Maggie Smith avea 80 ani.
Judi Dench avea 80 ani.
Richard Gere nu prea s-a integrat . Nu prea ma impac cu atitudinea lui de june prim la aproape 70 de ani. E ridicol. Ceilalti sunt naturali pe cand asta se screme sa spuna o fraza. Bleahhh!
In rest ok, un film acceptabil, minunat este prea mult.
N-am simtit atmosfera Indiei, a cladirilor coloniale.
mihaelatb
pe 31 Iulie 2016 07:55
Daca am fost entuziasmata de primul film, cel de-al doilea m-a dezamagit. Cu tot cu aportul lui Richard Ger ( care pentru mine a fost ca patrunjelu'n supa, nici nu strica, nici n-ajuta), filmul sa Bollywood-izat. Subiect nu prea a avut in schimb au fost : muzica si dansuri indiene. Maggie Smith a incercat sa faca si ea ce a putut, iar Bill Nighy parea dezorintat, intrebandu-se ce cauta acolo?
andreas_konig
pe 26 Iunie 2015 13:57
telenovela indo-americana...buna ptr a dormi...si atat.
nyuszi
pe 28 Februarie 2015 02:51
Foarte fain! Mi-a placut primul nespus de mult, si am asteptat cu nerabdare continuarea. Nu am fost dezamagita. E amuzant, duios alocuri, si un pic trist, mai ales spre sfarsit. Totusi, te lasa cu o senzatie placuta, de bucurie in suflet, cand iesi de la cinematograf. E oarecum si dovada faptului ca filmele nu trebuie neaparat sa fie controversale, pline de efecte speciale, sau sa aiba actori considerati "sex simboluri" ca sa fie bune. Se pot face si filme care pur si simplu sa te lase bucuros, fara alte pretentii!
Cel mai mult cred ca imi place Muriel! Maggie Smith e absolut geniala, si chiar daca nu a avut un rol foarte mare in filmul asta, personajul ei e pivotal, poate chiar mai mult decat in primul film. Imi place ca e directa, nu-i plac prefacatoriile si nu o intereseaza nici protocolul. Spune lucrurilor pe nume. Evelyn e de asemenea super simpatica, timida, dar nu naiva. Ea ar fi trebuit sa fie poate cea mai pierduta, avand in vedere ca in primul film (si, de altfel, si in carte, pe care o recomand chiar daca nu e nici pe departe asa de "vesela" ca filmul) nu e capabila nici macar sa-si instaleze internetul singura. Dar invata, se schimba, si e dovada faptului ca varsta, chiar daca vine cu betesuguri ale trupului, nu ne lasa anchilozati mental, si nici batrani in spirit. Poti sa fii mort pe dinauntru si la 19 ani, daca vine vorba. :/
Mi-a placut ce-a spus Emil Cioran, parafrazandu-l, cred eu, pe Voltaire: "Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe... Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat.". Cred ca se aplica filmului, personajele ajungand, cel putin din punctul de vedere al societatii vestice din care fac parte, sa nu se mai astepte la nimic. Asa ca, intr-o cultura noua, care nu le cere sa se ascunda si sa moara undeva intr-un ospiciu de batrani, pot sa-si construiasca o viata noua.
In fine, super film! Si foarte amuzant, pe deasupra.
Judi Dench avea 80 ani.
Richard Gere nu prea s-a integrat . Nu prea ma impac cu atitudinea lui de june prim la aproape 70 de ani. E ridicol. Ceilalti sunt naturali pe cand asta se screme sa spuna o fraza. Bleahhh!
In rest ok, un film acceptabil, minunat este prea mult.
N-am simtit atmosfera Indiei, a cladirilor coloniale.
Cel mai mult cred ca imi place Muriel! Maggie Smith e absolut geniala, si chiar daca nu a avut un rol foarte mare in filmul asta, personajul ei e pivotal, poate chiar mai mult decat in primul film. Imi place ca e directa, nu-i plac prefacatoriile si nu o intereseaza nici protocolul. Spune lucrurilor pe nume. Evelyn e de asemenea super simpatica, timida, dar nu naiva. Ea ar fi trebuit sa fie poate cea mai pierduta, avand in vedere ca in primul film (si, de altfel, si in carte, pe care o recomand chiar daca nu e nici pe departe asa de "vesela" ca filmul) nu e capabila nici macar sa-si instaleze internetul singura. Dar invata, se schimba, si e dovada faptului ca varsta, chiar daca vine cu betesuguri ale trupului, nu ne lasa anchilozati mental, si nici batrani in spirit. Poti sa fii mort pe dinauntru si la 19 ani, daca vine vorba. :/
Mi-a placut ce-a spus Emil Cioran, parafrazandu-l, cred eu, pe Voltaire: "Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe... Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat.". Cred ca se aplica filmului, personajele ajungand, cel putin din punctul de vedere al societatii vestice din care fac parte, sa nu se mai astepte la nimic. Asa ca, intr-o cultura noua, care nu le cere sa se ascunda si sa moara undeva intr-un ospiciu de batrani, pot sa-si construiasca o viata noua.
In fine, super film! Si foarte amuzant, pe deasupra.