Fără a fi chiar prost făcut, acesta e totuși un film prea "cool" și prea fascinat de propria-i deșteptăciune pentru a mai reuși să transmită vreo emoție spectatorului; iar prin ciudățeniile sale căutate, dar imediat descifrabile, ratează și crearea unei veritabile atmosfere de suspans și mister. Ceea ce însă m-a determinat să-l comentez n-au fost în nici un caz personajele masculine (tratate ca simple anexe, incapabile să înțeleagă pînă la capăt dramele ginecosofice la care asistă), ci arhiprezența apei și a legăturii acesteia cu elementul feminin; doar că și aici, trebuie spus, simbolismul rămîne cam la piciorul broaștei, adică nu depășește nivelul psihanalitic. Pentru profunda relație apă-femeie recomand vizionarea lui Futatsume no mado (Still the Water; Secretele apei), filmul realizat în 2014 de japoneza Naomi Kawase, în care se găsesc îmbinate într-un mod creator, inteligent și emoționant ficțiunea realistă, documentarul ficțional și suprarealismul cu (de)tentă mistică.
Smiley97bla
pe 04 Iulie 2014 01:15
De fapt, la nume este "The truth about Emanuel"
Un film drăguţ, Merită văzut într-o seară de sâmbătă :)
Un film drăguţ, Merită văzut într-o seară de sâmbătă :)