The President Analyst (1967)

Filmul cere rabdare. Nu in sensul de rabdare relativ la evolutia actiunii ci pur si simplu rabdare in sine. Singurul titlu care imi vine in minte acuma si care e ingrozitor de prost ca o paralela pentru ca e cu totul alt gen de film e “Le samourai” de Melville (1968), dar sub aspectul asta are acelasi efect. E vorba de ceva ce tine atmosfera la mai multe titluri din perioada respectiva, care la un moment dat pare complet irealista (iar pentru mine cam enervanta), desi nu poti gasi neaparat un motiv efectiv pentru asta in ce vezi (evident in afara de ce tine in sine de contextul subiectului care in cazul de fata mai e si de satira deci nu face altceva decat sa amplifice). Ma refer la elementele care nu-s in prim plan din pdv cinematografic plecand de la locatii, pana la alternanta intre anumite scene. In fine… probabil incep sa bat campii, asa ca ar fi cazul sa zic cate ceva totusi mai la obiect. Story-ul se invarte asa cum o zice si titlul in jurul unui psiholog (James Coburn intr-un rol exceptional) selectat pentru a-si oferi serviciile presedintelui US. Respectivul, exasperat de restrictiile jobului si de solicitarile la momente din cele mai ciudate, hotaraste sa-si ia o vacanta neanuntata la un moment dat si fuge de sub monitorizarea serviciilor de securitate fictive FBR si CEA (cum ziceam filmul e o satira…), moment din care toti agentii secreti de pe glob vor sa puna mana pe el. Cam asta ar fi un rezumat partial destul de cuprinzator. Ce-i interesant e ca filmul in ciuda varstei nu prea pare depasit in ce priveste elementele de satira, iar in unele cazuri chiar da dovada de valoare predictiva destul de confirmata fata de viitor.