The Sessions (2012)

Un film foarte bun, un film curajos, un film care are ca subiect un Tabu. Merita vazut.

Excelent film!! Plin de senzualitate!! Merita din plin premii Oscar!

Cel mai bun film pentru mine, eu nu cred că o să ating niciodată o Doamnă

Am vazut un film emotionant si sensibil presarat cu ganduri si vise dar si cu o experienta sexuala foarte personala.Un scenariu bun si un rol bine facut si in acelasi timp foarte dificil pentru John Hawkes.Am avut surpriza sa o vad in ''costumul Evei''pe Helen Hunt care si ea are o prestatie actoriceasca pe masura.Finalul a fost maxim incat mi-a dat o puternica motivatie sa cred ca se pot face si filme bune cu bani putini.Il recomand cu aceeasi caldura cu care am privit si eu acest film emotionant plin cu sentimente si vise care pana la urma cu voia noastra se pot indeplini!

Filmul este o dramă, fiind realizat după un articol scris de Mark O'Brien intitulat "On Seeing a Sex Surrogate" şi care a fost publicat în „The Sun Magazine” în anul 1990 luna mai. Pelicula doreşte să prezinte un crâmpei, o experienţă adevărată, din viaţa lui Mark O'Brien, respectiv experienţa pur umană de pierdere a inocenţei în sfera sexualităţii. Un film care ar dori să prezinte doar acest aspect din viaţa vreunui individ ar fi desuet dar în acest caz lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel datorită condiţiei fizice speciale în care se află personajul principal al peliculei.

Scenariul filmului este creat în jurul unei idei foarte spinoase, din punct de vedere al moralităţii şi percepţiei dogmelor bisericeşti referitoare la acest subiect, respectiv sexualitatea, idee foarte greu de exprimat fără a trezi o multitudine de sentimente şi comentarii foarte contradictorii, diferenţa dintre a fi percepută morală sau imorală este foarte sensibilă, realizatorului revenindu-i misiunea riscantă de a „face diferenţa”.

Filmul este despre sexualitate, evident şi fără îndoială, exprimată în cel mai bun mod posibil, este despre viaţă în în cel mai real şi tangibil mod posibil, fără perdea şi fără false pudori, perceptul biblic „Nu vezi pădurea din cauza bârnei din ochi” fiind foarte puternic livrat într-un mod foarte sugestiv, către spectatori, prin evenimentele ce se desfăşoară pe ecran. Evident că în unele situaţii realizatorul scapă „frâiele” pudorii, derapând necontrolat spre partea imorală, dar nu mai puţin adevărat că o imoralitate, ca parte a emoţiilor umane, este prezentă şi în dormitorul fiecărui cuplu de oameni, paradoxal, blamată profund de biserică deşi îşi are originea chiar în Grădina Edenului.

Evident că este o greşeală modul de conturare al personajului Părintele Brendan, interpretat magistral de William H. Macy, atribuindu-se o imagine şi calităţi foarte avangardiste, fumează, bea bere, îngăduie experienţele sexuale în afara instituţiei căsătoriei dar acestea sunt absolut necesare pentru continuarea poveştii, pentru că de altfel toată experienţa trăită în peliculă de către eroul principal Mark ar veni în contradicţie flagrantă cu credinţa religioasă catolică foarte strictă în care a fost crescut.

Iubirea, exprimată în mai multe forme, este elementul pivotant al peliculei, sentimentul pur în jurul căruia se construiesc scenele din film, fiind prezentă iubirea de biserică, de Dumnezeu şi iubirea aproapelui exprimată în toată paleta ei existenţială. Foarte frumos, realizatorul reuşeşte să prezinte dragostea ca derivat al iubirii, sub diferite forme, aspect asemănător cu cel din „Love Actually-2003”, iubire trăită în diferite experienţe, de către personajul principal, cu mai multe femei, de-a lungul existenţei lui. Astfel, ne este prezentată iubirea neîmpărtăşită, iubirea neînţeleasă cu Amanda, ce seamănă foarte mult cu cea din „Forrest Gump-1994”, iubirea pură, imposibilă şi dureroasă cu Cheryl şi în final iubirea statornică, de familie, cu Susan.

