Ideea filmului e interesantă. Presupun că mesajul acestuia este faptul ca trebuie sa fim mai deschisi cu cei din jurul nostru. Chloë interpretează foarte bine. Merita vizionat.
lili22
pe 26 Decembrie 2018 16:44
Ideea e buna, dar realizarea e proasta.Dragut ca unii povestesc filmul.
elianna
pe 21 Decembrie 2018 22:11
In anii `90, adolescenta Cameron Post este surprinsa impreuna cu iubita sa in momente intime, pe bancheta din spate a masinii. Data in vileag, ajunge sa fie internata intr-un centru care se ocupa de conversia adolescentilor gay, un centru crestin in care se incearca - prin terapie si credinta - sa ii aduca pe "pacatosi" pe "calea dreapta". Aici se imprieteneste cu alti colegi cu care la final ia o decizie eliberatoare.
PS. Subiect similar cu "But I'm a cheerleader".
zdraveius
pe 11 Noiembrie 2018 03:18
Da, da, da. Sa tratam homosexualitatea sau deviatii psihice cu rugaciune si terapie unde impartasim lucruri si trairi intime cu necunoscuti ostili, fiecare cu suferinta si lupta lui.
Sa tratam boli psihice cu cantecele inchinate divinitatii, sa acceptam sa ne spele creierii si sa ne transforme in paiate.
Sa stam si sa tot vorbim, sa facem spume la gura de atata trancaneala cu un terapeut care vine la birou cu la fel de multa pasiune si implicare cu care se duce un vidanjor la o noua zi de cacat (la propriu si la figurat).
Sa transformam tineri cu oarece rataciri trecatoare si corectabile in cai cu doua perechi de ochelari.
Orice tanar are momentele lui de ratacire, de rebeliune, de curiozitati, de incercari, experimentari. Si daca e gay, in lumea in care traim azi, care e problema? Si-a asumat aceasta orientare si daca el este fericit si implinit, cine suntem noi sa il impiedicam sa faca ce vrea?
Si pana la urma, cine e terapeutul? Vreun pui zamislit din coasta de divinitate? Sau tot un om, cu slabiciunile, viciile si ratacirile lui, un om care facut o scoala unde a invatat tot felul de aberatii si formule spuse si scrise de alti oameni inaintea lui? La fel ca si preotul. Bai, preotul e nascut din om, merge in patru labe, vomita, bea vin, fumeaza, face amor, merge la scoala primara si la facultate unde este indoctrinat si dresat sa creada si sa spuna tot felul de tampenii. Nu e nimeni vreun zeu.
Suntem oameni. Si ce sau cine ii califica pe unii sa se creada superiori si sa poata decide sau sa impuna ce sa faca altii? Ah?
Terapeutul este perfect? Sau are si el nevoie de terapie? Si ala care are nevoie de terapie imi poate spune mie ce sa fac? De unde stie ala povestea mea, de unde stie el ce e mai bine pentru mine? Cand ala vorbeste din carti si din experienta lui subiectiva?
Da, am facut facultatea de psihologie. Ca in orice directie de studiu, teoria este total diferita de lucrurile care se intampla in practica. Iar in facultate inveti MULTA teorie, esti numai un reportofon care inregistreaza ce spun profesorii si reda ce vor profesorii sa auda. ATAT. Si nu, meseria asta nu inseamna ce vedem in filme, un birou bine amplasat intr-o cladire de lux, unde tu stai pe un scaun de piele si asculti timp de o ora ce povesti au "pacientii" tai, dupa care ii inviti sa plateasca si sa revina si saptamana viitoare.
Acum este si o moda sa te duci la psiholog, dar cand ii vad pe unii cum isi dezvaluie toata viata, mai ceva ca la spovedanie... imi vine sa le pun dop si sa ii trimit sa urle pe camp, unde nu-i aude nimeni. Sa am incredere ca e bun? De unde sa am incredere? Pentru ca imi spune el ca e bun? Pentru ca mi-a spus Gigilina ca e bun? ESTE UN STRAIN care are atarnate niste diplome pe pereti.
Cu totii suntem diferiti. Si asa este firesc. Si reactionam la aceeasi problema in mod diferit. Si asa este firesc. Niciun terapeut nu va sti vreodata, nici dupa zeci de ani de experienta, cum va reactiona cineva la un anumit stimul. Experienta il va ajuta sa intuiasca ceva, sa vada un tipar, sa aleaga o abordare. Da. Insa tot va fi surprins sa intalneasca personalitati si caractere diferite.
