The Substance (2024)

Eu , sincer , nu mai înțeleg anumite filme din ziua de azi . După ce am vzt filmul , am vzt că au avut nominalizări și chiar premii și am fost uimita ...nu as fi dat nici măcar 2 puncte !
O tâmpenie de film

Wow... Nu e pentru cei cu stomace slabe... Idea este foarte interesanta, dar un pic s-a exagerat cu anumite scene, cam scârboase... Da, până la urma filmul vrea să transmită un mesaj clar, bătrânețea nu prea poate fi oprită... Recomand la toate pitipoancele care bagă plastic în ele

Nu urmarisem niciun trailer si am zis doar sa-l vad fara a avea vreo asteptare.

A trebuit sa fac pauze intre anumite momente pentru ca simeam ca mi se face rau.

Filmul este foarte bine realizat(!!!!!), exagerat din multe puncte de vedere, totodata, exagerat si pentru gustul meu!! Horror-Drama foarte bun, pentru cine are stomac bun!

O spun din nou, un film foarte bun!!

Strecori un Kubrick, presari niște Hitchcock , adaugi puțin Linch și iese un film care, din punct de vedere al imaginii, culorizării, și compoziției este foarte expresiv și de impact. Este (și) despre bătrânețea care, înainte să fie o problemă de discriminare rostogolită de toată lumea, este o realitate biologică din viața fiecărei persoane. Și care nu este dorită de nimeni întreg la cap. Dacă nu ar avea efecte secundare, 100% din oameni ar apela la "substanța" care te întinerește (într-o formă sau alta). Trebuie sa fii ipocrit sau defect să nu recunoști faptul că vrei sa fii Forever Young.
Retrăirea tinereții este chiar seducătoare în sine. Ok, au sărit de fund activiștii și nu numai: vai, nu e body horror ca a carte, s-au mai făcut nuștiuce performance prin '80 și că nu e ceva nou sau profund, nu e suficient de moralizator și că nu dojenește societatea pt că e superficială.
Nu mai poți să te bucuri de un film dacă nu satisface dorințele activiștilor. C'mon, chiar nu orice film sau produs artistic trebuie să aibă în agenda sa schimbarea societății. Una este acceptarea sau raționalizarea faptului că îmbătrânești. Și altceva se va petrece în mintea ta când ți se pune pe masă, în fața ta, opțiunea de a fi tânăr din nou.
Pur și simplu este un film cu o idee foarte interesantă (ok, inspirat din Twilight Zone, I know, get over it) și realizat impecabil vizual.
Ambele actrițe sunt expresive. Demi Moore cred că are doar 15 replici în tot filmul, dar reușește să transmită foarte mult. Toți actorii joacă foarte credibil și se pierd în personajele lor.
Și, la final, răspunsul este: DA, și tu ai folosi așa ceva, recunoaște!

https://www.like5.ro/the-substance-in-5-referinte-horror/

Filmul mi-ar fi placut , si chiar a fost destul de bun trei sferturi din el . Daca nu ar fi fost sfarsitul , i-as fi dat o nota mai mare.

Am fist sa vad acest film pentru ca stiam DOAR ca joaca Demi Mooresi pentru ca luase premiu. Auzisem atunci(la decernarea premiilor) ca ar fi vorba despre o celebritate (personajul lui Demi Moore)ajunsa la 50de ani si care nu mai corespundea audientei! Eu fiind o femeie la peste 50 de ani am zis ca asta i film pentru mine, o sa fie foarte interesant! Inceputul a fost promitator! Ulterior....nu stiu cum sa ma exprim- sint inca uluita de ce am vazut! De regula mergi la film sa te relaxezi, sau sa razi sau sa inveti ceva sau altele de genu....acest film mi a creat o stare de maxima negativitate, anxietate, scarba, teroare, furie, tristete, inspaimantare, incordare....incat am uitat de ideea principala din film: de ce este in stare femeia moderna sa faca pentru a si pastra tineretea si feumusetea! Toate aceste trairi negative au fost dublate de acel sonor maxim din sala de cinema care efectiv m a coplesit! Am iesit cu amalgam de stari care mai de care mai negativa si m a pus serios pe ganduri daca eu am o problema ca am perceput astfel acest film care a fost apreciat de marii cinefili ai lumii....pur si simplu eu nu mai inteleg nimic!