Deşi situaţia fizică a lui Mark este tragică, filmul are şi multe scene de umor, majoritatea acestora izvorând din dialogurile dintre Mark şi Părintele Brendan, umorul fiind accentuat de faptul că acţiunea se desfăşoară în biserică, având în spate, pe fundal, altarul bisericii unde este şi o cruce cu Isus către care, de multe ori, Părintele Brendan îşi îndreaptă ochii cerând disperat ajutor. Dialogurile sunt deschise, fără perdea, dacă se poate spune chiar siropoase, multe dintre replicile dintre cei doi fiind memorabile.

Interpretarea lui John Hawkes în rolul lui Mark este foarte bună, reuşind o performanţă deosebită, ţinând cont de situaţia fizică în care se află personajul interpretat de el, sentimentele şi trăirile transmise către cinefil fiind foarte credibile şi în special reuşind să credibilizeze foarte mult condiţia neplăcută în care se află. Helen Hunt, care interpretează rolul terapeutului sexual, Cheryl, este foarte naturală în interpretatare, neafişând nici un fel de reţinere sau inhibiţie în a-şi interpreta rolul, deşi acesta presupune mai multe scene foarte delicate pentru o femeie de statutul ei. Actriţa este la a doua experienţă, în interpretarea unui astfel de rol, prima fiind în pelicula „Waterdance-1992”.

Foarte interesant, într-o peliculă biografică, realizatorul a inserat două scene alegorice, prima fiind scena de început cu pisica roşcată, dorind să accentueze astfel situaţia dificilă în care se află Mark iar a doua este cea cu clovnul roz pe monociclu, dorind să sublinieze sensibilitatea Amandei, studentă la un colegiu de arte, reuşind astfel să mărească gradul de credibilitate referitor la scenele emoţionale dintre ea şi Mark.

Există şi câteva greşeli de logică şi una factuală dar nu au mare efect asupra desfăşurării evenimentelor, cea mai flagrantă, cu impact moral şi cu o problemă de protecţie destul de mare, fiind un detaliu din scenele când se aplică efectiv terapia sexuală asupra lui Mark.

Finalul este specific unei drame, de menţionat fiind faptul că filmul trebuie privit fără prejudecăţi, prin prisma realităţii, a condiţiei existenţiale a fiinţei umane pecetluită de pedeapsa divină exprimată în Geneză şi mai mult, dacă este posibil, prin ochii plini de deznădejde şi de durere ai lui Mark.

Vizionare plăcută!

UN film bun inspirat din fapte ,cu toate ca atunci cand iti e mort trupul poti sa cunosti iubirea!

Remarcabil in tot acest film, este modul in care arata Helen Hunt la 50 de ani. Cred ca putem cataloga pelicula, ca apartinand genului kinky/erotic. Sa ai ca ocupatie in viata, sexul cu persoane ce au dizabilitati fizice si sotul tau sa te inteleaga si incurajeze...mi se pare ireal.
Nu sunt un fals pudic, dar scenele de sex mi-se par prea explicite.
In rest, inteleg nevoia unei persoane cu handicap, de a dori sa experimenteze viata...inclusiv sexul....insa oricat de liberal as fi in conceptii....ceea ce face Helen Hunt, tot prostitutie se numeste.

Un film bun .. cu o sensibilitate si emotie .. cum rar iti este dat sa vezi ..

Merita vazut ..

Cheers!

Un film foarte bun care sugereaza faptul ca orice probleme si greutati am avea in viata trebuie sa fim optimisti pana la capat. Superb!

nu este doar o drama, ci si de dragoste.............

