... si nu pentru ca nu e bun, chiar e un thriller foarte bun, dar e toxic, subiectul teribil de inconfortabil: pedofilie si ceva asociat ei si mai urat decat atat, mult mai nasol decat crima sau abuzul sexual... Minti diabolice...
Mitza_MvP
pe 30 Decembrie 2016 22:45
Thriller politist facut ca la carte,care pe tot parcursul reuseste sa te tina "in priza" si sa exclami "nici asta nu e!!!!"de fiecare data cand credeai ca ai aflat numele personajului mizerabil si monstruos care e capabil de lucrurile revoltatoare si greu de privit petrecute in film..
Filmul este o dramă poliţistă, adaptarea romanului cu acelaşi nume scris de britanicul Mo Hayder publicat în anul 2001 şi este realizat de cinematografia belgiană, avându-l ca director pe Hans Herbots. De la început ar fi de specificat faptul că acţiunile peliculei sunt construite în jurul unui subiect foarte sensibil pentru fiinţa umană şi de foarte puţine ori tratat de cinematografie, de aceea pelicula nefiind recomandată persoanelor sensibile la acţiuni molestatoare împotriva copiilor. Subiectul filmului se înscrie în aceeaşi categorie cu cel din „Irreversible” – 2002, ca şi suspans aduce mult cu „The silence of the lambs” – 1991 iar ca şi dramatism cu „Prisoners” – 2013.
Scenariul este foarte bine scris, cartea fiind foarte bine adaptată pentru film, subiectul foarte sensibil (pedofilia) a solicitat o foarte mare atenţie în descrierea situaţiilor astfel încât filmul să nu devină puternic ofensator şi grotesc, ceea ce se poate spune că s-a reuşit foarte bine. Totuşi, două din situaţiile din film sunt foarte puţin probabile, una din ele fiind parte componentă şi esenţială a plot-ului iar cealaltă situaţie are loc spre final când, pentru un cinefil cunoscător, pare foarte puţin credibilă.
Începutul filmului este foarte lent, aproape plictisitor, prezentându-ne un poliţist cu probleme, aspect ce poate fi interpretat ca şi clişeu, dar pe măsură ce povestea se dezvoltă, filmul devine foarte captivant, controversat, revoltător, uşor iritant, interesant şi s-ar putea enumera o multitudine de sentimente funcţie de personalitatea fiecărui spectator. În a doua parte a peliculei sunt câteva clişee marca Hollywood, dar acestea trec foarte uşor neobservate, acţiunea şi suspansul acoperindu-le foarte bine.
Realizarea peliculei este de departe punctul forte al acestui film, realizatorul ştiind foarte bine cum să dozeze suspansul, să dezvolte povestea şi să ţină treaz interesul spectatorului. De asemenea au loc şi câteva răsturnări de situaţie destul de spectaculoase, aproape de „wow”, identitatea răufăcătorului fiind „pasată” de la un personaj la altul până aproape de final când filmul se transformă într-o urmărire de-a „şoarecele şi pisica”, interesul din partea cinefilului rămânând la fel de intens până în ultima clipă.
Atmosfera creată prin utilizarea decorurilor „de toamnă târzie”, culori închise şi timp mohorât sunt iarăşi un aspect reuşit al peliculei, reuşind să amplifice senzaţia creată de un film din categoria „thriller”. Un aspect foarte important în realizare este faptul că sunt introduse treptat, în povestea filmului, tot felul de indicii care sunt foarte importante în dezvoltarea acesteia şi mai mult, acestea vor fi spre final „chei” în soluţionarea „enigmei”, de aceea spectatorul este stimulat să urmărească foarte atent tot ce se petrece pe ecran.
Actorii care interpretează personajele au fost foarte bine selectaţi, întruchipând extraordinar de bine personajele pe care se dorea să le reprezinte, acest fapt accentuând senzaţia de realitate şi amplificând emoţiile transmise de aceştia spectatorului.
Interpretarea actorilor este foarte bună, actorul din rolul principal, Geert Van Rampelberg, fiind foarte convingător în rolul interpretat reuşind să transmită spectatorului foarte bine şi credibil toate emoţiile, frământările, neputinţa, ura şi revolta personajului, un poliţist marcat de un eveniment foarte tragic din viaţă. La fel de buni în interpretare sunt şi actorii de suport iar actorii care interpretează suspecţii sau răufăcătorii sunt de departe înfricoşători de reali în interpretare, trezind fiori chiar şi dacă se ştie că este doar o interpretare în film.
Există şi câteva greşeli de continuitate dar sunt foarte puţine şi foarte puţin vizibile neafectând desfăşurarea acţiunilor sau a scenelor în care se întâmplă. Un aspect bun este faptul că deşi sunt câteva scene foarte dure, cu conţinut ofensator, au fost evitate scenele explicite de pedofilie, ele fiind tăiate în momentele crude, filmul păstrându-şi caracterul artistic şi evitând a cădea în dezgust.