Am fost la film ca sa o vad pe Demi More.Inceputul filmului a fost captivant, ideea fiind tinerețe fără bătrânețe și dacă se poate viața fără de moarte.Urmatoarele trei sferturi din film am stat pe telefon, uitându mă la orice altceva nu mai la filmul asta nu Scenele cate s au vrut a fi horror erau ridicole păreau a fi facute de alt scenarist, fara dialoguri, fara suspans (mult bulion peste tot), fara continuitate.
Nu mi s a dezvoltat nicio emoție.Pai îmi dau seama că nici filmele horror nu mai sunt ce au fost ( ex cele făcute de marele Hitchckok, Psycho, The birds, Rear windows,etc) Mi am pierdut timpul .Am înțeles că s a acordat un Glob de aur.Nu știu pentru ce.Foarte slab filmul.

Senzațional!!! Mesajul transmis: ,, suntem frumoşi asa cum ne-am născut , indiferent de vârstă " Efectele horror produc exact șocul necesar ,pentru a înțelege acest mesaj. Demi,, nude " este impecabila! Dacă nu agreați genul horror, nu vizionați doar ca să aveți de ce să vă lamentați. Filmul este realizat cu tehnologie modernă ,analogia cu genul horror din anii trecuți nu-și are rostul. Am savurat pop-cornul în fața acestor cadre fără sa-mi fie,,greață ", pentru că am creier sa discern că vizionez o filmare realizata într-o camera de câțiva mp, cu super actori, în spatele lor fiind o echipa întreaga de cameramani iar ,,intestinele" sunt doar plastic .

Cred ca ar trebui evitat de cei cu stomacul slab. Un thriller de groaza cu inexactitati stiintifice si nu numai, cu lascivitate explicita, fara justificare, corpuri goale inerte sau străpunse de un soi de injectomate, ai senzatia ca esti intr-un soi de salon de terapie intensiva. Am rezista o ora din cele 2h si 20 minute. Poate ca celor amatori de filme horror le va place.

Un inceput extrem de promitator si captivant,o continuare la fel de interesanta si un final de rahat...cam asa se poate explica acest film..sincer imi pare rau de Demi More ca a acceptat sa joace intr o asemenea scarbosenie.....ideea in sine este geniala,nu cred ca am mai vazut o in vreun film,putea fi foarte bine exploatata dar undeva pe la a doa jimatate a filmului regizoarea si a pierdut coerenta si a bagat scene nici macar de groaza ci foarte scarboase ca nu te poti uita...Deci daca vreti sa luati masa dupa nu recomant sa vizionati acest film.

Pentru oamenii care nu sunt din categoria care ar avea nevoie de sfatul sau morala filmului, ar fi mai bine să nu-l privească deoarece s-ar întoarce cu comentarii negative că " De ce trebuie atâta violență și scârboșeală ca să explici un lucru atât de simplu?".
Păi, nu știu de ce e nevoie chiar de atâta greață în acest film dar sunt convins că cei care ar putea fi victime ale acestui șcenariu, chiar trebuie să vadă toată greața și violența și tragedia de la final pentru a înțelege cu adevărat "mesajul salvator" să zic așa.
No ăștialalți, am prins din prima mesajul, ne-am amuzat la câteva faze comice apoi ne-am grețălit. Eu chiar am privit în altă parte în unele momente.

Mergeți să-l vedeți și nu mai judecați! Cerneți și păstrați ce este bun!

Am fost sa vad filmul dupa ce Demi a câștigat premiul, sa vad ce vrea sa spuna autorul. Sibiectul este de actualitate si doar o exagerare prezentată in film poate sa șocheze si sa puna lumea pe ganduri. In sala, eram inconjrata de gen Z care nu au prins mai nimic din ceea ce a vrut sa spuna artistul.

Ideea a fost buna, o parte din film buna dar ce a urmat dupa....mai bine nu, mi-ar fi placut sa vad secventele alea intr-un nou joc Resident Evil.

doar bun . inceputul mia placut in rest asa si asa

Clar...filmul nu este pentru oricine! Recunosc că nici mie nu mi-a plăcut finalul, dar... ideea filmului a fost genială!

Ceea ce încearcă să spună scenarista și regizoarea Coralie Fargeat este evident: femeile se dau literalmente peste cap și se sinucid pentru a atinge standarde de frumusețe imposibile, mai ales pe măsură ce trec anii, cu acest mesaj clar, filmul nu oferă niciun sentiment real de interioritate pentru niciunul dintre personaje sau pentru modul în care acestea relaționează între ele.

