Părerea criticului
The Place/Localul, în regia italianului Paolo Genovese (Perfetti sconosciuti/Complet necunoscuți), prezintă un necunoscut misterios care stă în fiecare zi la aceeași masă a aceluiași restaurant, angajându-se să îndeplinească cele mai mari și aproape imposibile dorințe ale celor care se așază la masa lui, cerându-le, în schimb, să îndeplinească sarcini ciudate. Este filmul poate cel mai apropiat - la nivelul conținutului ideatic - de Stalker/Călăuza, al cineastului de geniu Andrei Tarkovski.
„Localul” și necunoscutul ar putea fi, peste timp, o replică a misterioasei „Zone”, cu a ei „cameră a dorințelor”. Cel mai bun film al tuturor timpurilor, bazat pe un mare roman science- fiction, „Picnic la marginea drumului”, de Arkadi și Boris Strugatki, Stalker/Călăuza s-a impus prin ideea science-fiction a misterioasei Zone, cu camera dorinţelor care... nu se împlinesc niciodată - căci cum am putea şti ce ne dorim, când nici măcar nu ştim cine suntem cu adevărat...? În The Place/Localul, regizorul italian schimbă registrul comic din filmul anterior, cu o temă gravă, pentru a pune întrebări fundamentale despre umanitate, dorință disperare și... monștrii din noi.
Necunoscutul din filmul The Place/Localul promite materializarea dorințelor celor mai intime ale celor care îi solicită ajutorul. Dar asta vine la pachet cu procese de conștiință și reevaluarea dorințelor pentru cei care fac solicitarea... sau poate că nu. Știm cu adevărat ce trebuie să cerem? Este ceea ce cu adevărat avem nevoie? Cum îi vor afecta pe ceilalți dorințele noastre, materializarea lor? Cât ești dispus să sacrifici pentru dorința ta? Necunoscutul misterios din film își pune - metaforic vorbind - interlocutorii în fața unei oglinzi.
Necunoscutul acesta poate să aprindă scânteia credinţei în inimile celor care şi-au pierdut ultima fărâmă de speranţă în Dumnezeu. Sau să hrănească monștrii neștiuți, ascunși din noi.
Formal apropiat unei piese de teatru, „Localul” este turnat în acelaşi decor, dar atrage prin poveste, modul evoluării discuţiei, pierderea măştilor de către personaje şi unele interpretări.
„Localul” și necunoscutul ar putea fi, peste timp, o replică a misterioasei „Zone”, cu a ei „cameră a dorințelor”. Cel mai bun film al tuturor timpurilor, bazat pe un mare roman science- fiction, „Picnic la marginea drumului”, de Arkadi și Boris Strugatki, Stalker/Călăuza s-a impus prin ideea science-fiction a misterioasei Zone, cu camera dorinţelor care... nu se împlinesc niciodată - căci cum am putea şti ce ne dorim, când nici măcar nu ştim cine suntem cu adevărat...? În The Place/Localul, regizorul italian schimbă registrul comic din filmul anterior, cu o temă gravă, pentru a pune întrebări fundamentale despre umanitate, dorință disperare și... monștrii din noi.
Necunoscutul din filmul The Place/Localul promite materializarea dorințelor celor mai intime ale celor care îi solicită ajutorul. Dar asta vine la pachet cu procese de conștiință și reevaluarea dorințelor pentru cei care fac solicitarea... sau poate că nu. Știm cu adevărat ce trebuie să cerem? Este ceea ce cu adevărat avem nevoie? Cum îi vor afecta pe ceilalți dorințele noastre, materializarea lor? Cât ești dispus să sacrifici pentru dorința ta? Necunoscutul misterios din film își pune - metaforic vorbind - interlocutorii în fața unei oglinzi.
Necunoscutul acesta poate să aprindă scânteia credinţei în inimile celor care şi-au pierdut ultima fărâmă de speranţă în Dumnezeu. Sau să hrănească monștrii neștiuți, ascunși din noi.
Formal apropiat unei piese de teatru, „Localul” este turnat în acelaşi decor, dar atrage prin poveste, modul evoluării discuţiei, pierderea măştilor de către personaje şi unele interpretări.
