Un film deoseibt, care redă fidel istoria familiei Compson, așa cum este descrisă în romanul lui William Faulker. Minunată regie, interpretări excepționale-Joanne Woodward și Yul Brynner.
cezarika21
pe 29 Ianuarie 2015 08:56
Ecranizare palidă a romanului omonim al lui William Faulkner, "The Sound and the Fury" este golit de orice urmă de măreţie şi de lirism, fiind rece, zgomotos şi deprimant.
Povestea familiei sudiste Compson, sărăcită şi decăzută după Războiul de Secesiune ca urmare a alcoolismului tatălui şi a ipohondriei şi egocentrismului mamei, este relatată neutru în principal din perspectiva lui Jason Compson, singurul descendent care încearcă să menţină onoarea numelui de familie, şi a nepoatei sale uşuratice, Quentin, care calcă încet-încet pe urmele mamei sale năbădăioase ce terfelise numele familiei. Conacul familiei, singurul vestigiu (acum ruinat) al unei măreţii trecute, pare că adăposteşte acum doar o "menajerie" formată din nebuni şi alcoolici.
Analiză critică a unei familii care va dispărea în viitor din cauza lipsei de urmaşi şi a viciilor care o consumă, "The Sound and the Fury" pare că nu are suficientă forţă pentru a-şi expune ideile, părând să meargă de nicăieri către nicăieri. Familia pare să nu aibă trecut, iar viitorul stă sub semnul unei incertitudini. Finalul nu lămureşte nimic şi nu oferă speranţe. "The Sound and the Fury" beneficiază însă de interpretarea admirabilă a lui Yul Brynner, principalul motiv pentru care acest film merită vizionat.
Iulidesprefilme
pe 11 Aprilie 2013 21:12
Toată admiraţia mea pentru un regizor ca Martin Ritt şi actori ca Yul Brynner, Joanne Woodward...În povestea lui Faulkner şi, prin urmare, în scenariul acestei pelicule, există, ca şi în alte scrieri ale amintitului autor, un rebel...în Lunga vară fierbinte era Ben Quick...aici, în Zgomotul şi furia, este Quentin, o adolescentă rebelă, interpretată expresiv de Joanne Woodward, crescută de un tip dur, autoritar, Jason, jucat neostentativ de Yul Brynner (pe care avem ocazia să-l admirăm fără chelie...). Interesant de văzut cum se răsucesc sentimentele fetei faţă de Jason pe care îl ura...când ea şi-a dat seama că acest bărbat îi poate oferi stabilitate, siguranţă, devotament, în comparaţie cu alţii (mama ei, unchii, artistul ambulant) care nu-i pot oferi nici dragoste, nici protecţie, Quentin se decide să nu mai plece, să-şi reconsidere sentimentele pentru Jason, aşa cum reiese din finalul incert, deschis: el îşi aprinde o ţigară, sprijinindu-se de un copac, gesturi ce pot însemna câştigarea unei bătălii în faţa fetei rebele, în timp ce ea o ia binişor spre casă, urcă scările şi o vedem în plan secundar, apărând în balcon, de unde îşi urmăreşte fostul rival, respirând parcă alt aer...am senzaţia că ea, care îl ura pe Jason, sfârşeşte prin a-l accepta, dacă nu chiar prin a-l iubi...
Povestea familiei sudiste Compson, sărăcită şi decăzută după Războiul de Secesiune ca urmare a alcoolismului tatălui şi a ipohondriei şi egocentrismului mamei, este relatată neutru în principal din perspectiva lui Jason Compson, singurul descendent care încearcă să menţină onoarea numelui de familie, şi a nepoatei sale uşuratice, Quentin, care calcă încet-încet pe urmele mamei sale năbădăioase ce terfelise numele familiei. Conacul familiei, singurul vestigiu (acum ruinat) al unei măreţii trecute, pare că adăposteşte acum doar o "menajerie" formată din nebuni şi alcoolici.
Analiză critică a unei familii care va dispărea în viitor din cauza lipsei de urmaşi şi a viciilor care o consumă, "The Sound and the Fury" pare că nu are suficientă forţă pentru a-şi expune ideile, părând să meargă de nicăieri către nicăieri. Familia pare să nu aibă trecut, iar viitorul stă sub semnul unei incertitudini. Finalul nu lămureşte nimic şi nu oferă speranţe. "The Sound and the Fury" beneficiază însă de interpretarea admirabilă a lui Yul Brynner, principalul motiv pentru care acest film merită vizionat.