Un caz real cutremurator pentru mine... Sunt multi oameni care ar trebui sa se arunce in viata, dar aleg sa se tina de"bolovan". O noua latura din care poate fi privita viata sexuala a unui om, sa inveti sa faci asta cand tu nu iti poti misca decat capul?! Scene de sex in care puritatea este prezenta ca la ea acasa, religia care de data aceasta nu se mai bate cap in cap cu sexul...O abordare inedita pt mine a unui subiect delicat, un subiect ce ar fi putut cadea in grotesc, dar nu a facut-o datorita interpretarii remarcabile a tuturor actorilor, a regizorului, a scenariului.... O lectie de viata care ne arata inca odata ca nu exista "Nu pot" exista doar "Nu vreau".

Este una din cele mai impresionante povesti, dovedindu-ne inca o data ca doar impinsi de necesitati ajungem sa ne cunoastem limitele, ducandu-ne uneori performantele dincolo de ele. Un film despre sensibilitate, curaj, demnitate in fata suferintei si puterea de a iubi in ciuda tuturor ratiunilor de ordin fiziologic. Un film pe care il recomand tuturor.

Din nou o drama crancena dar din pacate destul de explicita,lucru ce ajunge la un moment dat sa oripileze privitorul,care se trezeste fascinat de trupul contorsionat al bietului om trezindu-i simtaminte contradictorii,cam la fel cu privitul borcanelor cu diformitati ce erau aratate pe la circurile din balciurile copilariei...Caz real...mai mare mila...In orice invelis ai imbraca asemenea subiect nu place....

Un film interesant prin subiectul propus, avand la baza povestea de viata a lui Mark O'Brien.Poet, jurnalist si avocat pentru persoane cu dizabilitati, O’Brien, bolnav inca de la 6 ani de poliomelita bulbara( slabirea muschilor) , imobilizat la pat si respirand cu ajutorul aparatelor, reuseste sa traiasca 49 de ani desi nimeni nu credea ca va avea vreo sansa.O persoana cu simtul umorului si pofta de viata, in ciuda tuturor neajunsurilor.Poate si un exemplu pentru noi.
John Hawkes, nominalizat la Golden Globes (nu si la Oscar !) intra bine in pielea personajului fiind veridic si natural, demonstrand ca interpretarea sa din Winter’s Bone nu a fost o intamplare.
Helen Hunt la aproape 50 de ani defileaza goala pusca prin fata camerilor de filmat, intruchipand terapeutul de sex.Ca si zicala ‘’la spate papusa , la fata matusa’’doar infatisarea ii tradeaza varsta. Si cand te gandesti ca pe la noi la aceasta varsta, unele femei arata daramate, cu forme rubensiene si broboade pe cap.Nominalizata Golden Globes (castigat de spalacita J.Chastain) si Oscar pentru acest rol.Un rol solicitant mai ales ca la fiecare doua scene trebuia sa-si dea jos toalele.Poate mai mult decat a facut-o toata cariera.
Distributia este intregita de William H Macy (in roulul unui popa catolic destul de flexibil in ceea ce priveste anumite chestiuni mai delicate pentru biserica), Adam Arkin, frumoasa Moon Bloodgood (Falling Skies) si Rhea Perlman (fosta sotie a lui De Vito).
O remarca din film pe care am gustat-o din plin, citez:''Germania este singura tara din lume unde umorul este interzis''.
Un film de Sundance Festival (castigator al premiului special al juriului) cu o interpretare de Oscar.

O poveste de viata emotionanta si aducerea in atentia publicului (cel putin a acelui din afara U.S.) a unei meserii speciale - "sexual surrogate". Daca doriti sa vedeti un documentar interesant pe aceasta tema, va recomand Virgin School (2007).

