Un film politist foarte bun. Actiune multa, coloana sonora OK, Ray Winstone excelent. Cred ca e un film care poate fi revazut si a 2-a oara.
cosmin742000
pe 03 Septembrie 2017 07:42
O mizerie de film de actiune , ceva obisnuit pentru americani
cipri80
pe 26 Aprilie 2015 01:23
Merita văzut. Evident unele scene sunt exagerate dar per ansamblu un film de acțiune drăguț
andronescu_dan
pe 06 Aprilie 2015 20:20
In sfârșit Un film bun !
Recomand un englezesc pursânge !
emy_sinaia
pe 01 Septembrie 2013 12:07
Da, un film englez al naibii de bun cu actiune si suspans in stilul filmelor americane, cu actori buni, care nu trebuie ratat.
nicoux
pe 05 August 2013 21:35
Un britanic mai dur si reusit......cu de toate... ca la Shawarma :)))
vladimir84
pe 22 Iulie 2013 23:31
Bestial filmul, prestatie buna a actorilor, desfasurare intensa a actiunii. Merita sa fie vazut. Nota 8.
Homie
pe 09 Mai 2013 18:24
Aveam mai mari asteptari de la el nu mi s au parut nici actorii prea reusiti sa zicem un 6 pentru scenele de actiune dragute..
emi4bt
pe 19 Martie 2013 11:56
Ray Winstone un tipic englez, isi joaca super rolul de dur, de politist dur, Ben Drew e un fel de baeat de baeat din Pantelimon, are o greata pe el foarte bolnavicioasa, iar Damian Lewis mai mult de decor. Filmul imi aminteste de Extreme Justice (1993) r.Mark L. Lester iar scena jafului din Trafalgar Square aminteste de Heat (1995) r.Michael Mann, un film in care Ford se bate cu Jaguar,
cosmin_kedii
pe 13 Februarie 2013 17:26
Al naibii de bun, poate nu la fel de bun ca seria originala, dar bine merita vazut
Lucarelli
pe 19 Ianuarie 2013 18:20
Un policier englezesc realizat in stil american, foarte reusit. Actiunea in prim plan, si prestatiile excelente ale actorilor, il recomanda!
mariusmotea
pe 16 Ianuarie 2013 10:47
Incepe filmul. Un jaf este in plina desfasurare, hotii echipati cu arme de calibru mare se misca fix ca la carte. Apare in scena o a doua masina din care se striga "politia, nu miscati!!". Masina intra si se opreste fix in masina parcata a hotilor (probabil vroiau sa-si zdruncine putin creierii inainte de operatiune). Se deschid usile masinii "politistilor" din care coboara un tip cu o camera compacta de filmat, altul cu o bata de baseball si inca vre-o doua femei si un tip cu pistoale. Arsenalul lor pare de joaca pe langa ce au hotii, dar totusi reusesc miraculos ca sa-i aresteze. Unul dintre infractori fuge incercand sa scape. Este urmarit de politistul cu bata de baseball care incearca sa-l loveasca aruncand cu bata dupa el. Rateaza dar continuand urmarirea il ajunge din urma. Urmeaza o bataie in care isi administreaza reciproc cativa pumni, dar din care hotul iese mai sifonat, moment in care acesta se decide ca nu mai este cazul sa lupte corect corp la corp si apeleaza la cutitul de vanatoare care il avea la picior, moment in care se intampla inca un miracol. Din spatele infractorului ies doua maini printr-un placaj iar acesta se pierde, cade jos si este arestat.
Cam faze de acest gen veti vedea in acest film, iar daca doriti sa simtiti ceva actiune trebuie sa nu va intrebati "De ce?", pentru ca filmul are multe faze ilogice. Acesta este primul comentariu al meu si l-am facut intrucat toate celelalte comentarii la acest film sunt destul de pozitive si cred ca mai exista si oameni ca mine ce pot pierde timpul de pomana cu acest film.
eko
pe 13 Ianuarie 2013 15:19
Un film foarte bun chiar mult peste asteptarile mele , scenariul destul de complex , nu stiu de ce dar coloana sonora este identica cu cea din The Dark Knight in rest regia si actorii foarte buni. Sincer as vrea sa vad o continuare , va recomand sa il vedeti nu veti regreta pot spune ca este in top 10 filme de actiune ale anului 2012.
nota 9
Manusa
pe 12 Ianuarie 2013 20:35
Un film care neaparat trebuie vazut. Am ramas surprins cat de bun este, un adevarat film politist cu multa actiune si o poveste foarte buna. Un film foarte bun si pe care il recomand.
