Marturisesc ca mi-a placut acest film corean, cu a lui constructie tipic asiatica, stil reflectat atat de poveste, deci de scenariu, cat si de viziunea regizorala, adica maniera in care este filmat si montat.
Nu impartasesc opinia mini-majoritara, (mini, pentru ca despre acest film nu prea sunt multe persoane care sa-l fi analizat), care considera povestea drept banala si previzibila pana la plictiseala. Nu am avut aceasta senzatie chiar daca da, in directiva ei principala, naratiunea are o evolutie si un final anticipabil. Totusi, felul deloc obisnuit in care tensiunea se amplifica, aparitia neasteptata a elementelor terifiante, fac din acest film, unul interesant si placut la vizionat.
M-a cucerit inceputul letargic, de drama obisnuita, in care in afara introducerii intr-un cadrul ideal pentru un film horror, (ma refer aici la acea parcurgere a drumului catre pension, un drum ce trece printr-o padure, facand astfel din locatia unde se va desfasura actiunea, un loc retras si izolat), nimic altceva nu anunta groaza si spaima. Ar mai fi acea criza de epilepsie a colegei lui Joo-ran, (Bo-yeong Park), dar acest tip de spasme nu constituie un element strict al terorii, desi contribuie si el la incarcarea atmosferei si la pregatirea ei.
Din pacate, toti acesti dezamagiti despre care am pomenit mai sus, sunt sigur ca nu au avut curiozitatea de a reviziona acest film; macar o revizionare fiind absolut obligatorie, intrucat protagonistele, cu o singura exceptie, sunt de o asemanare suparatoare. Neobisnuit cu fizionomia asiatica, fetele fiind intr-o scoala gen internat, unde toate au aproximativ aceeasi inaltime, aceeasi tunsoare si aceeasi costumatie, vei intampina cu siguranta dificultati in distingerea dintre protagoniste. Iar la toate aceste inconveniente se mai adauga si o editare a secventelor povestii din background, cea a fetei disparute si care avea acelasi nume ca si eroina, putin alambicata. Apare si saltul acesta ciudat, cu reveniri subite la o noua scena desi actiunea parea ca atinsese un climax in decorul precedent. (vezi scenele de la lac de exemplu).
Singurul lucru care nu m-a prins, pentru ca nu pot sa-l numesc ca neplacut, intrucat per total filmul m-a multumit ca si realizare, singurul lucru care nu m-a prins asadar, este finalul. Prea in stil Tomb Raider pentru mine. Povestea se incheie relativ ok, cu acea nota poetica atat de specifica lumii din care vine aceasta productie.
Personajele sunt bine definite in poveste, au trecutul revelat atat cat e necesar sa fie, au consistenta si evolueaza permanent. Pana si incadrarea lor in imagine, o imagine ce de multe ori abunda de lumina si culoare, mai ales in scenele exterioare, dar nu numai, e perfecta si tradeaza inca odata scoala din care provine.
Concluzie: Un film bun, are momente de horror autentic, de buna calitate si specifice povestilor de groaza coreene sau japoneze; dar atentie, nu este un horror cap coada: tensiunea care ar fi trebuit sa iti faca inima sa bata de sa-ti sparga pieptul lipsind total.
Ca plusuri adaug faptul ca nici nu este un film care sa apeleze la substitute ale elementelor de speriat doar asa ca sa se integreze in gen. Nu avem bubuituri in difuzoare, personaje care apar brusc in cadru sau alte tipete si zgomote capabile sa te faca sa tresari. E deci, un film stilat, simplu si placut, iar personajele au acel vino-ncoa' atat de placut la aceste actritele fara varsta. Nota 7,66. Il foarte recomand in special celor mai tineri. E in fond un film adresat lor, un film tineresc.
Nu impartasesc opinia mini-majoritara, (mini, pentru ca despre acest film nu prea sunt multe persoane care sa-l fi analizat), care considera povestea drept banala si previzibila pana la plictiseala. Nu am avut aceasta senzatie chiar daca da, in directiva ei principala, naratiunea are o evolutie si un final anticipabil. Totusi, felul deloc obisnuit in care tensiunea se amplifica, aparitia neasteptata a elementelor terifiante, fac din acest film, unul interesant si placut la vizionat.
M-a cucerit inceputul letargic, de drama obisnuita, in care in afara introducerii intr-un cadrul ideal pentru un film horror, (ma refer aici la acea parcurgere a drumului catre pension, un drum ce trece printr-o padure, facand astfel din locatia unde se va desfasura actiunea, un loc retras si izolat), nimic altceva nu anunta groaza si spaima. Ar mai fi acea criza de epilepsie a colegei lui Joo-ran, (Bo-yeong Park), dar acest tip de spasme nu constituie un element strict al terorii, desi contribuie si el la incarcarea atmosferei si la pregatirea ei.
Din pacate, toti acesti dezamagiti despre care am pomenit mai sus, sunt sigur ca nu au avut curiozitatea de a reviziona acest film; macar o revizionare fiind absolut obligatorie, intrucat protagonistele, cu o singura exceptie, sunt de o asemanare suparatoare. Neobisnuit cu fizionomia asiatica, fetele fiind intr-o scoala gen internat, unde toate au aproximativ aceeasi inaltime, aceeasi tunsoare si aceeasi costumatie, vei intampina cu siguranta dificultati in distingerea dintre protagoniste. Iar la toate aceste inconveniente se mai adauga si o editare a secventelor povestii din background, cea a fetei disparute si care avea acelasi nume ca si eroina, putin alambicata. Apare si saltul acesta ciudat, cu reveniri subite la o noua scena desi actiunea parea ca atinsese un climax in decorul precedent. (vezi scenele de la lac de exemplu).
Singurul lucru care nu m-a prins, pentru ca nu pot sa-l numesc ca neplacut, intrucat per total filmul m-a multumit ca si realizare, singurul lucru care nu m-a prins asadar, este finalul. Prea in stil Tomb Raider pentru mine. Povestea se incheie relativ ok, cu acea nota poetica atat de specifica lumii din care vine aceasta productie.
Personajele sunt bine definite in poveste, au trecutul revelat atat cat e necesar sa fie, au consistenta si evolueaza permanent. Pana si incadrarea lor in imagine, o imagine ce de multe ori abunda de lumina si culoare, mai ales in scenele exterioare, dar nu numai, e perfecta si tradeaza inca odata scoala din care provine.
Concluzie: Un film bun, are momente de horror autentic, de buna calitate si specifice povestilor de groaza coreene sau japoneze; dar atentie, nu este un horror cap coada: tensiunea care ar fi trebuit sa iti faca inima sa bata de sa-ti sparga pieptul lipsind total.
Ca plusuri adaug faptul ca nici nu este un film care sa apeleze la substitute ale elementelor de speriat doar asa ca sa se integreze in gen. Nu avem bubuituri in difuzoare, personaje care apar brusc in cadru sau alte tipete si zgomote capabile sa te faca sa tresari. E deci, un film stilat, simplu si placut, iar personajele au acel vino-ncoa' atat de placut la aceste actritele fara varsta. Nota 7,66. Il foarte recomand in special celor mai tineri. E in fond un film adresat lor, un film tineresc.