Părerea criticului
Cu siguranţă The Old Guard va urca pe primul loc în Top 10 România pe Netflix şi filmul chiar merită să o facă: action-ul cu Charlize Theron în rolul principal oferă, pe lângă mixul obligatoriu de efecte speciale şi "bătăi", o discuţie relevantă despre trecerea timpului, blazare, perseverenţă şi necesitatea unui scop. Iată mai jos ce ne-a plăcut nouă la filmul lansat azi pe platformă.
Cu un scenariu bine condus şi neîngrenunat de didacticisme, adică momente pierdute cu explicarea diverselor aspecte ale poveştii, să înţeleagă până şi cei din fundul clasei, The Old Guard trece imediat la treabă. Nu avem nevoie decât de câteva minute pentru a înţelege că personajul lui Theron are o lungă istorie şi că e ceea ce am putea numi un nemuritor. Şi ca ea sunt şi prietenii ei, Booker (belgianul Matthias Schoenaerts), Nicky (italianul Luca Marinelli) şi Joe. Acesta din urmă este interpretat olandezul de origine tunisiană Marwan Kenzari, pe care poate ţi-l aminteşti din recentul Aladdin, unde muşchii atent lucraţi i-au adus o amuzanta poreclă "Hot Jafar".
Este nevoie de o singură scenă (baclava!) pentru a ne da seama că cei patru au nu doar o lungă istorie împreună, ci că sunt şi uniţi de o extraordinară camaraderie. Este ceva extrem de ataşant şi credibil în interacţiunile lor, unul din marile plusuri ale filmului.
Aspectele practice ale nemuririi celor patru intră în conflict cu obsesia villain-ului (Harry Melling, foarte schimbat după ce în copilărie l-a interpretat pe vărul Dudley din filmele Harry Potter), un magnat big pharma care vrea să folosească puterile de regenerare ale eroilor pentru a eradica bolile. Apropo, aghiotanta sa este interpretată de românca Anamaria Marinca, iar scena când aceasta spune, cu ochii bulbucaţi de poftă, "Premiul Nobel", este una dintre cele mai amuzante din întregul film.
Lui The Old Guard nu-i lipseşte deloc acţiunea, cu o mulţime de confruntări armate, urmăriri şi lupte corp la corp, dar asta vedem în mai toate filmele de gen. Ce aduce nou premiera de vineri este discuţia ataşantă şi relevantă despre modul cum ne afectează trecerea timpului, indiferent dacă suntem nemuritori sau nu. Suntem la fel de expuşi blazării şi erodării aşteptărilor şi a idealurilor ca şi eroii filmului, doar că la ei efectele sunt mai pregnante pentru că toxicitatea timpului a acţionat pe o perioadă mai lungă.
Aici se strecoară şi unul din mesajele pozitive ale filmului, aceea că o faptă bună este întotdeauna de preferat inactivităţii, chiar şi într-o lume cuprinsă de haos. Printre capete explodate şi membre hăcuite, The Old Guard are timp să discute şi despre vulnerabilitate şi suferinţă, o discuţie chiar interesantă în contextul trupului care refuză să moară... Da, filmul este tras înapoi de o serie de locuri comune şi convenţii specifice genului action, dar cu siguranţă te va captiva.
Cu un scenariu bine condus şi neîngrenunat de didacticisme, adică momente pierdute cu explicarea diverselor aspecte ale poveştii, să înţeleagă până şi cei din fundul clasei, The Old Guard trece imediat la treabă. Nu avem nevoie decât de câteva minute pentru a înţelege că personajul lui Theron are o lungă istorie şi că e ceea ce am putea numi un nemuritor. Şi ca ea sunt şi prietenii ei, Booker (belgianul Matthias Schoenaerts), Nicky (italianul Luca Marinelli) şi Joe. Acesta din urmă este interpretat olandezul de origine tunisiană Marwan Kenzari, pe care poate ţi-l aminteşti din recentul Aladdin, unde muşchii atent lucraţi i-au adus o amuzanta poreclă "Hot Jafar".
Este nevoie de o singură scenă (baclava!) pentru a ne da seama că cei patru au nu doar o lungă istorie împreună, ci că sunt şi uniţi de o extraordinară camaraderie. Este ceva extrem de ataşant şi credibil în interacţiunile lor, unul din marile plusuri ale filmului.
Aspectele practice ale nemuririi celor patru intră în conflict cu obsesia villain-ului (Harry Melling, foarte schimbat după ce în copilărie l-a interpretat pe vărul Dudley din filmele Harry Potter), un magnat big pharma care vrea să folosească puterile de regenerare ale eroilor pentru a eradica bolile. Apropo, aghiotanta sa este interpretată de românca Anamaria Marinca, iar scena când aceasta spune, cu ochii bulbucaţi de poftă, "Premiul Nobel", este una dintre cele mai amuzante din întregul film.
Lui The Old Guard nu-i lipseşte deloc acţiunea, cu o mulţime de confruntări armate, urmăriri şi lupte corp la corp, dar asta vedem în mai toate filmele de gen. Ce aduce nou premiera de vineri este discuţia ataşantă şi relevantă despre modul cum ne afectează trecerea timpului, indiferent dacă suntem nemuritori sau nu. Suntem la fel de expuşi blazării şi erodării aşteptărilor şi a idealurilor ca şi eroii filmului, doar că la ei efectele sunt mai pregnante pentru că toxicitatea timpului a acţionat pe o perioadă mai lungă.
Aici se strecoară şi unul din mesajele pozitive ale filmului, aceea că o faptă bună este întotdeauna de preferat inactivităţii, chiar şi într-o lume cuprinsă de haos. Printre capete explodate şi membre hăcuite, The Old Guard are timp să discute şi despre vulnerabilitate şi suferinţă, o discuţie chiar interesantă în contextul trupului care refuză să moară... Da, filmul este tras înapoi de o serie de locuri comune şi convenţii specifice genului action, dar cu siguranţă te va captiva.
