Este primul film pe care il vad regizat de Lech Majewski si realmente am ramas impresionat de ce am vazut. Apreciez in primul rand curajul domnului Majewski de a turna un astfel de film si in al doilea rand il felicit pentru reusita proiectului. Cateva cuvinte despre film:
In fata spectatorului se petrece o metamorfoza inca de la inceput, prin maiestria cu care Lech Majewski expune pe pelicula ceea ce Bruegel a exprimat pe panza. Astfel regizorul descompune opera lui Pieter Bruegel, permitandu-ne sa privim separat cele cateva destine care se intersecteaza intr-un moment al istoriei si asemeni lui Tarkovski, ne permite sa vedem detaliul. In acest fel reusim sa transcedem dincolo de banalitatea lumii in care traim, sa vedem dincolo de imaginea de ansamblu. Imagine in care oamenii prea preocupati de cele laice, nu observa ca trecatorul de langa poate fi chiar Iisus care isi duce crucea.
Filmul contine multa simbolistica. Personajele vorbesc prea putin, spectatorul fiind lasat sa descifreze taina acestei lumi privindu-o. Iar la final are loc o noua metamorfoza in care din lumea animata a filmului ajungem in lumea statica a picturii. Camera se indeparteaza incet , oferindu-ne un moment unic in care avem senzatia ca tabloul ar fi un portal spre o lume vie in care putem intra, privi inauntru, dupa care retragandu-ne ochii revenim la realitate, fiind doar niste simpli vizitatori in fata unei picturi dintr-un muzeu.
In fata spectatorului se petrece o metamorfoza inca de la inceput, prin maiestria cu care Lech Majewski expune pe pelicula ceea ce Bruegel a exprimat pe panza. Astfel regizorul descompune opera lui Pieter Bruegel, permitandu-ne sa privim separat cele cateva destine care se intersecteaza intr-un moment al istoriei si asemeni lui Tarkovski, ne permite sa vedem detaliul. In acest fel reusim sa transcedem dincolo de banalitatea lumii in care traim, sa vedem dincolo de imaginea de ansamblu. Imagine in care oamenii prea preocupati de cele laice, nu observa ca trecatorul de langa poate fi chiar Iisus care isi duce crucea.
Filmul contine multa simbolistica. Personajele vorbesc prea putin, spectatorul fiind lasat sa descifreze taina acestei lumi privindu-o. Iar la final are loc o noua metamorfoza in care din lumea animata a filmului ajungem in lumea statica a picturii. Camera se indeparteaza incet , oferindu-ne un moment unic in care avem senzatia ca tabloul ar fi un portal spre o lume vie in care putem intra, privi inauntru, dupa care retragandu-ne ochii revenim la realitate, fiind doar niste simpli vizitatori in fata unei picturi dintr-un muzeu.