Părerea criticului
Un băiat ciufulit şi un pic cam distras la ore devine ţinta atacurilor unor pușlamale de colegi, prea plictisiți de şcoală şi de reguli ca să nu-şi găsească o victimă. Spre disperarea lui - şi a mamei care trebuie să îi cureţe părul de gumă şi nasul de sânge – Adam este fugărit prin şcoală şi pe-afară de cei trei bătăuşi şi pare că nu are cum să se apere. A crescut fără tată şi este considerat un ciudat de către cei de vârsta lui. Uneori, şi el le dă dreptate, căci nu înţelege cum de-i cresc picioarele brusc, de-i ies din pantofi, cum de aude tot ce se şopteşte la distanţă şi, mai ales, cum de-i creşte părul peste noapte, deşi a fost tuns atât de scurt, încât urechile au devenit partea cea mai proeminentă a capului.
De păr şi de cercetările genetice declanșate de un gigant al industriei de frumuseţe aflăm că se leagă şi dispariţia tatălui lui Adam. Iar animaţia regizată de Ben Stassen şi Jeremy Degrunson (responsabili de Robinso Crusoe şi The House of Magic – filme ce au rulat şi pe marile noastre ecrane) începe în forţă, cu o scenă de acţiune în care ni se arată cum a dispărut acesta, un om de ştiinţă cu o moştenire genetică deosebită – din cauza căreia tot corpul îi este acoperit de păr – ale cărui cercetări ar fi putut declanşa o revoluţie în tratamentul podoabei capilare.
Filmul nu duce lipsă de clişee – agenţii de pază poartă ochelari negri şi sunt plini de muşchi, iar vicleanul antagonist are o bărbie ascuţită ca o săgeată şi o întreagă armată ce dă năvală oriunde, în vehicule blindate; un secret de familie îl revoltă pe băiat şi îl face să fugă de acasă, în căutarea tatălui. Dialogurile sunt însă naturale, amuzante şi pline de emoţie, la fel şi felul în care reacţionează micul Adam, astfel încât este uşor pentru micii spectatori să se identifice cu protagonistul, să îl înţeleagă şi să se lase atraşi în aventura sa.
Secvenţele din pădure, unde Adam face cunoştinţă cu părintele pe care îl credea dispărut – o creatură aparent înfricoşătoare (asociat legendarului Bigfoot) şi cu uimitoare puteri supraomeneşti (adulţii îl vor asemăna cu un Wolverine blănos şi fără gheare) – sunt cele mai spectaculoase şi mai atrăgătoare din tot filmul. Ajută la crearea acestei senzaţii şi calitatea imaginii - în special în ce priveşte redarea detaliilor din natură şi a apei.
Alături de tatăl său, de care este fascinat, Adam îşi descoperă, încet-încet, abilităţile deosebite - totul în scene palpitante şi pline de umor. Înainte ca lucrurile să ia o întorsătură urâtă – căci neobositul lider al corporaţiei Hair Co. este pe urmele lor – băiatul îşi face nişte prieteni neobişnuiţi – o ceată de animale drăgălașe şi pline de resurse (şi fioroase atunci când este nevoie).
Bigfoot Junior este agreabil pentru părinţi şi foarte potrivit pentru spectatorii mai mici (sperieturi uşoare, exprimări îngrijite). Filmul se concentrează pe legăturile indestructibile de familie şi se foloseşte cu succes de umor, acţiune şi o temă modernă - cercetarea genetică, combinată cu aviditatea unei mari corporaţii de a da lovitura - pentru a adapta legenda lui Bigfoot.
De păr şi de cercetările genetice declanșate de un gigant al industriei de frumuseţe aflăm că se leagă şi dispariţia tatălui lui Adam. Iar animaţia regizată de Ben Stassen şi Jeremy Degrunson (responsabili de Robinso Crusoe şi The House of Magic – filme ce au rulat şi pe marile noastre ecrane) începe în forţă, cu o scenă de acţiune în care ni se arată cum a dispărut acesta, un om de ştiinţă cu o moştenire genetică deosebită – din cauza căreia tot corpul îi este acoperit de păr – ale cărui cercetări ar fi putut declanşa o revoluţie în tratamentul podoabei capilare.
Filmul nu duce lipsă de clişee – agenţii de pază poartă ochelari negri şi sunt plini de muşchi, iar vicleanul antagonist are o bărbie ascuţită ca o săgeată şi o întreagă armată ce dă năvală oriunde, în vehicule blindate; un secret de familie îl revoltă pe băiat şi îl face să fugă de acasă, în căutarea tatălui. Dialogurile sunt însă naturale, amuzante şi pline de emoţie, la fel şi felul în care reacţionează micul Adam, astfel încât este uşor pentru micii spectatori să se identifice cu protagonistul, să îl înţeleagă şi să se lase atraşi în aventura sa.
Secvenţele din pădure, unde Adam face cunoştinţă cu părintele pe care îl credea dispărut – o creatură aparent înfricoşătoare (asociat legendarului Bigfoot) şi cu uimitoare puteri supraomeneşti (adulţii îl vor asemăna cu un Wolverine blănos şi fără gheare) – sunt cele mai spectaculoase şi mai atrăgătoare din tot filmul. Ajută la crearea acestei senzaţii şi calitatea imaginii - în special în ce priveşte redarea detaliilor din natură şi a apei.
Alături de tatăl său, de care este fascinat, Adam îşi descoperă, încet-încet, abilităţile deosebite - totul în scene palpitante şi pline de umor. Înainte ca lucrurile să ia o întorsătură urâtă – căci neobositul lider al corporaţiei Hair Co. este pe urmele lor – băiatul îşi face nişte prieteni neobişnuiţi – o ceată de animale drăgălașe şi pline de resurse (şi fioroase atunci când este nevoie).
Bigfoot Junior este agreabil pentru părinţi şi foarte potrivit pentru spectatorii mai mici (sperieturi uşoare, exprimări îngrijite). Filmul se concentrează pe legăturile indestructibile de familie şi se foloseşte cu succes de umor, acţiune şi o temă modernă - cercetarea genetică, combinată cu aviditatea unei mari corporaţii de a da lovitura - pentru a adapta legenda lui Bigfoot.
