Părerea criticului
Sfârşitul lunii iulie ne aduce de la producătorul filmelor Prinţul Persiei: Nisipurile timpului şi a seriilor Piraţii din Caraibe, plus Comoara Naţională - fantasy-ul plin de aventură The Sorcerer's Apprentice, cu Nicolas Cage, Alfred Molina, Monica Bellucci şi alternativa mai fresh a lui Scarlett Johansson, Teresa Palmer.
Premisa este una foarte ofertantă - Merlin ((James A. Stephens) îi cere cu limbă de moarte ucenicului său, Balthazar Blake (Nicolas Cage), să-l caute pe încă nenăscutul prim Merlinian, singurul capabil să o anihileze pe vrăjitoarea Morgana (Alice Krige), ce doreşte să dezlănţuie o armata de morţi vii pentru a distruge lumea. Înfrângerea lui Merlin de către Morgana, dar şi închiderea ei într-o Matrioska de către Balthazar Blake şi vrăjitoarea Veronica (Monica Bellucci) era în sine o poveste cu un foarte mare potenţial, dar este expediată în câteva minute după genericul de început, ca să introducă istoria primului Merlinian, născut în Manhattan-ul zilelor noastre.
Cu o realitate atât de contemporană, relaţia dintre planul fantastic şi cel real e bine rezolvată, pentru că atunci când cele două interacţionează, recunoaştem elementele realităţii şi le putem valida pe cele magice. Primul Merlinian e un mic tocilar, pasionat de fizică, merge la cursuri, dar face şi experimente în subsolurile dezafectate ale metroului. Nu e un Harry Potter izolat în lumea fantastică, la Hogwarts, rupt cu totul de planul real. O tentativă de trecere dincolo de genul fantasy şi îndreptare spre SF este dată de încercarea explicării ştiinţifice a magiei; există câteva schimburi de replici legate de energia generată de molecule şi cum poate poate fi aceasta manipulată prin forţa minţii atunci când mişti obiecte de la distanţă.
Balthazar Blake (Nicolas Cage), la 1000 de ani de la întâmplarea cu Merlin şi Morgana, este un maestru vrăjitor tot în Manhattanul zilelor noastre, care încearcă să apere oraşul de rivalul său, Maxim Horvath (Alfred Molina), adept al ideilor destructive ale Morganei. Balthazar nu reuşeşte singur, așa că îl recrutează pe Dave Stutler (Jay Baruchel - pe atât de nătâng, neîndemânatic, gângâit pe cât personajul lui o cere), care dovedeşte un potenţial ascuns. Vrăjitorul îi predă un curs rapid de arta şi ştiinţa magiei şi, împreună, aceşti parteneri pornesc să oprească forțele întunericului.
Dramaturgic, povestea are o structura simplă - ucenicul lui Merlin caută la rândul său un ucenic demn de moştenirea lui Merlin, ca să înfrunte forţe malefice, îl găseşte, îl antrenează, apoi are loc confruntarea. Există şi un subplot romantic - făcut parcă pe bunul plac al agentului actriţei Teresa Palmer: frumoasa şi mai puţin costisitoarea alternativă la Scarlett Johansson este filmată în cadre strânse pe chip şi distrage atenţia spectatorului de la vrăjitorii, cascadorii, efecte speciale, câteodată în defavoarea ei. Dar personajul ei face posibilă una dintre cele mai frumoase scene din film: o rememorare şi un omagiu, adus de realizatori - scurtmetrajului animat Fantasia, creat de Disney în 1940. O vrajă scăpată de sub control, de către tânărul ucenic, duce la o situaţie similară celei din animatia mai sus mentionata.
Chiar daca povestea este simplă, cu un traseu de tip A-B, Jon Turteltaub (seria National Treasure) face ca naraţiunea să curgă dinamic. În plus, ingeniozitatea vrăjitoriilor şi efectele speciale te ţin tot filmul lipit de marele ecran. De asemenea, actorii îşi fac bine treaba - de la aproape necunoscutul Jay Baruchel, foarte potrivit pentru rol, la veteranii Cage, Molina, Bellucci. Cu toate acestea, când se aprind luminile, e foarte posibil să-ţi fugă imediat gândul la ale tale şi să uiţi de Ucenicul vrăjitor.