Elizabeth Sparkle (Demi Moore), o faimoasă instructoare de aerobic se confruntă cu angoasa declinului carierei cînd împlinește 50 de ani. Contractul ei este anulat de Harvey (Dennis Quaid), un producător fără scrupule care vrea să o înlocuiască cu o versiune mai tînără și mai atractivă. Disperată să își păstreze relevanța, Elizabeth apelează ia Substanță, adică o formulă miraculoasă care-i permite să proiecteze o versiune întinerită a sa, pe nume Sue, interpretată de Margaret Qualley. Cu toate acestea, regulile stricte de utilizare a substanței, activarea acesteia doar o dată la șapte zile, declanșează o serie de consecințe neintenționate, ambele versiuni ale personajului luptînd pentru controlul corpului și, simbolic, al identității sale. Elizabeth, văzînd în Sue ceea ce ea însăși a fost, experimentează o fragmentare a propriei personalități. Această dualitate nu simbolizează doar dorința de a inversa timpul, ci și violența cu care societatea insistă ca femeile să adere la canoane estetice imposibile pe măsură ce înaintează în vîrstă.

În loc de o explorare stratificată și complexă a autodistrugerii și a influenței insidioase a vanității, totul devine o serie grotescă de momente șocante, în care fiecare cadru este mai extrem și mai grețos decît precedentul. Un spectacol de groază corporală, o disecție pe viu care împinge tot mai departe monstruozitatea extravagantă. Printre tăieturi și sînge, filmul mai sugerează că dieta extremă și procedurile cosmetice invazive au fost normalizate pînă la punctul în care a devenit parte a procesului de îmbătrînire, doar că din păcate aceste sugestii nici nu mai contează în fața mașinăriei de tocat de carne.

Prezența lui Demi Moore face dificilă respingerea completă a filmului. Cu toate acestea, pe măsură ce dispozitivul își învîrte rotițele și avansăm în poveste, nu putem să nu ne întrebăm care este rostul scenariului dincolo de a ne spune ceea ce știm deja. Cel mai convingător aspect al peliculei este afirmația că Elisabeth și Sue sînt aceeași persoană și că orice problemă pe care una o are cu cealaltă este de fapt una internă. Dar pentru că filmul nu încearcă să facă să pară că Sue și Elisabeth au ceva în comun, întreaga încercare pare plictisitoare și impersonală. Ce ne spune Sue despre persoana care era Elisabeth atunci cînd a devenit celebră? Ce anume i-a permis lui Elisabeth să rămînă relevantă atît de mult timp? Suntem și noi forțați să injectăm în mod artificial istoria din viața reală a lui Moore. Într-un final rămînem doar cu o poveste care supraviețuiește doar datorită cascadoriilor sale. Un dialog inteligent, inducerea deprimării și groazei prin scene mai subtile puteau face totul să crească în mod natural, doar că și regizoarea a preferat să utilizeze Substanța în detrimentul provocării intelectuale a abordării unei astfel de subiect.

Pentru rolul interpretat în acest film, Demi Moore a obținut Globul de Aur pe 5 ianuarie 2025...

Deoarece filmul e împărțit în două din multe puncte de vedere (inclusiv, din păcate, al calității), așa voi face și eu: prima parte o voi dedica momentelor uluitoare și unice care aparțin unui film care se anunța și putea fi excelent — poate chiar o capodoperă contemporană a genului horror nuanțat sau un clasic pentru viitoarele generații; a doua, fără să-mi fi propus sau închipuit înainte să mă așez să-l văd, va fi despre o păcăleală, despre un râs sfidător pe care am simțit că mi s-a arătat din cutia-cadou pe care, după ce-o așteptasem entuziasmat, am primit-o.

Un star de televiziune (interpretat de o Demi Moore revenită de parcă nici n-ar fi plecat vreodată din lumea filmului: convingătoare, sclipitoare, electrizantă) își simte amenințat statutul și simte că își pierde, la propriu, strălucirea. El (un Denis Quaid caricatural peste limite și dezlantuit) e aici că să-l urăști, să-l detești, să-i dorești tot ce-i mai rău pe lumea asta și încă puțin mai mult. Cu o seninătate sfidătoare pe față, el o anunță valoarea ei a văzut și că e nevoie s-o înlocuiască cu o versiune proaspătă, cu o tânără. Așadar, producătorul se descotorosește de ea și o lasă într-o situație disperată.

