Filmul combină excelent cu pricepere umor, spionaj și romantism toate acestea în timpul ceremoniei pt Premiul Nobel. Paul Newman, actor mare, întruchipează un scriitor fermecător axat pe bautura care va fi într-un caz de spionaj împotriva voinței sale
zeno.marin
pe 24 August 2011 00:21
Prafuit, ruginit, cum vreti sa-i spuneti, acest film a fost la vremea sa ceva special, dinamic, palitant si chiar premiat cu Globul de Aur. Acum e doar ceva ce aminteste de thriller-urile din categoria Hitchcock. Aceeasi muzica de fundal, aceeasi orchestra care-si inteteste ritmul in momentele de tensiune, aceleasi tip de umor copilaresc, aceeasi maniera de joc tipica anilor 60.
Adica nimic special cu exceptia lui Paul Newman, un actor legendar, fara de care poate ca filmul asta ar fi pierdut toate punctele acordate. De fapt m-am si gandit ca la fel de bine putea fi si Cary Grant sau James Stewart (ca tot veni vorba de un stil care aminteste de Hitchcock)...
Doua ore de desuetudine plicticoasa, cu intriga simpluta si deznodamant straveziu. De remarcat cu un zambet rautacios desigur, cele cateva trucaje primitive, imagini suprapuse, proiectii si multa stangacie in general, inerenta anilor 60 (scena caderii de pe balcon sau scena de pe pod). Alta scena memorabila? Greu de spus. Ah, da - ingrozitor de lunga prezentare in debutul filmului a personajelor, prin intermediul cadourilor aduse de personal din partea hotelului. Parca nu se mai termina acel episod introductiv...
Daca va plac Paul Newman si Edward G. Robinson si acceptati sa-i vedeti irositi intr-o productie cel mult mediocra (sau pur si simplu aveti timp in exces), acesta poate fi un film relaxant. Dar atat. Pentru mine a fost enervant ca am pierdut timpul, dar ma consolez ca n-am fost singurul...
Dragomara
pe 15 August 2010 22:13
He-he-he! Ştie Gloria de ce se dă în vânt după el!
Adica nimic special cu exceptia lui Paul Newman, un actor legendar, fara de care poate ca filmul asta ar fi pierdut toate punctele acordate. De fapt m-am si gandit ca la fel de bine putea fi si Cary Grant sau James Stewart (ca tot veni vorba de un stil care aminteste de Hitchcock)...
Doua ore de desuetudine plicticoasa, cu intriga simpluta si deznodamant straveziu. De remarcat cu un zambet rautacios desigur, cele cateva trucaje primitive, imagini suprapuse, proiectii si multa stangacie in general, inerenta anilor 60 (scena caderii de pe balcon sau scena de pe pod). Alta scena memorabila? Greu de spus. Ah, da - ingrozitor de lunga prezentare in debutul filmului a personajelor, prin intermediul cadourilor aduse de personal din partea hotelului. Parca nu se mai termina acel episod introductiv...
Daca va plac Paul Newman si Edward G. Robinson si acceptati sa-i vedeti irositi intr-o productie cel mult mediocra (sau pur si simplu aveti timp in exces), acesta poate fi un film relaxant. Dar atat. Pentru mine a fost enervant ca am pierdut timpul, dar ma consolez ca n-am fost singurul...