Premisa este una foarte ofertantă - Merlin ((James A. Stephens) îi cere cu limbă de moarte ucenicului său, Balthazar Blake (Nicolas Cage), să-l caute pe încă nenăscutul prim Merlinian, singurul capabil să o anihileze pe vrăjitoarea Morgana (Alice Krige), ce doreşte să dezlănţuie o armata de morţi vii pentru a distruge lumea. Înfrângerea lui Merlin de către Morgana, dar şi închiderea ei într-o Matrioska de către Balthazar Blake şi vrăjitoarea Veronica (Monica Bellucci) era în sine o poveste cu un foarte mare potenţial, dar este expediată în câteva minute după genericul de început, ca să introducă istoria primului Merlinian, născut în Manhattan-ul zilelor noastre.
Cu o realitate atât de contemporană, relaţia dintre planul fantastic şi cel real e bine rezolvată, pentru că atunci când cele două interacţionează, recunoaştem elementele realităţii şi le putem valida pe cele magice. Primul Merlinian e un mic tocilar, pasionat de fizică, merge la cursuri, dar face şi experimente în subsolurile dezafectate ale metroului. Nu e un Harry Potter izolat în lumea fantastică, la Hogwarts, rupt cu totul de planul real. O tentativă de trecere dincolo de genul fantasy şi îndreptare spre SF este dată de încercarea explicării ştiinţifice a magiei; există câteva schimburi de replici legate de energia generată de molecule şi cum poate poate fi aceasta manipulată prin forţa minţii atunci când mişti obiecte de la distanţă.
Balthazar Blake (Nicolas Cage), la 1000 de ani de la întâmplarea cu Merlin şi Morgana, este un maestru vrăjitor tot în Manhattanul zilelor noastre, care încearcă să apere oraşul de rivalul său, Maxim Horvath (Alfred Molina), adept al ideilor destructive ale Morganei. Balthazar nu reuşeşte singur, așa că îl recrutează pe Dave Stutler (Jay Baruchel - pe atât de nătâng, neîndemânatic, gângâit pe cât personajul lui o cere), care dovedeşte un potenţial ascuns. Vrăjitorul îi predă un curs rapid de arta şi ştiinţa magiei şi, împreună, aceşti parteneri pornesc să oprească forțele întunericului.
Dramaturgic, povestea are o structura simplă - ucenicul lui Merlin caută la rândul său un ucenic demn de moştenirea lui Merlin, ca să înfrunte forţe malefice, îl găseşte, îl antrenează, apoi are loc confruntarea. Există şi un subplot romantic - făcut parcă pe bunul plac al agentului actriţei Teresa Palmer: frumoasa şi mai puţin costisitoarea alternativă la Scarlett Johansson este filmată în cadre strânse pe chip şi distrage atenţia spectatorului de la vrăjitorii, cascadorii, efecte speciale, câteodată în defavoarea ei. Dar personajul ei face posibilă una dintre cele mai frumoase scene din film: o rememorare şi un omagiu, adus de realizatori - scurtmetrajului animat Fantasia, creat de Disney în 1940. O vrajă scăpată de sub control, de către tânărul ucenic, duce la o situaţie similară celei din animatia mai sus mentionata.
Chiar daca povestea este simplă, cu un traseu de tip A-B, Jon Turteltaub (seria National Treasure) face ca naraţiunea să curgă dinamic. În plus, ingeniozitatea vrăjitoriilor şi efectele speciale te ţin tot filmul lipit de marele ecran. De asemenea, actorii îşi fac bine treaba - de la aproape necunoscutul Jay Baruchel, foarte potrivit pentru rol, la veteranii Cage, Molina, Bellucci. Cu toate acestea, când se aprind luminile, e foarte posibil să-ţi fugă imediat gândul la ale tale şi să uiţi de Ucenicul vrăjitor.