Prin urmare și ca prin minune — oare? —, oportunitatea unei metamorfoze nesperate și a păstrării poziției în ochii oamenilor apare: substanța, soluția injectabilă care te dedublează într-un trup nou, tânăr, atractiv și plin de oportunități de afirmare. Margaret Qualley — în rolul clonei întinerite a protagonistei — e hipnotică și seducătoare.

Pentru că nu se bazează pe mult dialog, măiestria și unicitatea cu care spune regizoarea povestea stă mai mult în imagini și în definiția fiecăror cadre. Tăcerea cadrelor — statice sau momente de close-up alerte și constante — e completată de simbolistica din spatele lor. Încearcă (nu-i iese) o poveste despre societatea cangrenată, despre feminism (nici asta nu-i iese) și feminitate, despre adulare și faimă, despre tinerețe și pierderea ei, despre teama de irelevanță, despre dependențe și conflicte, despre triumf și decădere, dar și, nu în ultimul rând, despre anxietatea anilor care te grăbesc spre bătrânețe, spre uitare și spre eventualul sfârșit.

Din păcate, oricât de fascinantă și solidă e prima parte a filmului, problemele vin în ultimele 30 de minute ca o avalanșă catastrofală și imposibil de evitat: fracturi de logică în scenariu, combinate cu un ton exagerat și aproape parodic, amestecat la un loc cu scenele halucinante și ridicol de sângeroase de la final — care vine ca o glumă proastă și lipsită de orice credibilitate, esență, seriozitate sau însemnătate, adică tot ce (credeai că) ai primit la început în diferite nuanțe și straturi.

Cu toate astea, „păcatele” regizoarei (Coralie Fargeat, căreia îi aparține în totalitate și scenariul) apar — în special la final — în avalanșă: pe lângă că reduce masculinitatea la comportamente infecte, toxice, abuzive, superficiale, caricaturale, batjocoritoare, idioate, misogine etc., ratează și în alte feluri: cu găurile din scenariu, lipsa credibilității, lipsa coerenței și a continuității unor scene cheie, lipsa unei senzații de realism care s-o înconjoare pe protagonistă în clipele de haos, dar și o avalanșă de scene finale lăsate în film doar de dragul șocului și fără vreo valoare palpabilă sau însemnătate. În plus, protagonista nu e o eroină care să inspire. 65% capodoperă, 35% catastrofă — asta-i scurta descriere.

Monument de prostie. Zici că au schimbat scenaristul la mijlocul filmului. Mi-am pierdut 2 ore din viață doar pentru că am vrut să văd până unde poate merge. Porcărie mai mare greu găsești. Poate doar in filmele lui Radu Jude. Și faptul că s-a luat un glob de aur la porcăria asta... Nici n-am cuvinte. Glob de aur pentru că a stat mai mult pe jos ca și moartă. Ar trebui sa fim plătiți pentru a vedea așa mizerie. Critica de film e sub orice critică. ????

Am reusit sa -l vad cu mult efort pana pe la jumatate dupa care am renuntat sa ma mai torturez singura cu scene oribile, scabroase,triviale , scarboase , obscene si desucheate . Este un film scarbos facut anume ca sa testeze puterea de rezistenta a unui public de imbecili in fata ororii vizuale . Se pare ca este o tendinta in cinematografie in ultimii ani ca publicul sa fie pus in fata unor secvente socante , provocatoare , pline de sange , organe,matze,regula fiind cu cat socul este mai mare cu atat este mai bine .Daca aveti cat de cat respect pentru inteligenta voastra nu mergeti sa l vedeti , este un film facut pentru imbecili snobi .

daca ești bărbat are câteva imagini care o sa îți placa, niște imagini plăcute ochiului pentru bărbați adevărați , nu recomand sa îl vedeți împreună cu soția sau iubita . de la mijloc încolo devine scârbos iar finalul este foarte scârbos la propriu . mi-e nu mi-a plăcut filmul per total . probabil un film făcut pentru pitipoancele cu cont pe onlyfans .

