nobil venetian (aici, interpretat de Jeremy Irons) ramane dator unui camatar evreu (Al Pacino, impecabil) si trebuie sa-i plateasca – potrivit legamantului semnat – o livra de carne... din carnea sa!
Scena este una din cele mai tari vazute vreodata pe marele ecran si, daca aveati impresia ca Shakespeare este „depasit” si „plicticos”, n-aveti decat sa vedeti ecranizarea lui Radford ca sa va convingeti ca nu-i asa. Nu-i asa deloc.
La prima vedere, „Negutatorul din Venetia” s-ar mai fi putut numi „Razbunarea unui evreu”. Evreul se numeste Shylock si a ramas, in istoria literaturii (scrisa de non-evrei), ca unul din cele mai odioase personaje...
Doar ca „marele Will” nu il diabolizeaza, totusi, pe Shylock, cata vreme il pune sa spuna unul din cele mai tulburatoare monoloage ale piesei (si, totodata, ale teatrului sau & ale literaturii universale): „Daca ma tai, nu sangerez?”, striga evreul, condamnand o persecutie milenara printr-o intrebare. Da, Shylock a ramas un personaj „cu probleme” – dar asta nu arata decat cat de actual este Shakespeare.
„Negutatorul din Venetia” nu este insa numai despre Shylock si razbunarea sa teribila, ci si despre teribilele gajuri ale dragostei, despre cuvantul dat si-apoi luat, despre „roluri” (femininul, masculinul), despre Iubire & Bani. Si chiar daca inceputul, mai expozitiv, pare ca treneaza (cam 1/2 de ora dintr-un film de-aproape doua ore jumate), o data ce lupta pentru “livra de carne” se declanseaza, ecranizarea lui Radford devine tot mai pasionanta.
Un film bogat in imagini frumoase, idei paradoxale, umor si sentimente. Iar Lynn Collins (Portia) este o revelatie! Super.
