Părerea criticului
The Secret Life of Walter Mitty, cu Ben Stiller protagonist şi, totodată, regizor, vine cu o lecţie mobilizatoare la final de an, despre curajul de a merge până la capătul pământului (comparaţia nu e întâmplătoare) şi înapoi pentru un ţel.
De partea filmului mai este şi puterea de a trezi emoţii spectatorului. Apoi, sunt peisajele care îţi taie răsuflarea, pe care - din lipsa de timp de a le urmări pe Discovery - m-am bucurat să le văd. Şi mai e latura detectivistică, Stiller plecând pe urmele personajului jucat de Sean Penn punând cap la cap indicii.
Sinopsisul filmului bate moneda pe refugiul protagonistului în lumea imaginară atunci când realitatea devine prea greu de suportat. Dar incursiunile în mintea lui Walter Mitty sunt inutile, o singură dată împingând acţiunea mai departe; mai mult, lumea interioară a lui Mitty este majoritar non-narativă, universul interior al protagonistului nu trăieşte prin sine însuşi, nu există o poveste care să lege frânturile între ele. Iar pe lângă toate acestea, lumea lui Walter Mitty e imaginativă cam cât a unui pre-adolescent. Mintea lui Mitty îl proiectează numai în postura de supererou - de exemplu, o confruntare cu şeful în lumea reală devine (în planul „visului cu ochii deschişi”) o luptă între personaje cu puteri supranaturale.
Partea bună în acest joc dintre planuri - realitate versus univers imaginat -este că m-a făcut să-mi doresc să revăd filme precum Who Framed Roger Rabbit, în care atât de creativ coexistă cele două lumi. Mi-am mai dorit şi ca Ben Stiller să aibă mai mult umor, pedala dramei fiind parcă prea mult apăsată.
Povestea din The Secret Life of Walter Mitty urmărește frământările, viața și aventurile unui timid redactor foto al revistei Life, pe care predispoziția sa pentru visare îl face obiectul batjocurii și îl ține departe de femeia pe care o iubește (Kristen Wiig). Când Walter pierde un important negativ al unei fotografii pentru revistă, dă startul unei aventuri transformatoare, genul de eveniment care are loc o dată în viață.
De partea filmului mai este şi puterea de a trezi emoţii spectatorului. Apoi, sunt peisajele care îţi taie răsuflarea, pe care - din lipsa de timp de a le urmări pe Discovery - m-am bucurat să le văd. Şi mai e latura detectivistică, Stiller plecând pe urmele personajului jucat de Sean Penn punând cap la cap indicii.
Sinopsisul filmului bate moneda pe refugiul protagonistului în lumea imaginară atunci când realitatea devine prea greu de suportat. Dar incursiunile în mintea lui Walter Mitty sunt inutile, o singură dată împingând acţiunea mai departe; mai mult, lumea interioară a lui Mitty este majoritar non-narativă, universul interior al protagonistului nu trăieşte prin sine însuşi, nu există o poveste care să lege frânturile între ele. Iar pe lângă toate acestea, lumea lui Walter Mitty e imaginativă cam cât a unui pre-adolescent. Mintea lui Mitty îl proiectează numai în postura de supererou - de exemplu, o confruntare cu şeful în lumea reală devine (în planul „visului cu ochii deschişi”) o luptă între personaje cu puteri supranaturale.
Partea bună în acest joc dintre planuri - realitate versus univers imaginat -este că m-a făcut să-mi doresc să revăd filme precum Who Framed Roger Rabbit, în care atât de creativ coexistă cele două lumi. Mi-am mai dorit şi ca Ben Stiller să aibă mai mult umor, pedala dramei fiind parcă prea mult apăsată.
Povestea din The Secret Life of Walter Mitty urmărește frământările, viața și aventurile unui timid redactor foto al revistei Life, pe care predispoziția sa pentru visare îl face obiectul batjocurii și îl ține departe de femeia pe care o iubește (Kristen Wiig). Când Walter pierde un important negativ al unei fotografii pentru revistă, dă startul unei aventuri transformatoare, genul de eveniment care are loc o dată în viață.
