Părerea criticului
Vei putea vedea The Princess and the Frog din aprilie, dar Cinemagia îţi poate spune deja la ce să te aştepţi de la această revenire a Disney la animaţia realizată de mână. Uită de filmele Pixar (cel puţin pentru câteva ore) sau de cele mai noi animaţii 3D (pe unele le poţi uita pentru totdeauna, prea acordă multă atenţie formei şi mai deloc fondului), căci cei de la Disney se întorc în The Princess and the Frog la animaţia realizată de mână, la muzical şi genul acela de poveste cu prinţi, prinţese şi groaznice vrăji numai bune de dezlegat la momentul potrivit.
Fraţii Grimm au început tevatura cu prinţul transformat în broască, iar E.D. Baker făcea lucrurile şi mai complicate cu The Frog Princess, un roman pentru adolescenţi publicat în 2002. Cei de la Disney păstrează vestita ţocăială umano-batraciană, doar că-i inversează efectul, iar "tânăra domniţă" se trezeşte şi ea la fel de verde şi orăcăitoare ca nefericitul prinţ broscoi. Ce aduce nou această animaţie? Ei bine, Tiana (Anika Noni Rose) nu e deloc o prinţesă, ci o sărmană fată de culoare care visează să-şi deschidă un restaurant în săltăreţul New Orleans al începutului de secol trecut. Un şarmant (şi superficial) prinţ al Maldoniei (Disney a reuşit de fiecare dată să inventeze vreo ţărişoară accesorizată cu prinţul/prinţesa de rigoare) şi vraja aruncată asupra lui de un magician malefic lansează un adevărat bulgăre de zăpadă care-i poartă pe protagonişti spre un misterios loc din mlaştinile New Orleans-ului, unde matusalemica vrăjitoare Mama
Odie este singura în stare să le redea Tianei şi lui Naveen înfăţişarea umană.
Interesant este faptul că cei de la Disney renunţă la prinţesele lor frumoase (şi neîndemânatice), astfel că Tiana are toate şansele să fie prima
protagonistă care chiar se pricepe la ceva. Dacă am fi văzut filmul mai devreme, sigur l-am fi introdus în articolul despre mâncăruri (poţi citi despre cele mai tari delicatese de pe ecran aici), pentru că Tiana e neîntrecută la gumbo şi jambalaya, două feluri de nepierdut cu ocazia unei călătorii la New Orleans. Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că The Princess and the Frog ne face să uităm de vremurile când prinţesa era salvată cu un simplu sărut: Tiana ia totul în propriile mâini şi devine, de ce nu, prima eroină capitalistă a celor de la Disney.
Reîntoarcerea la spiritul de odinioară al Disney este completată de decizia regizorilor John Musker şi Ron Clements (Mica sirenă, Aladdin, Hercules) de a face uitate animaţiile computer generated, prin urmare The Princess and the Frog aduce foarte bine cu Frumoasa
şi bestia sau Mica sirenă, şi bine-i mai şade. Aventurile Tianei şi-ale lui Naveen sunt încă o dovadă că o poveste cu inimă nu are nevoie de o tehnică inovatoare pentru a rămâne pe retină. O altă dovadă foarte recentă este apreciatul Mary and Max, prezentat în deschiderea ultimei ediţii a Anim'Est. Să nu credeţi că filmul arată rău! Departe de asta: nicicând n-ai văzut peisaje mai elaborate, palete de culori mai bogate şi atenţie mai mare la detalii ca în The Princess and the Frog, astfel că decizia de a desena 2D vine
mai degrabă ca o binecuvântare şi nu o pierdere.
Un pas şi mai mare spre epoca de aur a animaţiilor Disney e coloana sonoară a lui Randy Newman. Ne întoarcem la muzical şi la fericita îmbinare dintre dialog şi cântec, iar Randy Newman, compozitorul nominalizat de nu mai puţin de 15 ori la Oscar până să câştige pentru If I Didn't Have You din Monsters, Inc. Poate că niciuna dintre melodiile din The Princess and the Frog n-o să fie fredonată cu încăpăţânarea proprie unor tune-uri clasice Disney precum The Bare Necessities sau Kiss the Girl
sau The Circle of Life sau Under the Sea, dar sigur o să bâţâi un pic din picior pe Friends on the Other Side, melodia maleficului doctor Facilier, o să visezi, alături de Tiana, pe acordurile din Almost There, sau o să-ţi faci o mini-autopsihanaliză rapidă pe Dig a Little Deeper alături de Mama Odie.
Pentru fanii animaţiilor Disney, recunoaşterea omagiilor aduse succeselor mai vechi va fi o adevărată vânătoare de ouă de Paşte. Într-una din scene o să-l vezi pe Kaa, şarpele din Cartea Junglei, iar una dintre melodii o să-ţi aducă aminte de The Bare Necessities. O variantă foarte amuzantă a sărutului (cu spaghete) din Doamna şi vagabondul apare şi ea, iar Louis, crocodilul trompetist care-i rătăceşte pe Tiana şi Naveen în mlaştini e leit (în ceea ce priveşte comportamentul), omonimului rege al maimuţelor din Cartea Junglei. Asemănările sunt multe, dar cel mai bine ar fi să le descoperi la cinema...