AndreBlack
pe 10 Ianuarie 2013 18:25
Nu este un film foarte bun , dar nici un film prost . Este un film destul de bun , sunt multumit de el dar putea sa iasa un film mult mai bun . Oricum merita vazut !
Get0dac
pe 07 Ianuarie 2013 06:42
Actiune cat cuprinde....Muzica buna ce te tine in suspans chiar si cand nu e nevoie. Parii aia nu prea isi aveau locul...dar, ma rog. E ok...Recomand.
improv3
pe 06 Ianuarie 2013 19:43
Este un film bunicel, actiune, crima, putina drama...are de toate cate putin.Recomand...merge vazut!
Apropo0
pe 14 Noiembrie 2012 17:24
nu gasesc deloc subtritrarea......de`o saptamana o caut:))!!!
psihologu
pe 06 Octombrie 2012 07:45
Ray Winstone are duritatea si carisma care-l fac sa se potriveasca manusa pe rolul detectivului Jack Regan, dar povestea lui The Sweeney ar fi fost mai usor de inghitit la finalul anilor ’70, pe vremea serialului original.
Cu o luna inainte ca cel mai cunoscut agent secret al Majestatii Sale sa reapara pe marele ecran cu tot cu pleiada lui de branduri exclusiviste, cinematografele noastre il gazduiesc pe necunoscutul… Jack Regan. Un tip usor expirat dupa standardele eroismului cinematografic de azi. Lui Jack ii lipseste orice gadget - daca excludem de aici inclinatia sadica pentru bata de baseball cu care se inarmeaza ca sa pedepseasca infractorii - si tipul manifesta o marcanta nepasare vestimentara alternand geaca de piele, obligatoriu cu gulerul ridicat, cu treningul sportiv. Seful unei echipe speciale din cadrul London Metropolitan Police, Flying Squad sau The Sweeney, Jack se ocupa cu prinderea spargatorilor la locul faptei. E un tip de moda veche la propriu si la figurat. Personajul apartine jumatatii anilor ’70 cand castiga admiratia publicului din Albion intr-un serial tv, iar metodele sale de lucru neortodoxe si viata personala dezordonata il creioneaza in cheia dinozaurului pe cale de disparitie.
Pentru acest rol Ray Winstone e o alegere perfecta. Are ferocitatea pugilistului profesionist - in tinerete a strans 80 de medalii si trofee carand pumni adversarilor de ring - si actoria de calitate recomandata de deja doua nominalizari BAFTA. Intimidant, coios si cuceritor… Ray Winstone si al sau Jack Regan e punctul de rezistenta al lui The Sweeney. Totusi, nici macar cu el la comanda nu poti trece peste povestea ciuntita oferita de John Hodge si Nick Love, cel din urma semnand si regia filmului.
Echipa lui Regan nu e capabila de lucruri foarte simple. De exemplu sa impuste raufacatorii atunci cand ii au in vizorul tintei. Au chiulit de la exercitiile din poligon sau si britanicii s-au americanizat de tot? Sau sa se prinda intr-un timp rezonabil de motivatiile raufacatorilor. E aiurea ca spectator sa vezi detectivul orbecaind peste masura si mult sub presupusul sau nivel de experienta. Nu mai pretind ca intre Serbia si Muntenegru e mai mult decat usor de sesizat legatura geografica. Si nu doar politia din The Sweeney are probleme, ci si raufacatorii. Desi sunt teoretic profesionisti in sters urmele, de cateva ori uita sa faca fix asta, lasand astfel mereu o portita deschisa pentru Regan & co. Pentru publicul de film politist e un caz insuficient de bine lucrat.
Poate din cauza originii sale, The Sweeney duce lipsa de cateva ancore actuale. Nicio urma de ziaristi bagaciosi care sa se inghesuie sa scrie despre faptele de vitejie cruda ale brigazii, de ONG-uri care sa puna presiune pe modalitatea de ei de lucru, de avocati din oficiu sau martori. Stim ca suntem in Londra de azi dupa panoramarile peste multa sticla, dar singurul element de presiune pentru Jack vine dinspre Ivan, seful de la Disciplinar, care ii poarta pica mai degraba pentru ca intretine niscaiva relatii carnale cu inca-nevasta lui.
