Hopper Gibson (Johnny Simmons) a avut o copilărie grea și acum are parte de mai multe ședințe de terapie cu psihologul sportiv Dr. Mobley (Paul Giamatti). Acesta povestește despre evenimentele care s-au petrecut cu o zi în urmă în direct la televizior. Printre ședințele de terapie, aflăm faptul că Hopper era unul dintre cei mai buni tineri jucători din liceu și a fost motivat de antrenamentele cu tatăl său înstrainat, Hopper Sr. (Ethan Hawke), să devină cel mai bun.
El însuși un jucător care a dat cu piciorul unei cariere înfloritoare, Hopper Sr. susține că recunoaște măreția deoarece a cunoscut eșecul, astfel că a stabilit pentru băiatul său niște „reguli” pentru a nu-și aduce niciodată emoțiile pe terenul de joc. Pentru a se face mai bine înțeles, Hopper Sr. aruncă spre capul juniorului o halbă de bere deoarece acesta din urmă a reacționat în timpul unui meci, ceea ce nu ar fi trebuit să facă, iar apoi îl agresează psihic.
Acest tip de abuz și-a pus amprenta serios asupra vieții tânărului și chiar dacă încearcă să se apropie de anumiți oameni, precum o fată pe nume Dorothy sau antrenorul său, el nu se descurcă deloc bine. În ciuda aparentului succes de care se bucură pe teren, Hopper Jr. este singur și traumatizat. Chiar dacă publicului larg îi plac poveștile despre victorii și învingători, filmul prezintă faptul că dacă se scot din ecuație faima și banii, ego-ul poate să fie o valoare negativă și izolatoare.
