Părerea criticului
Recunosc ca am o slabiciune pentru filmele destabilizatoare, care comenteaza, diseca, analizeaza si arunca in ochii tuturor probleme actuale ale societatii americane. Familia Simpson o face de 18 ani, iar ironia cruda si atenta a serialului a provocat o multime de reactii de-a lungul timpului, una dintre cele mai celebre fiind remarca fostului presedinte american George Bush, care spunea ca scopul principal al mandatului sau este sa indeparteze familia americana medie de modelul Simpson si sa-l apropie de familia Walton, protagonista unui apreciat serial din anii '60.

Ei bine, ce au facut producatorii serialului in cele 18 sezoane si 400 de episoade de pana acum, este concentrat in 87 de minute de-o intensitate extraordinara, care pur si simplu obliga spectatorul la o a doua vizionare, pentru ca prima nu dezvaluie toate suculentele poante imaginate de cei 11 scenaristi ai filmului.

Un adevarat regal din toate punctele de vedere, Simpsonii-filmul reia aventurile celebrei familii aratandu-i reactiile (care mai de care mai socante) intr-o situatie de criza: Homer arunca in lacul si-asa poluat de langa Springfield containerul cu excrementele noului sau animal de companie (un porc), producand un adevarat dezastru ecologic care duce la intrarea in carantina a intregului oras. Cu vestita-i nepasare, Homer infrunta senin reactiile socate ale lui Marge, Bart si Lisa (chiar Maggie tocaie dezaprobator din suzeta), dar, cand tot orasul se intoarce impotriva lui, fuge cat il tin picioarele.

Astfel orasul celebrei familii Simpson se trezeste amenintat cu exterminarea de catre eficienta exagerata si matematica a unui prea isteric director al Agentiei de Protectie a Mediului si de limitatul presedinte american Arnold Schwarzenegger ("I was elected to lead, not to read" va deveni cu siguranta unul dintre cele mai citate replici in urmatoarele saptamani, desi este evident ca vizeaza marginirea actualului presedinte al SUA si nu a lui "Conan the Republican"). Cum pica pe umerii lui Homer sarcina de a salva viitorului oraselului veti afla din film, care provoaca un lucru destul de rar: dorinta de vedea un sequel cat mai repede. Sa speram doar ca nu va trebui sa asteptam inca patru ani (sau poate 18?) pentru a avea parte de el.

Slalom printre marotele si maniile societatii americane in general si-ale vajnicei sale clase de mijloc in special, Simpsonii-filmul penduleaza crunt intre diferite genuri de satira reusind un efect constant: rasul continuu, din toata inima, repetat si dupa terminarea filmului (nu ratati genericul de final), la rememorarea replicilor absurd-cretine ale lui Homer, constructiv-binevoitoare ale lui Marge, inteligent-preocupate ale Lisei si neastamparat-aiuritoare ale lui Bart (numele personajului este anagrama de la "brat", adica pusti pus vesnic pe sotii). Cu amuzante si autoironice "cameo"-uri asigurate de trupa Green Day si Tom Hanks ("sunt Tom Hanks. Daca ma vedeti cumva pe strada, va rog mult, lasati-ma in pace!"), Simpsonii-filmul arata ca ritmul sustinut reusit de realizatori in cele 400 de episoade ale serialului nu s-a diluat deloc, in ciuda duratei mai lungi, a povestii mult mai complicate si a personajelor noi. Neaparat de vazut!