Sinopsis
Un dependent de droguri este bantuit de sangeroasa sa viata anterioara si decide ca e timpul sa rezolve niste conturi.
Prizonier in iadul consumatorilor de amfetamine, Danny Parker (Val Kilmer) si prietenii sai trag perdelele ca sa nu vada in ce moment al zilei se afla. Dar in timp ce partenerii sai se cufunda in transa, Danny e bantuit de viata sa anterioara in care era Tom Van Allen, un trompetist care si-a pierdut sotia (Chandra West) intr-un schimb de focuri. In incercarea sa de a da de urma ucigasului, Tom a devenit un informator de politie, tatuandu-se pentru o mai buna deghizare. Atunci cand descopera ca un lord mexican al drogurilor a tocmit un ucigas platit sa-l omoare pe Tom, Danny decide sa regleze conturile trecutului, implicandu-l, din nefericire si pe Ursuletul Pooh (Vincent D'Onofrio), un sadic paranoic care a prizat atata cocaina incat nasul a trebuit sa-i fie amputat si inlocuit cu o proteza...
Debutul in regie al lui D.J. Caruso e amplasat intr-un decor punk-noir splendid filmat si populat de o gasca de dependenti de speed.
Incepand cu o scurta istorie a metamfetaminei, The Salton Sea stabileste imediat un ton original pentru un tur caleidoscopic intr-un teritoriu deja strabatut. Inspirandu-se din valul de filme realizate pe la jumatatea anilor ’90, scenariul lui Tony Gayton (Murder By Numbers) furnizeaza doza uzuala de umor transgresiv, ajungand la un ton elogiac care ne aminteste de mai responsabilele filme politiste ale anilor ’70.
Caruso amesteca cu frenezie niste teme standard intr-un mod atat de salbatic si irational incat, paradoxal, intregul ansamblu reuseste sa se lege. Peste tot, presara niste glamour salbatic, facand sa para atractiv ceea ce, in mod normal ar parea neplacut. Rezultatul e acel gen de film care confuzeaza spectatorul. Te zapaceste complet si nu-l poti uita. Filmul lui Caruso nu e pentru oricine. De fapt, are calitatea de a ofensa si a se lua de toata lumea, dar te captiveaza prin felul lui scandalos de-a povesti lucrurile. Senzatia aiuritoare pe care filmul ti-o provoaca e aproximativ aceeeasi cu a personajului principal – Val Kilmer, intr-una dintre cele mai bune interpretari ale sale pana la aceasta data. El are probleme de personalitate. Personajul lui trece in transa prin film, fiind cand un musician jazz, cand un junkie, cand un vaduv si un razbunator. Tom – sau Danny – e ca un actor care abordeaza atat de obsedant un rol ca devine posedat. In felul lui straniu, The Salton Sea e o alegorie despre pericolele actoriei si i se potriveste perfect unui interpret temperamental precum Kilmer.
Prizonier in iadul consumatorilor de amfetamine, Danny Parker (Val Kilmer) si prietenii sai trag perdelele ca sa nu vada in ce moment al zilei se afla. Dar in timp ce partenerii sai se cufunda in transa, Danny e bantuit de viata sa anterioara in care era Tom Van Allen, un trompetist care si-a pierdut sotia (Chandra West) intr-un schimb de focuri. In incercarea sa de a da de urma ucigasului, Tom a devenit un informator de politie, tatuandu-se pentru o mai buna deghizare. Atunci cand descopera ca un lord mexican al drogurilor a tocmit un ucigas platit sa-l omoare pe Tom, Danny decide sa regleze conturile trecutului, implicandu-l, din nefericire si pe Ursuletul Pooh (Vincent D'Onofrio), un sadic paranoic care a prizat atata cocaina incat nasul a trebuit sa-i fie amputat si inlocuit cu o proteza...
Debutul in regie al lui D.J. Caruso e amplasat intr-un decor punk-noir splendid filmat si populat de o gasca de dependenti de speed.
Incepand cu o scurta istorie a metamfetaminei, The Salton Sea stabileste imediat un ton original pentru un tur caleidoscopic intr-un teritoriu deja strabatut. Inspirandu-se din valul de filme realizate pe la jumatatea anilor ’90, scenariul lui Tony Gayton (Murder By Numbers) furnizeaza doza uzuala de umor transgresiv, ajungand la un ton elogiac care ne aminteste de mai responsabilele filme politiste ale anilor ’70.
Caruso amesteca cu frenezie niste teme standard intr-un mod atat de salbatic si irational incat, paradoxal, intregul ansamblu reuseste sa se lege. Peste tot, presara niste glamour salbatic, facand sa para atractiv ceea ce, in mod normal ar parea neplacut. Rezultatul e acel gen de film care confuzeaza spectatorul. Te zapaceste complet si nu-l poti uita. Filmul lui Caruso nu e pentru oricine. De fapt, are calitatea de a ofensa si a se lua de toata lumea, dar te captiveaza prin felul lui scandalos de-a povesti lucrurile. Senzatia aiuritoare pe care filmul ti-o provoaca e aproximativ aceeeasi cu a personajului principal – Val Kilmer, intr-una dintre cele mai bune interpretari ale sale pana la aceasta data. El are probleme de personalitate. Personajul lui trece in transa prin film, fiind cand un musician jazz, cand un junkie, cand un vaduv si un razbunator. Tom – sau Danny – e ca un actor care abordeaza atat de obsedant un rol ca devine posedat. In felul lui straniu, The Salton Sea e o alegorie despre pericolele actoriei si i se potriveste perfect unui interpret temperamental precum Kilmer.
