The Piano (1993)

Pianul este o peliculă de referință în istoria cinematografiei. Senzual și sensibil, Pianul este unul dintre puținele filme regizate de o femeie care a reușit să facă epocă și să devină un titlu cult pentru cinefili. Jane Campion a reușit să creeze un univers erotic și sentimental însolit, fără precedent în reprezentarea cinematografică a fascinantei relații dintre bărbat și femeie.

Acțiunea se desfășoară în Noua Zeelanda a mijlocului de secol nouăsprezece, unde o tânără femeie scoțiana, mută, sosește împreună cu fiica sa pentru a se căsători cu un colon. Mariajul de conveniență nu o încântă deloc pe Ada McGrath (Holly Hunter), astfel că aceasta se dedică în totalitate pasiunii ei pentru pian. Obtuzitatea spirituală a soțului o aruncă pe Ada în brațele unui localnic pe nume George Baines (Harvey Keitel) care, deși pare foarte necioplit, este sensibil la farmecul și frumusețea spirituală a femeii. Destinul ticluiește ca insensibilul său soț să vândă pianul chiar lui Baines. Ada va afla că își va putea recupera instrumentul dacă îi dă noului proprietar lecții de pian. Dacă la început relația dintre cei doi va fi tensionată, în final, Ada și George învață să experimenteze o idilă neobișnuită, în care senzualitatea se îmbină cu armonia acordurilor de pian.

Superba imagine a Adei McGrath cântând la pian pe o plajă din Noua Zeelandă, acompaniată de dansul senzual al seminudei sale fiice Fiona (Anna Paquin), ambele spionate de privirea lubrică a lui George Baines, precum și cea în care Ada alege în ultima clipă viața renunțând să mai plonjeze definitiv în valurile oceanului, încătușată de pianul său, sunt considerate a fi două dintre cele mai frumoase scene din istoria cinematografiei.