L-am văzut .Unul dintre cele populare filme din 2024 .Multi au avut multe păreri bune despre el dovada și nota după IMDb .Este un Body Horror ( unii nu înțeleg termenul ) este un film experimental legat de corp , un alt subgen horror .Povestea este buna , interesanta , actori celebri nu oricine .Demi Moore a făcut un rol foarte bun ( important ) , spune marea majoritate cu toate că mi se pare că a apărut destul de puțin în film , mai mult parca cealaltă fata . Cu toate astea a avut o acțiune buna , care te tine conectat ( cel puțin pe mine ) , realist și trist în același timp .Concluzia este pozitivă , adică mie chiar mi-a plăcut având în vedere că nu eram cu subgenul ,,Body " înainte .Acest film are și un mesaj înafara de scenele care pentru alții poate fii exagerate , într-adevăr scene ,, socante " dar este horror , normal este sa fie așa gen ,mai șocat .Nu este pentru oricine clar , mai ales pentru cine vrea un horror ușor , aceste faze ,,bolnave , exagerate " fac parte tot din genul horror .O realitate a zilei de azi când toți sunt obsedați de apariente și aspect fizic , mai ales persoane publice/celebrități .Acest film arata efectele vanității , persoanelor obsedate de faima care consideră alte lucruri importate , acest mesaj defapt vrea filmul să transmită : setea de faima aduce consecințe exact ca la droguri .Filmul a avut și câteva momente de misoginsim sau mie așa mi sa părut , ceva care face parte tot din societatea de azi .Per total a fost un film foarte bun după mine , logic , bine construit chiar daca exagerat , sa investit și se vede că nu a fost ceva de duzină sau low budget .Efecte de asemenea bune , actoria foarte bună și nu doar din partea lui Demi Moore .Pot sa spun că le-a ieșit dar nu este pentru toată lumea , depinde ce vrea fiecare sau ce înțelege de la genul horror sau ce vrea să vadă .Pentru mine este suficient , merită văzut .Ii ofer nota 8 , subiectul poate a mai fost văzut și este posibil sa mai fie filme de genul in viitor , de accea mi se pare că nota este binemeritata din partea mea .Chiar daca la final a fost sângeros , nu a fost aiurea că altele : a fost bine făcut , cu poveste , cu substanta, cu logica și este tot ce contează .Am văzut filme sângeroase de 10 ori mai proaste fara nici un fel de logica , poveste sau substanță , asta din fericire nu intra în categorie .Evident părerea mea personala , un film care o să îmi rămână în minte .Majoritatea după site-ul asta care dați minus habar nu aveți de gen dar la răutatea sunteți primii , ce sunteti frustrați, sa va stea in gat

Un film ieșit din tipare. Primele 80 de minute m-au captivat, apoi totul a devenit prea grețos, prea tras de păr, prea însângerat de parcă nu se mai sfârșea nebunia. Dacă ar fi durat până în 100 de minute ar fi fost ideal. Din păcate, durata a fost de peste 2 ore, iar creierul nu mai putea duce nebunia. Prea multe scene șoc, prea multă violență, prea mult sarcasm, prea mult, prea mult din toate. Ar fi trebuit cumva să alterneze scenele șocante cu scene mai relaxante. E o artă.
Nota 6 din partea mea. Putea fi de nota 7 totuși dacă ritmul ar fi fost mai bine gândit.

Fără finalul exagerat, i-as fi dat nota 8.Altfel nota 7 de la mine.

Cel mai tâmpit film ever!
Nu pierdeți vremea uitându-va la acest film.

Între calitatea cărnii și frumusețea sufletului mereu vor exista divergențe. .de opinii.

Chiar dacă filmul nu e rău în ceea ce vrea să transmită, e mult prea deplasat. Pe lângă că nu e credibil, are o exagerare continuă la nesfârșit care obosește. Montajele, schimbările de imagine, toate acele efecte încep de la un moment dat să obosească pe lângă că e lungit prea mult..Demi Moore își intră în rol excelent având o prestație formidabilă. Recomand pasionaților de SF și a celor care preferă toată această satiră de a face orice pentru a rămâne veșnic tânăr. Asta ca să observați până unde duce totul, chiar dacă e satiră.

Satiră. Critica întineririi cu orice preț. Tuburi, seringi, lichid stabilizator, truse de recuperat... Dorian Gray, Faust, Frankenstein. Ritm susținut. Detalii de piele, vene, păr. Excelente machiajele realizate de Pierre-Olivier Persin. Gros-planuri ce amintesc de „Requiem for a dream” de Aronofsky.