Fraţii Grimm au început tevatura cu prinţul transformat în broască, iar E.D. Baker făcea lucrurile şi mai complicate cu The Frog Princess, un roman pentru adolescenţi publicat în 2002. Cei de la Disney păstrează vestita ţocăială umano-batraciană, doar că-i inversează efectul, iar "tânăra domniţă" se trezeşte şi ea la fel de verde şi orăcăitoare ca nefericitul prinţ broscoi. Ce aduce nou această animaţie? Ei bine, Tiana (Anika Noni Rose) nu e deloc o prinţesă, ci o sărmană fată de culoare care visează să-şi deschidă un restaurant în săltăreţul New Orleans al începutului de secol trecut. Un şarmant (şi superficial) prinţ al Maldoniei (Disney a reuşit de fiecare dată să inventeze vreo ţărişoară accesorizată cu prinţul/prinţesa de rigoare) şi vraja aruncată asupra lui de un magician malefic lansează un adevărat bulgăre de zăpadă care-i poartă pe protagonişti spre un misterios loc din mlaştinile New Orleans-ului, unde matusalemica vrăjitoare Mama
Odie este singura în stare să le redea Tianei şi lui Naveen înfăţişarea umană.
Interesant este faptul că cei de la Disney renunţă la prinţesele lor frumoase (şi neîndemânatice), astfel că Tiana are toate şansele să fie prima
protagonistă care chiar se pricepe la ceva. Dacă am fi văzut filmul mai devreme, sigur l-am fi introdus în articolul despre mâncăruri (poţi citi despre cele mai tari delicatese de pe ecran aici), pentru că Tiana e neîntrecută la gumbo şi jambalaya, două feluri de nepierdut cu ocazia unei călătorii la New Orleans. Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că The Princess and the Frog ne face să uităm de vremurile când prinţesa era salvată cu un simplu sărut: Tiana ia totul în propriile mâini şi devine, de ce nu, prima eroină capitalistă a celor de la Disney.
Reîntoarcerea la spiritul de odinioară al Disney este completată de decizia regizorilor John Musker şi Ron Clements (Mica sirenă, Aladdin, Hercules) de a face uitate animaţiile computer generated, prin urmare The Princess and the Frog aduce foarte bine cu Frumoasa
şi bestia sau Mica sirenă, şi bine-i mai şade. Aventurile Tianei şi-ale lui Naveen sunt încă o dovadă că o poveste cu inimă nu are nevoie de o tehnică inovatoare pentru a rămâne pe retină. O altă dovadă foarte recentă este apreciatul Mary and Max, prezentat în deschiderea ultimei ediţii a Anim'Est. Să nu credeţi că filmul arată rău! Departe de asta: nicicând n-ai văzut peisaje mai elaborate, palete de culori mai bogate şi atenţie mai mare la detalii ca în The Princess and the Frog, astfel că decizia de a desena 2D vine
mai degrabă ca o binecuvântare şi nu o pierdere.
Un pas şi mai mare spre epoca de aur a animaţiilor Disney e coloana sonoară a lui Randy Newman. Ne întoarcem la muzical şi la fericita îmbinare dintre dialog şi cântec, iar Randy Newman, compozitorul nominalizat de nu mai puţin de 15 ori la Oscar până să câştige pentru If I Didn't Have You din Monsters, Inc. Poate că niciuna dintre melodiile din The Princess and the Frog n-o să fie fredonată cu încăpăţânarea proprie unor tune-uri clasice Disney precum The Bare Necessities sau Kiss the Girl
sau The Circle of Life sau Under the Sea, dar sigur o să bâţâi un pic din picior pe Friends on the Other Side, melodia maleficului doctor Facilier, o să visezi, alături de Tiana, pe acordurile din Almost There, sau o să-ţi faci o mini-autopsihanaliză rapidă pe Dig a Little Deeper alături de Mama Odie.
Pentru fanii animaţiilor Disney, recunoaşterea omagiilor aduse succeselor mai vechi va fi o adevărată vânătoare de ouă de Paşte. Într-una din scene o să-l vezi pe Kaa, şarpele din Cartea Junglei, iar una dintre melodii o să-ţi aducă aminte de The Bare Necessities. O variantă foarte amuzantă a sărutului (cu spaghete) din Doamna şi vagabondul apare şi ea, iar Louis, crocodilul trompetist care-i rătăceşte pe Tiana şi Naveen în mlaştini e leit (în ceea ce priveşte comportamentul), omonimului rege al maimuţelor din Cartea Junglei. Asemănările sunt multe, dar cel mai bine ar fi să le descoperi la cinema...
