Părerea criticului
Reţeaua de socializare este despre oameni care se ceartă. Aceiaşi oameni datorită (sau din cauza) cărora ne "împrietenim" astăzi pe Facebook. Zorii celebrei reţele de socializare sunt exploraţi de David Fincher într-un film despre ambiţie, prietenie, trădare, idei geniale (sau "accidental" geniale) şi, într-o mai mică măsură, site-ul care a ajuns să ne facă să ne regândim viaţa socială.
Deşi foarte bun, Reţeaua de socializare este sub Zodiac, filmul anterior al lui Fincher, la fel de "istoric", dar suficient de îndepărtat în timp pentru a te lăsa să te impregnezi cu atmosfera tensionat-lugubră a investigaţiei cazului celebrului criminal în serie. Reţeaua de socializare descrie evenimente petrecute din 2004 încoace şi apropierea temporală nu face decât să strice: ce rost are să vedem atâţia tipi certându-se pentru "aia" şi "ailaltă" atâta timp cât Facebook merge şi deci ne putem transfera viaţa socială pe un site "care nu pică niciodată"? Dacă în cazul lui Zodiac, meritul lui Fincher era să creeze suspans într-o poveste al cărei final e familiar, Reţeaua se socializare stă mult mai prost la acest capitol: deznodământul este la un click distanţă.
În centrul atenţiei este Mark Zuckerberg (Jesse Eisenberg), nepopularul student la Harvard care, enervat că i s-au dat papucii de către prietena lui Erica (la rândul ei enervată de lipsa lui de maniere) dă o bere pe gât, o face de doi lei pe blog şi apoi pune la cale facemash, un strămoş antic (într-o istorie logică) al lui Facebook. Impulsionat de o idee a popularilor gemeni Winklevoss, Zuckerberg pune bazele a ceea ce va deveni Facebook, ajutat financiar de cel mai bun prieten al său, Eduardo Saverin (Andrew Garfield).
Ce i se poate reproşa lui Fincher? Cu toată interpretarea extrem de potrivită a lui Jesse Eisenberg, nu prea-ţi pasă cine este Zuckerberg. Un sentiment de admiraţie şi milă se insinuează pe parcursul celor 120 de minute ale filmului în ceea ce-l priveşte, dar acesta nu ajunge nici erou, nici antierou. Rămâne "tipul care a făcut Facebook" sau "cel mai tânăr miliardar al planetei" sau "miliardarul accidental" (excelent titlul cărţii de la baza "biopicului", scrisă de Ben Mezrich, atenţie, FĂRĂ contribuţia lui Zuckerberg). Succesiunea de trădări nu-l transformă pe Zuckerberg într-un villain (pare că le face din inerţie), iar o replică a sa ("banii sau abilitatea de a-i face nu impresionează pe nimeni aici") nu subliniază decât că ambiţiile financiare a fost înlocuită cu o alta, poate la fel de nocivă, eficienţa cu orice preţ a reţelei de socializare.
Dacă Zuckerberg nu dă doi bani pe moralitate, Fincher dă (chiar dacă filmul este un discutabil slalom între realitate şi... "realitate" verosimilă), iar rezultatul sunt câteva comentarii bine gândite. Lăudabil pentru cantitatea de informaţii (şi mai ales pentru modul în care face densitatea acestora accesibilă), Reţeaua de socializare te şi provoacă să-ţi regândeşti poziţia faţă de Facebook: dacă nu ai profil acolo, o să te feliciţi şi o să-ţi spui "nici n-o să-mi fac", dacă ai, sunt toate şansele să-ţi recalibrezi poziţia faţă de viaţă socială online. Foarte subtil, Fincher (sau scenaristul Aaron Sorkin) te provoacă să evaluezi şi re-evaluezi puterea perfidă a online-ului.
Reţeaua de socializare nu judecă, dar observă şi te invită să judeci de unul singur. "Te-ai despărţit de prietena ta", îi spune Eduardo lui Mark şi, la surprinderea acestuia, explică: "Ai scris pe blog despre asta!". Din păcate, clivajul dintre real şi online este mult mai puţin concret pentru unii sau alţii decât pentru erou, în perioada premergătoare Facebook-ului. "Internetul nu e scris în creion, Mark. Este scris în cerneală", comentează şi Erica puterea celor scrise online. "Am trăit în ferme, apoi în oraşe, iar acum o să trăim pe internet", spune, mult mai puţin subtil, şi un Sean Parker (inventatorul Napsterului) interpretat de mult prea carismaticul Justin Timberlake. Dar cea mai puţin subtilă (şi în acelaşi timp cea mai eficientă) este ultima secvenţă, în care creatorul se dovedeşte victima propriei creaţii şi confundă, pentru a câta oară, realitatea cu virtualul...