Un film cu o idee nu tocmai noua, o analogie ar fi Lucy 2014. Filmul deși e un fel de SF combinat cu horror parodiază și aspectele societății unde frumusețea și tinerețea sunt pe primul plan și aduc bani și faima. Am revazut-o pe Demi Moore frumoasa în filmele Disclosure 1994 în compania lui Michael Douglas și Indecent proposal 1993 cu Robert Redford dar acum în 2024 aproape de nerecunoscut la 61 de ani.
PS. Filmul e și destul de scârbos spre final mai degrabă decât horror.

Ceva inedit ,se potriveste si cu vremurile noastre , egoism.

The Substance (2024)

– are niste chestii puerile, dar asumate
– f vizual, spre cartoonish
– aduce aminte de earlyer version a grecului Lanthimos – Dogtooth (2009)
– dar si de The Neon Demon (2016), dar care-i mult mai pe finesse – asta-i tare pop, iar elementul horror e de filme de duzina so 80iz
– “in the meanwhile” – cre’ca genul asta deja are un nume
– si am vazut fundul lu’ M.Q. de mi-a iesit pe nas

– e totusi un film dement.
– rolul e ofertant pt Demi Moore, nu si pt M.Q.
– la scena de combat cam mult sange, nu si cea de final – din sala de spectacol :)

Totusi, cea.vrut.poetul.sa.zica? Nu mai papati media pe paine? :?
Cu niste imagini si tribut si viitor iconice, cred. mai ales aia-de-final-final: “steaua de mare” placinta peste steaua de bulevard cazand peste ea “praf de stele” #poezie.

Filmul rascoleste puternic. Tema este ofertanta, iar transformarile personajelor sunt inspaimantatoare.

No Country for Old Men. Si mai complet ( nu neaparat si mai bine) ar fi No World for Old Men. Pentru ca daca e ca tot omul sa se teama de ceva anume atunci acel ceva e cu siguranta batranetea. Pentru ca, in cazul in care o apuci, ea te aduce tot mai aproape de marea trecere. Pentru ca vine la pachet cu o serie intreaga de necazuri de tot felul. Pentru ca timpul trece repede, mult prea repede si iti dai seama ca iti ramane pe zi ce trece tot mai putin la dispozitie si asta e o adevarata drama atunci cand constientizezi ca mai ai atatea de facut, atatea de spus. Excelenta secventa de aproximativ cinci minute de la inceputul filmului. Atat de multe transmise cu o remarcabila economie de mijloace...

,,Titane,, si ,,Anatomie d une chute,,. Doua filme premiate cu Palme d Or mai putin pe criterii valorice si mai mult datorita feminismului excesiv si agresiv. Iata insa ca se poate si altfel in ciuda faptului ca filmul regizat de Coralie Fargeat n-a primit premiul cel mare la festivalul de la Cannes. E drept, nici el nu-i perfect, personajul interpretat de Dennis Quaid fiind excesiv de caricatural. In schimb personajele feminine sunt foarte bine conturate si remarcabil interpretate. Cred ca-i cel mai bun rol pe care-l face Demi Moore din cele vazute de mine pana acum in vreme ce fiica lui Andie Mc Dowell confirma calitatile pe care i le-am admirat si in ,,Kinds of kindness,,.

Filmul aduce un pic cu The fly al lui Cronenberg dar nu e nici pe departe la fel de interesant si mai e si foarte lung.Greu de digerat si șocant de dragul șocului,in concluzie destul de slab.

Filmul nu e rau dar e inundat de scene voit scarboase ca sa poti sa-ti borasti matzele si sa intelegi mai bine ideea. De fapt chiar asta e ideea - sa iti borasti mai intai matzele si apoi sa intelegi mesajul. Daca credeti ca se poate fara sperma pe pereti in astfel de filme din noua cinematografie, va inselati.. fara o limba in urechi nu scapati. Iar daca aveti parte si de muci in fasole la final, regizorul poate avea un orgasm cu gandul la cinefil. De fapt asta e scopul.. orgasmul sistemului pe turta omului simplu.
Daca treceti peste toate astea, filmul e o capodopera a genului cu sange pe pereti.

Horror si drama intr-o combinatie care pe mine m-a surprins. Realizat exceptional.