Din aerul de cruciada autoasumata – Jack spune despre el ca este “undermaned, underarmed si underpaid” – The Sweeney aluneca pe alocuri in ceva fortat, pompos si supradramatic. Coloana sonora semnata Lorne Balfe pica si ea teribil de greu. In schimb filmarile si montajul lui Nick Love, agresiv si jucaus cu focalizarile, vin in perfect acord cu esenta filmului. Iar dintr-un buget mititel pentru anvergura la care se arunca, doar 3 milioane de lire sterline, Sweeney sta foarte mult timp in scene de urmarire cu masina si descarca o caruta de cartuse. Cam putine insa isi ating tinta.
dhany_81
pe 04 Octombrie 2012 07:17
Am fost sa il vad aseara. Nu aveam prea multe asteptari...dar...surpriza !!! Filmul este destul de reusit. Mi-a placut..multa actiune, replici pline de prea cunoscutul umor englezesc si sa nu uitam si de masinile puternice. Chiar merita vazut.
pe 28 Septembrie 2012 12:44
[Titlu in limba romana: Justitie la limita legii]
CoolRank: 5/10
- atmosfera & entertainment: 6/10
- regie: 4/10
- actori: 7/10
- scenariu: 4/10
- montaj: 4/10
Nota IMDb: 6.1/10
Regie: Nick Love
An: 2012
Actori: Ray Winstone, Ben Drew, Damian Lewis
Genul: actiune, drama
Cred ca nu este nevoie sa amintesc de serialele britanice, mai ales cele de comedie, dar oare isi mai aduce aminte cineva de un anume serial britanic din anii ’70 dupa care anumiti producatori au decis sa faca un remake?
Ei bine se pare ca, poate din lipsa de inspiratie, o anumita casa de productie din UK s-a ...
Pitbull
pe 26 Septembrie 2012 00:44
“The Sweeney" - Dur şi stilat
În sfâşit, un remake cu rost!
Uitasem complet de serialul TV "Sweeney!" (dublat şi de un lung-metraj pentru marile ecrane - 1977, David Wickes), care pe la sfârşitul anilor '70 a fost difuzat de TVR, sâmbăta seara, sub titlul "Regan" - după numele protagonistului, interpretat de John Thaw. Era un erou (şi un film) inteligent, elegant şi stilat, care ne mai însenina weekendurile în acei ani de întuneric - aşa că, în mod firesc, am aşteptat cu oarecare circumspecţie actualul remake, temându-mă de o nouă ciorbă reîncălzită inutil şi ieftin, după cum ne-au tot obişnuit multe cinematografii apusene în ultimii ani.
Actualul Regan nu e nici pe departe elegant, ca varianta lui anterioară - dar îşi păstrează inteligenţa şi, într-o cheie extrem de violentă, stilul. Dacă acel gentleman al lui John Thaw aplica metodele neortodoxe care făceau specificul brigăzii Sweeneys mai mult indirect, prin coordonare şi strategie, eroul interpretat de Ray Winstone este un dur ca la carte - prin tactică, verbiaj şi înfăţişare. La o privire mai atentă, transferul nu e deloc surprinzător - Marea Britanie a lăsat de mult în urmă distincţia şi conservatorismul care o caracterizau odinioară, Londra în special devenind, în mare parte, o junglă în culori sumbre - faţă de care localnicii au reacţionat. Cam ăsta ar fi decorul actualului "The Sweeney" - şi mediul în care e nevoit să acţioneze Jack Regan.