Deşi foarte bun, Reţeaua de socializare este sub Zodiac, filmul anterior al lui Fincher, la fel de "istoric", dar suficient de îndepărtat în timp pentru a te lăsa să te impregnezi cu atmosfera tensionat-lugubră a investigaţiei cazului celebrului criminal în serie. Reţeaua de socializare descrie evenimente petrecute din 2004 încoace şi apropierea temporală nu face decât să strice: ce rost are să vedem atâţia tipi certându-se pentru "aia" şi "ailaltă" atâta timp cât Facebook merge şi deci ne putem transfera viaţa socială pe un site "care nu pică niciodată"? Dacă în cazul lui Zodiac, meritul lui Fincher era să creeze suspans într-o poveste al cărei final e familiar, Reţeaua se socializare stă mult mai prost la acest capitol: deznodământul este la un click distanţă.
În centrul atenţiei este Mark Zuckerberg (Jesse Eisenberg), nepopularul student la Harvard care, enervat că i s-au dat papucii de către prietena lui Erica (la rândul ei enervată de lipsa lui de maniere) dă o bere pe gât, o face de doi lei pe blog şi apoi pune la cale facemash, un strămoş antic (într-o istorie logică) al lui Facebook. Impulsionat de o idee a popularilor gemeni Winklevoss, Zuckerberg pune bazele a ceea ce va deveni Facebook, ajutat financiar de cel mai bun prieten al său, Eduardo Saverin (Andrew Garfield).
Ce i se poate reproşa lui Fincher? Cu toată interpretarea extrem de potrivită a lui Jesse Eisenberg, nu prea-ţi pasă cine este Zuckerberg. Un sentiment de admiraţie şi milă se insinuează pe parcursul celor 120 de minute ale filmului în ceea ce-l priveşte, dar acesta nu ajunge nici erou, nici antierou. Rămâne "tipul care a făcut Facebook" sau "cel mai tânăr miliardar al planetei" sau "miliardarul accidental" (excelent titlul cărţii de la baza "biopicului", scrisă de Ben Mezrich, atenţie, FĂRĂ contribuţia lui Zuckerberg). Succesiunea de trădări nu-l transformă pe Zuckerberg într-un villain (pare că le face din inerţie), iar o replică a sa ("banii sau abilitatea de a-i face nu impresionează pe nimeni aici") nu subliniază decât că ambiţiile financiare a fost înlocuită cu o alta, poate la fel de nocivă, eficienţa cu orice preţ a reţelei de socializare.
Dacă Zuckerberg nu dă doi bani pe moralitate, Fincher dă (chiar dacă filmul este un discutabil slalom între realitate şi... "realitate" verosimilă), iar rezultatul sunt câteva comentarii bine gândite. Lăudabil pentru cantitatea de informaţii (şi mai ales pentru modul în care face densitatea acestora accesibilă), Reţeaua de socializare te şi provoacă să-ţi regândeşti poziţia faţă de Facebook: dacă nu ai profil acolo, o să te feliciţi şi o să-ţi spui "nici n-o să-mi fac", dacă ai, sunt toate şansele să-ţi recalibrezi poziţia faţă de viaţă socială online. Foarte subtil, Fincher (sau scenaristul Aaron Sorkin) te provoacă să evaluezi şi re-evaluezi puterea perfidă a online-ului.
Reţeaua de socializare nu judecă, dar observă şi te invită să judeci de unul singur. "Te-ai despărţit de prietena ta", îi spune Eduardo lui Mark şi, la surprinderea acestuia, explică: "Ai scris pe blog despre asta!". Din păcate, clivajul dintre real şi online este mult mai puţin concret pentru unii sau alţii decât pentru erou, în perioada premergătoare Facebook-ului. "Internetul nu e scris în creion, Mark. Este scris în cerneală", comentează şi Erica puterea celor scrise online. "Am trăit în ferme, apoi în oraşe, iar acum o să trăim pe internet", spune, mult mai puţin subtil, şi un Sean Parker (inventatorul Napsterului) interpretat de mult prea carismaticul Justin Timberlake. Dar cea mai puţin subtilă (şi în acelaşi timp cea mai eficientă) este ultima secvenţă, în care creatorul se dovedeşte victima propriei creaţii şi confundă, pentru a câta oară, realitatea cu virtualul...