Psihologia, terapia, nu sunt stiinte exacte, nu au legi fixe, formule, tipare. Totul se interpreteaza, se rastalmaceste. Mergi cu aceeasi problema la 100 de terapeuti si vei avea 100 de "diagnostice". Pe care il consideri corect? De ce ar fi unul mai correct decat altul? Cine este in masura sa aleaga ce este corect?
PS. Subiect similar cu "But I'm a cheerleader".
Sa tratam boli psihice cu cantecele inchinate divinitatii, sa acceptam sa ne spele creierii si sa ne transforme in paiate.
Sa stam si sa tot vorbim, sa facem spume la gura de atata trancaneala cu un terapeut care vine la birou cu la fel de multa pasiune si implicare cu care se duce un vidanjor la o noua zi de cacat (la propriu si la figurat).
Sa transformam tineri cu oarece rataciri trecatoare si corectabile in cai cu doua perechi de ochelari.
Orice tanar are momentele lui de ratacire, de rebeliune, de curiozitati, de incercari, experimentari. Si daca e gay, in lumea in care traim azi, care e problema? Si-a asumat aceasta orientare si daca el este fericit si implinit, cine suntem noi sa il impiedicam sa faca ce vrea?
Si pana la urma, cine e terapeutul? Vreun pui zamislit din coasta de divinitate? Sau tot un om, cu slabiciunile, viciile si ratacirile lui, un om care facut o scoala unde a invatat tot felul de aberatii si formule spuse si scrise de alti oameni inaintea lui? La fel ca si preotul. Bai, preotul e nascut din om, merge in patru labe, vomita, bea vin, fumeaza, face amor, merge la scoala primara si la facultate unde este indoctrinat si dresat sa creada si sa spuna tot felul de tampenii. Nu e nimeni vreun zeu.
Suntem oameni. Si ce sau cine ii califica pe unii sa se creada superiori si sa poata decide sau sa impuna ce sa faca altii? Ah?
Terapeutul este perfect? Sau are si el nevoie de terapie? Si ala care are nevoie de terapie imi poate spune mie ce sa fac? De unde stie ala povestea mea, de unde stie el ce e mai bine pentru mine? Cand ala vorbeste din carti si din experienta lui subiectiva?
Da, am facut facultatea de psihologie. Ca in orice directie de studiu, teoria este total diferita de lucrurile care se intampla in practica. Iar in facultate inveti MULTA teorie, esti numai un reportofon care inregistreaza ce spun profesorii si reda ce vor profesorii sa auda. ATAT. Si nu, meseria asta nu inseamna ce vedem in filme, un birou bine amplasat intr-o cladire de lux, unde tu stai pe un scaun de piele si asculti timp de o ora ce povesti au "pacientii" tai, dupa care ii inviti sa plateasca si sa revina si saptamana viitoare.
Acum este si o moda sa te duci la psiholog, dar cand ii vad pe unii cum isi dezvaluie toata viata, mai ceva ca la spovedanie... imi vine sa le pun dop si sa ii trimit sa urle pe camp, unde nu-i aude nimeni. Sa am incredere ca e bun? De unde sa am incredere? Pentru ca imi spune el ca e bun? Pentru ca mi-a spus Gigilina ca e bun? ESTE UN STRAIN care are atarnate niste diplome pe pereti.
Cu totii suntem diferiti. Si asa este firesc. Si reactionam la aceeasi problema in mod diferit. Si asa este firesc. Niciun terapeut nu va sti vreodata, nici dupa zeci de ani de experienta, cum va reactiona cineva la un anumit stimul. Experienta il va ajuta sa intuiasca ceva, sa vada un tipar, sa aleaga o abordare. Da. Insa tot va fi surprins sa intalneasca personalitati si caractere diferite.
Psihologia, terapia, nu sunt stiinte exacte, nu au legi fixe, formule, tipare. Totul se interpreteaza, se rastalmaceste. Mergi cu aceeasi problema la 100 de terapeuti si vei avea 100 de "diagnostice". Pe care il consideri corect? De ce ar fi unul mai correct decat altul? Cine este in masura sa aleaga ce este corect?