Principalele neajunsuri ale filmului se situează la nivel dramaturgic. Deşi urmăreşte o structură echilibrată, bine închegată şi antrenantă, scenariul scris de John Hodge şi Nick Love, după materialul preexistent al lui Ian Kennedy Martin, are totuşi câteva hibe - mai ales în planul motivaţiilor. Loviturile date de banda antagoniştilor, pornind de a o serie de premise stranii, iniţial incitante, privind ţintele alese (magazinul de bijuterii, banca privată), se relevă finalmente ca simple acte banditeşti fără nici o semnificaţie specială, iar unele incidente (în special executarea tinerei din magazin, sau motivul "soţiei") rămân incomplet justificate. Nu lipsesc nici poncifele, şi factorii de previzibilitate - mai cu seamă în zona eternului conflict dintre poliţiştii hotărâţi să aplice legea prin orice mijloace (respectându-i mai degrabă spiritul decât litera) şi birocraţii rigizi care-i împing încontinuu spre sterilitate şi ineficienţă.
Din fericire, compartimentul care recuperează masiv este regia lui Nick Love - tăioasă, aspră, exactă şi, cum am mai spus deja, marcată de un stil puternic şi frust. Dincolo de dinamismul viguros al secvenţelor de acţiune, se remarcă trăsături estetice în ceea ce priveşte caracterizarea personajelor şi coordonarea actorilor: un Jack Regan (Ray Winstone) mult mai complex decât cel iniţial, un George Carter (Ben Drew) măcinat de îndoieli şi dileme, o Nancy (Hayley Atwell) oscilând mereu pe muchia frivolităţii - dar, din păcate, şi o anumită doză de schematism în grupul negativilor şi al semi-negativilor: superiorii constipaţi din poliţie. Dimensiunea stilistică se regăseşte şi în zona imaginii - o combinaţie de decupaj atent elaborat şi deconstructivism gestionat cu precizie (deşi, uneori, jongleriile cu zonele de sharff nimeresc cam pe-alături). De asemenea, Nick Love se dovedeşte capabil să construiască un suspense autentic, cum rareori am mai întâlnit în peisajul doldora de clişee din ultima vreme - există secvenţe susţinute care se urmăresc efectiv cu sufletul la gură.
Per ansamblu, predomină o atmosferă morbidă şi amară, ambianţa cenuşie a unei lumi în degringoladă, unde din păcate singura cale spre supravieţuire rămâne de prea multe ori pumnul, glonţul, bâta de baseball - şi ocolirea regulilor şi a legilor. O potenţează şi muzica lui Lorne Balfe, inspirată şi cvasi-omniprezentă cu discreţie - şi, desigur, fotografia de o mare expresivitate plastică realizată de Simon Dennis. Totul se întregeşte prin montajul cursiv dar şi sacadat al lui James Herbert.
Fapt este că toate neîmplinirile menţionate mai sus le sunt accesibile mai mult cinefililor avizaţi, iar publicul va avea satisfacţia unui thriller bine condus, cu accente tragice şi tuşe viscerale. Printre atâtea remake-uri făcute doar de-amorul artei, reînvierea lui Regan şi a brigăzii sale Sweeney are, totuşi, rostul şi virtuţile ei.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25-26 septembrie, 2012
Bucureşti, România
LucianOn
pe 16 Septembrie 2012 21:05
poate gresesc dar filmele englezejsti mi se par proaste... adica actorii joaca in general cam slabut.. poate ma insel...
Recomand un englezesc pursânge !
Cam faze de acest gen veti vedea in acest film, iar daca doriti sa simtiti ceva actiune trebuie sa nu va intrebati "De ce?", pentru ca filmul are multe faze ilogice. Acesta este primul comentariu al meu si l-am facut intrucat toate celelalte comentarii la acest film sunt destul de pozitive si cred ca mai exista si oameni ca mine ce pot pierde timpul de pomana cu acest film.
nota 9
Cu o luna inainte ca cel mai cunoscut agent secret al Majestatii Sale sa reapara pe marele ecran cu tot cu pleiada lui de branduri exclusiviste, cinematografele noastre il gazduiesc pe necunoscutul… Jack Regan. Un tip usor expirat dupa standardele eroismului cinematografic de azi. Lui Jack ii lipseste orice gadget - daca excludem de aici inclinatia sadica pentru bata de baseball cu care se inarmeaza ca sa pedepseasca infractorii - si tipul manifesta o marcanta nepasare vestimentara alternand geaca de piele, obligatoriu cu gulerul ridicat, cu treningul sportiv. Seful unei echipe speciale din cadrul London Metropolitan Police, Flying Squad sau The Sweeney, Jack se ocupa cu prinderea spargatorilor la locul faptei. E un tip de moda veche la propriu si la figurat. Personajul apartine jumatatii anilor ’70 cand castiga admiratia publicului din Albion intr-un serial tv, iar metodele sale de lucru neortodoxe si viata personala dezordonata il creioneaza in cheia dinozaurului pe cale de disparitie.
