Părerea criticului
În The Nut Job 2: Nutty by Nature/Goana după alune 2, animaţie intrată din 25 august în cinematografele noastre, năzdrăvanele animăluţe trăiesc fericite. Au hrană din abundenţă, obţinută fără efort şi fără concurenţă. Însă atunci când depozitul de nuci, alune şi alte bunătăţi se face scrum, Surly este nevoit să lase la o parte nonşalanţa şi glumele şi să aplece urechea la spusele partenerei sale, veveriţa Andie. „Calea uşoară nu întăreşte caracterul”, spune ea, iar noua situaţie a micilor animale de oraş o dovedeşte.
Smulgerea unei alune din copac este o aventură în sine, iar şterpelirea hranei oamenilor o adevărată capcană mortală. Din cauza primarului lacom şi hain, nici parcul nu mai poate fi un refugiu pentru rozătoarele disperate din oraş, însă cu Surly în poziţie de lider, ajutat de bunul său prieten, şoricelul Buddy, de Andie şi căţeluşa Precious (alături de un neaşteptat şi foarte drăgălaş aliat), micuţele animale sunt pregătite să înceapă un adevărat război de gherilă împotriva celor ce vor să le confişte şi ultima şansă la supravieţuire.
Acţiunea se defăşoară ca într-un episod din Tom şi Jerry, în care confruntările dintre primarul lacom şi animăluţele hotărâte să nu accepte transformarea zonei verzi într-un parc de distracţii se ţin lanţ. Conflictul este generator de multe secvenţe dinamice, în care urmăririle, exploziile şi atacurile se succed.
Chiar dacă se află în acord cu titlul – în care „goana” şi „nutty”/”furios” – sunt cuvintele cheie, desfăşurarea evenimentelor pare să se concentreze atât de mult pe obţinerea umorului facil (şi pe modul drastic, aproape haotic, de eliminare a problemelor), încât pierde din obiectiv mesajul iniţial. Acela care sugerează că locul cel mai potrivit pentru animale este în mediul lor natural, pe care şi omul trebuie să îl respecte, dar şi că nimic din ce îţi este cu adevărat de folos nu se obţine fără efort.
Cei mici vor fi captivaţi de ritmul alert, grimasele personajelor şi stângăciile lor (Surly nu ratează nicio cutie poştală atunci când îşi încheie călătoria prin oraş cu un autovehicul). Nu lipsesc din grup nici figura maternă, grijulie şi mai firavă (Andie), nici amicul devotat (şoricelul Buddy), nici aliatul neaşteptat şi spectaculos – hoarda de şoricei albi cu abilităţi de luptători kung fu (mulţi şi simpatici ca minionii din Despicable Me, curajoşi şi plini de resurse ca pinguinii din Madagascar). De notat că, în versiunea originală, conducătorul şoricelilor albi a primit vocea lui Jackie Chan, o combinaţie excelentă, care aduce un plus de atractivitate şi autenticitate personajului.
Este o aventură animată în care adulţii vor descoperi o mulţime de clişeee şi în care grafica nu este întotdeauna cea mai reuşită, dar care te ţine în faţa ecranului prin ritmul alert şi satira la adresa capitalismului extrem, gata să stoarcă profit din orice, chiar dacă asta înseamnă distrugerea naturii şi a vieţuitoarelor sale.
Smulgerea unei alune din copac este o aventură în sine, iar şterpelirea hranei oamenilor o adevărată capcană mortală. Din cauza primarului lacom şi hain, nici parcul nu mai poate fi un refugiu pentru rozătoarele disperate din oraş, însă cu Surly în poziţie de lider, ajutat de bunul său prieten, şoricelul Buddy, de Andie şi căţeluşa Precious (alături de un neaşteptat şi foarte drăgălaş aliat), micuţele animale sunt pregătite să înceapă un adevărat război de gherilă împotriva celor ce vor să le confişte şi ultima şansă la supravieţuire.
Acţiunea se defăşoară ca într-un episod din Tom şi Jerry, în care confruntările dintre primarul lacom şi animăluţele hotărâte să nu accepte transformarea zonei verzi într-un parc de distracţii se ţin lanţ. Conflictul este generator de multe secvenţe dinamice, în care urmăririle, exploziile şi atacurile se succed.
Chiar dacă se află în acord cu titlul – în care „goana” şi „nutty”/”furios” – sunt cuvintele cheie, desfăşurarea evenimentelor pare să se concentreze atât de mult pe obţinerea umorului facil (şi pe modul drastic, aproape haotic, de eliminare a problemelor), încât pierde din obiectiv mesajul iniţial. Acela care sugerează că locul cel mai potrivit pentru animale este în mediul lor natural, pe care şi omul trebuie să îl respecte, dar şi că nimic din ce îţi este cu adevărat de folos nu se obţine fără efort.
Cei mici vor fi captivaţi de ritmul alert, grimasele personajelor şi stângăciile lor (Surly nu ratează nicio cutie poştală atunci când îşi încheie călătoria prin oraş cu un autovehicul). Nu lipsesc din grup nici figura maternă, grijulie şi mai firavă (Andie), nici amicul devotat (şoricelul Buddy), nici aliatul neaşteptat şi spectaculos – hoarda de şoricei albi cu abilităţi de luptători kung fu (mulţi şi simpatici ca minionii din Despicable Me, curajoşi şi plini de resurse ca pinguinii din Madagascar). De notat că, în versiunea originală, conducătorul şoricelilor albi a primit vocea lui Jackie Chan, o combinaţie excelentă, care aduce un plus de atractivitate şi autenticitate personajului.
Este o aventură animată în care adulţii vor descoperi o mulţime de clişeee şi în care grafica nu este întotdeauna cea mai reuşită, dar care te ţine în faţa ecranului prin ritmul alert şi satira la adresa capitalismului extrem, gata să stoarcă profit din orice, chiar dacă asta înseamnă distrugerea naturii şi a vieţuitoarelor sale.