Finalul este foarte interesant realizat, producătorul apelând la procedeul „buclă” legând începutul cu sfârşitul filmului prin utilizarea de imagini aproape similare, încercând să închidă astfel toate sub-plot-urile deschise. Cu toate acestea un sub-plot principal rămâne deschis, filmul terminându-se fie tragic fie promiţând o continuare.
Vizionare plăcută!
sandralex
pe 16 Aprilie 2015 21:21
nu va uitati la el daca nu aveti mintea odihnita..eu nu am inteles unele faze..
andrei_radu_m
pe 09 Ianuarie 2015 11:39
natura umana in toata splendoare!
Un film care prezinta nudul uman in forma sa complexa...
pisicuta1
pe 01 Ianuarie 2015 13:12
un film foarte bun cu un subiect interesant!
merita vizionat!
xerses
pe 07 Decembrie 2014 19:49
Un subiect ciudat si cazuri de rezolvat....Uneori adevarul nu mai iese la suprafata.
Scenariul este foarte bine scris, cartea fiind foarte bine adaptată pentru film, subiectul foarte sensibil (pedofilia) a solicitat o foarte mare atenţie în descrierea situaţiilor astfel încât filmul să nu devină puternic ofensator şi grotesc, ceea ce se poate spune că s-a reuşit foarte bine. Totuşi, două din situaţiile din film sunt foarte puţin probabile, una din ele fiind parte componentă şi esenţială a plot-ului iar cealaltă situaţie are loc spre final când, pentru un cinefil cunoscător, pare foarte puţin credibilă.
Începutul filmului este foarte lent, aproape plictisitor, prezentându-ne un poliţist cu probleme, aspect ce poate fi interpretat ca şi clişeu, dar pe măsură ce povestea se dezvoltă, filmul devine foarte captivant, controversat, revoltător, uşor iritant, interesant şi s-ar putea enumera o multitudine de sentimente funcţie de personalitatea fiecărui spectator. În a doua parte a peliculei sunt câteva clişee marca Hollywood, dar acestea trec foarte uşor neobservate, acţiunea şi suspansul acoperindu-le foarte bine.
Realizarea peliculei este de departe punctul forte al acestui film, realizatorul ştiind foarte bine cum să dozeze suspansul, să dezvolte povestea şi să ţină treaz interesul spectatorului. De asemenea au loc şi câteva răsturnări de situaţie destul de spectaculoase, aproape de „wow”, identitatea răufăcătorului fiind „pasată” de la un personaj la altul până aproape de final când filmul se transformă într-o urmărire de-a „şoarecele şi pisica”, interesul din partea cinefilului rămânând la fel de intens până în ultima clipă.
Atmosfera creată prin utilizarea decorurilor „de toamnă târzie”, culori închise şi timp mohorât sunt iarăşi un aspect reuşit al peliculei, reuşind să amplifice senzaţia creată de un film din categoria „thriller”. Un aspect foarte important în realizare este faptul că sunt introduse treptat, în povestea filmului, tot felul de indicii care sunt foarte importante în dezvoltarea acesteia şi mai mult, acestea vor fi spre final „chei” în soluţionarea „enigmei”, de aceea spectatorul este stimulat să urmărească foarte atent tot ce se petrece pe ecran.
Actorii care interpretează personajele au fost foarte bine selectaţi, întruchipând extraordinar de bine personajele pe care se dorea să le reprezinte, acest fapt accentuând senzaţia de realitate şi amplificând emoţiile transmise de aceştia spectatorului.
Interpretarea actorilor este foarte bună, actorul din rolul principal, Geert Van Rampelberg, fiind foarte convingător în rolul interpretat reuşind să transmită spectatorului foarte bine şi credibil toate emoţiile, frământările, neputinţa, ura şi revolta personajului, un poliţist marcat de un eveniment foarte tragic din viaţă. La fel de buni în interpretare sunt şi actorii de suport iar actorii care interpretează suspecţii sau răufăcătorii sunt de departe înfricoşători de reali în interpretare, trezind fiori chiar şi dacă se ştie că este doar o interpretare în film.
Există şi câteva greşeli de continuitate dar sunt foarte puţine şi foarte puţin vizibile neafectând desfăşurarea acţiunilor sau a scenelor în care se întâmplă. Un aspect bun este faptul că deşi sunt câteva scene foarte dure, cu conţinut ofensator, au fost evitate scenele explicite de pedofilie, ele fiind tăiate în momentele crude, filmul păstrându-şi caracterul artistic şi evitând a cădea în dezgust.
Finalul este foarte interesant realizat, producătorul apelând la procedeul „buclă” legând începutul cu sfârşitul filmului prin utilizarea de imagini aproape similare, încercând să închidă astfel toate sub-plot-urile deschise. Cu toate acestea un sub-plot principal rămâne deschis, filmul terminându-se fie tragic fie promiţând o continuare.
Vizionare plăcută!
Un film care prezinta nudul uman in forma sa complexa...
merita vizionat!