Pentru acest rol Ray Winstone e o alegere perfecta. Are ferocitatea pugilistului profesionist - in tinerete a strans 80 de medalii si trofee carand pumni adversarilor de ring - si actoria de calitate recomandata de deja doua nominalizari BAFTA. Intimidant, coios si cuceritor… Ray Winstone si al sau Jack Regan e punctul de rezistenta al lui The Sweeney. Totusi, nici macar cu el la comanda nu poti trece peste povestea ciuntita oferita de John Hodge si Nick Love, cel din urma semnand si regia filmului.
Echipa lui Regan nu e capabila de lucruri foarte simple. De exemplu sa impuste raufacatorii atunci cand ii au in vizorul tintei. Au chiulit de la exercitiile din poligon sau si britanicii s-au americanizat de tot? Sau sa se prinda intr-un timp rezonabil de motivatiile raufacatorilor. E aiurea ca spectator sa vezi detectivul orbecaind peste masura si mult sub presupusul sau nivel de experienta. Nu mai pretind ca intre Serbia si Muntenegru e mai mult decat usor de sesizat legatura geografica. Si nu doar politia din The Sweeney are probleme, ci si raufacatorii. Desi sunt teoretic profesionisti in sters urmele, de cateva ori uita sa faca fix asta, lasand astfel mereu o portita deschisa pentru Regan & co. Pentru publicul de film politist e un caz insuficient de bine lucrat.
Poate din cauza originii sale, The Sweeney duce lipsa de cateva ancore actuale. Nicio urma de ziaristi bagaciosi care sa se inghesuie sa scrie despre faptele de vitejie cruda ale brigazii, de ONG-uri care sa puna presiune pe modalitatea de ei de lucru, de avocati din oficiu sau martori. Stim ca suntem in Londra de azi dupa panoramarile peste multa sticla, dar singurul element de presiune pentru Jack vine dinspre Ivan, seful de la Disciplinar, care ii poarta pica mai degraba pentru ca intretine niscaiva relatii carnale cu inca-nevasta lui.
Din aerul de cruciada autoasumata – Jack spune despre el ca este “undermaned, underarmed si underpaid” – The Sweeney aluneca pe alocuri in ceva fortat, pompos si supradramatic. Coloana sonora semnata Lorne Balfe pica si ea teribil de greu. In schimb filmarile si montajul lui Nick Love, agresiv si jucaus cu focalizarile, vin in perfect acord cu esenta filmului. Iar dintr-un buget mititel pentru anvergura la care se arunca, doar 3 milioane de lire sterline, Sweeney sta foarte mult timp in scene de urmarire cu masina si descarca o caruta de cartuse. Cam putine insa isi ating tinta.
CoolRank: 5/10
- atmosfera & entertainment: 6/10
- regie: 4/10
- actori: 7/10
- scenariu: 4/10
- montaj: 4/10
Nota IMDb: 6.1/10
Regie: Nick Love
An: 2012
Actori: Ray Winstone, Ben Drew, Damian Lewis
Genul: actiune, drama
Cred ca nu este nevoie sa amintesc de serialele britanice, mai ales cele de comedie, dar oare isi mai aduce aminte cineva de un anume serial britanic din anii ’70 dupa care anumiti producatori au decis sa faca un remake?
Ei bine se pare ca, poate din lipsa de inspiratie, o anumita casa de productie din UK s-a ...
În sfâşit, un remake cu rost!
Uitasem complet de serialul TV "Sweeney!" (dublat şi de un lung-metraj pentru marile ecrane - 1977, David Wickes), care pe la sfârşitul anilor '70 a fost difuzat de TVR, sâmbăta seara, sub titlul "Regan" - după numele protagonistului, interpretat de John Thaw. Era un erou (şi un film) inteligent, elegant şi stilat, care ne mai însenina weekendurile în acei ani de întuneric - aşa că, în mod firesc, am aşteptat cu oarecare circumspecţie actualul remake, temându-mă de o nouă ciorbă reîncălzită inutil şi ieftin, după cum ne-au tot obişnuit multe cinematografii apusene în ultimii ani.
