The Punk Syndrome (2012)

Prețuiesc demnitatea, egalitatea și respectul. Nu vor să trăiască în instituții de boli mentale „pentru că fiecare are dreptul de a decide unde și cum vrea să trăiască”. Cântă despre orice, de la pedichiură, la indivizi aflați în poziții de decizie care-și înșală semenii, până la sentimenele încercate atunci când nu ți se dă cafea pentru că suferi de o dizabilitate mentală. Ortografia pare dificilă uneori: oare cum se scrie „ființă umană” în finlandeză? Filmat într-un stil fly-on-the-wall energic, SINDROMUL PUNK urmărește viața cotidiană a membrilor formației finlandeze Pertti Kurikka’s Name Day. Regizorii Jokka Karkkainen și J-P Passi documentează candid și empatic turneele, concertele, spaimele, conflictele, viețile amoroase și ciocnirile celor patru bărbați – Kari, Pertti Sami și Toni – încântători, dar perpetuu nepotriviți în context. Deși nu lipsesc momentele delicate, care ne invită să reflectăm asupra eforturilor necesare din partea persoanelor cu dizabilități (pentru a supraviețui presiunii sociale) și din partea societății (pentru a cataliza o schimbare de atitudine semnificativă), filmul rămâne o privire optimistă asupra vieților sinuoase a patru oameni care refuză să lase dizabilitatea mentală să îi oprească din a-și vedea de viață așa cum vor. Povestea asta nu-i despre plâns, e despre punk.