[...] The Sessions in regia lui Ben Lewin este inspirat de articolul scris de Mark O’Brien, On Seeing a Sex Surrogate, publicat in revista The Sun in 1990. Poet si jurnalist, Mark O’Brien a supravietuit poliomelitei pentru a ramane paralizat, capabil doar sa-si miste gatul, asistat dar constient si intreprinzator din fire. Ben Lewin s-a bucurat de succes la festivalul Sundance cu The Sessions si pe buna dreptate am putea spune ca 2012 a fost anul comediilor romantice atipice ce se regasesc acum cu nominalizari la Oscar, cum este cazul lui Silver Linings Playbook. [...]

Filmul e o mizerie; a descrie provocarile unei persoane cu dizabilitati in ce priveste viata sexuala inseamna a fi intr-o acuta criza de creatie; un adolescent cred ca ar savura din plin filmul, mai ales aparitiile nud destul de dese ale lui Helen Hunt, insa un adult in toata firea nu cred ca poate 'inghiti' asa ceva; finalul filmului e grotesc, de-a dreptul (printr-o serie de circumstante bizare totul se incheie intr-o atmosfera de iubire)

Un film care m-a lovit din plin. Nu pot sa cred ca au facut americanii asa ceva. .Trebuie sa marturisesc ca am tinut degetele incrusiate pana la sfarsit , cu gandul sa nu faca americanii un final din ala cum le sta lor in caracter , previzibil , sau cu Happy End . La ora vizionarii filmului nu stiam ca a fost dupa un film real. Din desfasurarea filmului nu prea seamana a fapt real.Nu in sensul ca filmul nu este realist , ci in sensul ca e greu sa crezi ca astfel de lucruri se pot intampla in realitate.Daca e sa ma intrebati pe mine era mai bine ca filmul sa nu fie facut dupa un fapt real , dar daca nu era dupa un fapt real pe de alta parte sigur nu le-ar fi dat prin cap (sau prin ce au ei sa nu le ploua in gat) americanilor sa faca un astfel de film..Alt motiv pt care am fost lovit de acest flm a fost Helent Hunt.o actrita care la 50 ani apare complet goala in acest film , si nu o data ci de multe ori , arata incredibil , si nu are nicio inhibitie sa apara asa( daca nu ma insel e primul film in care apare la nudul complet gol)Din acest punct de vedre in ziua de azi am vazut doar inca 2 actrite cunoscute ( adica nu nonameuri din underground)care sa apara goale in filme si sa para ca toata viata lor au jucat doar asa : Anne Hatthaway ,si Kate Winslet. Sunt si actrite scoase cu forcepsul din underground , cum ar fi Monicca Belluci , care a aparut mai mult dezbracata decat imbracata prin filme , dar care , pe langa ca e lipsita de orice bruma de talent actorices , nici dezbracata nu pare a se simti in elementul ei.
Alt lucru care m-a mirat la The Session in stransa legatura cu faptul ca e un film american , a fost lejeritatea cu care e tratat subiectul. Daca in ce priveste persoanele cu handicap era de asteptat sa fie asa , in ce priveste sexul si religia a fost socant pt mine sa vad unele lucruri intr-un film care nu e de serie b.Chiar nu stiu daca au fost organizatii puritane care au protestat impotriva acestuifilm , dar de la americani te poti astepta la orice .Filmul e pe intelesul tuturor , nerecomandat habotnicilor si fanilor filmelor cu supereroi( astia doar o sa se plictiseasca sau o sa zica mama ce buna e ,cand apare Helent Hunt goala si atat )

Un film emotionant inspirat dintr-o poveste reala despre un om paralizat cu sechele de poliomielita ....Mark O'Brien
John Hawkes ar fi meritat nominalizare la Oscar pentru acest rol insa ma bucur de nominalizarea lui Helen Hunt pt rol secundar , actrita care a cam imbatranit si pe care nu am vazut-o demult pe marele ecran...
De vizionat

Chiar un film foarte interesant; nu este timp pierdut vizionarea lui.

Accentul pe experienta sexuala face aceasta o abatere interesantă de la cele mai multe dintre celelalte filme care le-ați văzut cu privire la provocările și viețile interioare ale persoanelor cu handicap grav.