Actualul Regan nu e nici pe departe elegant, ca varianta lui anterioară - dar îşi păstrează inteligenţa şi, într-o cheie extrem de violentă, stilul. Dacă acel gentleman al lui John Thaw aplica metodele neortodoxe care făceau specificul brigăzii Sweeneys mai mult indirect, prin coordonare şi strategie, eroul interpretat de Ray Winstone este un dur ca la carte - prin tactică, verbiaj şi înfăţişare. La o privire mai atentă, transferul nu e deloc surprinzător - Marea Britanie a lăsat de mult în urmă distincţia şi conservatorismul care o caracterizau odinioară, Londra în special devenind, în mare parte, o junglă în culori sumbre - faţă de care localnicii au reacţionat. Cam ăsta ar fi decorul actualului "The Sweeney" - şi mediul în care e nevoit să acţioneze Jack Regan.
Principalele neajunsuri ale filmului se situează la nivel dramaturgic. Deşi urmăreşte o structură echilibrată, bine închegată şi antrenantă, scenariul scris de John Hodge şi Nick Love, după materialul preexistent al lui Ian Kennedy Martin, are totuşi câteva hibe - mai ales în planul motivaţiilor. Loviturile date de banda antagoniştilor, pornind de a o serie de premise stranii, iniţial incitante, privind ţintele alese (magazinul de bijuterii, banca privată), se relevă finalmente ca simple acte banditeşti fără nici o semnificaţie specială, iar unele incidente (în special executarea tinerei din magazin, sau motivul "soţiei") rămân incomplet justificate. Nu lipsesc nici poncifele, şi factorii de previzibilitate - mai cu seamă în zona eternului conflict dintre poliţiştii hotărâţi să aplice legea prin orice mijloace (respectându-i mai degrabă spiritul decât litera) şi birocraţii rigizi care-i împing încontinuu spre sterilitate şi ineficienţă.
Din fericire, compartimentul care recuperează masiv este regia lui Nick Love - tăioasă, aspră, exactă şi, cum am mai spus deja, marcată de un stil puternic şi frust. Dincolo de dinamismul viguros al secvenţelor de acţiune, se remarcă trăsături estetice în ceea ce priveşte caracterizarea personajelor şi coordonarea actorilor: un Jack Regan (Ray Winstone) mult mai complex decât cel iniţial, un George Carter (Ben Drew) măcinat de îndoieli şi dileme, o Nancy (Hayley Atwell) oscilând mereu pe muchia frivolităţii - dar, din păcate, şi o anumită doză de schematism în grupul negativilor şi al semi-negativilor: superiorii constipaţi din poliţie. Dimensiunea stilistică se regăseşte şi în zona imaginii - o combinaţie de decupaj atent elaborat şi deconstructivism gestionat cu precizie (deşi, uneori, jongleriile cu zonele de sharff nimeresc cam pe-alături). De asemenea, Nick Love se dovedeşte capabil să construiască un suspense autentic, cum rareori am mai întâlnit în peisajul doldora de clişee din ultima vreme - există secvenţe susţinute care se urmăresc efectiv cu sufletul la gură.
Per ansamblu, predomină o atmosferă morbidă şi amară, ambianţa cenuşie a unei lumi în degringoladă, unde din păcate singura cale spre supravieţuire rămâne de prea multe ori pumnul, glonţul, bâta de baseball - şi ocolirea regulilor şi a legilor. O potenţează şi muzica lui Lorne Balfe, inspirată şi cvasi-omniprezentă cu discreţie - şi, desigur, fotografia de o mare expresivitate plastică realizată de Simon Dennis. Totul se întregeşte prin montajul cursiv dar şi sacadat al lui James Herbert.
Fapt este că toate neîmplinirile menţionate mai sus le sunt accesibile mai mult cinefililor avizaţi, iar publicul va avea satisfacţia unui thriller bine condus, cu accente tragice şi tuşe viscerale. Printre atâtea remake-uri făcute doar de-amorul artei, reînvierea lui Regan şi a brigăzii sale Sweeney are, totuşi, rostul şi virtuţile ei.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25-26 septembrie, 2012
Bucureşti, România