Părerea criticului
Norocoşii care au văzut Saga Amurg: Eclipsa înaintea muritorilor de rând au tot zis că cel de-al treilea film al francizei este şi cel mai bun de până acum, şi iată că Cinemagia îţi confirmă: povestea de dragoste dintre Bella, Edward şi, atenţie, Jacob, plus umor consistent şi mai multe scene de acţiune dau un rezultat cu totul şi cu totul vizionabil.
Filmul are suficient potenţial ca să facă o adolescentă (eventual înnebunită deja de Pattinson & co.) să ţipe de plăcere, dar poate "agăţa" şi spectatorul matur şi cu copii acasă cu povestea lui de dragoste, care, dacă faci abstracţie de animalul de Jacob, de machiajul rebarbativ şi de lentilele de contact chihlimbarii, este până la urmă un triunghi amoros cât se poate de clasic şi, cel mai îmbucurător, echilibrat.
Cea mai mare miză (şi în acelaşi timp reuşită) a lui Eclipsa este să te atragă într-un joc cu deznodământ cunoscut (haide, e cineva care nu ştie cu cine rămâne Bella? dacă da, probabil 51 de săptămâni pe an creşte oile în vârful munţilor, iar una coboară într-un oraş cu cinema pentru a vedea filme pe bandă rulantă) fără ca finalul familiar să-i ştirbească din farmec. Cronicarul Cinemagia a strâmbat din nas la efectele speciale ieftine, la replicile sforăitoare şi voice-over-urile generoase ale Bellei, dar ce-i al Eclipsei e al Eclipsei: trio-ul Lautner-Stewart-Pattinson face toţi banii în această a treia parte, care îmbină mult mai bine (fiind departe de perfecţiune, totuşi) acţiunea, amorul şi umorul decât primele două părţi. Nu că asta ar fi cine ştie ce laudă, dar fanii înrăiţi chiar au de ce să tropăie de nerăbdare...
Cu Robert Pattinson lamentabil de încrâncenat în rolul recelui Edward, normal că toţi spectatorii vor ţine cu năvalnicul Jacob, iar David Slade foloseşte simpatia pentru unicul competitor nefavorit la inima Bellei pentru a echilibra relaţia celor trei astfel încât aceasta ar fi în stare să se balanseze într-un vârf de ac. Iar când cei doi trebuie să coopereze pentru a o proteja pe Bella, aruncându-şi delicioase replici "amabile" pe deasupra capului ei, mai că uiţi exagerările, conduita de secol 19 a protagonistului, neconvingătoarele mişcări ale vampirilor şi aşa mai departe. Dar nu şi durata nejustificată, de peste două ore, a filmului!
Slade putea să taie o mulţime din traiectul haotic şi plin de "burtici" al Eclipsei, unde o mulţime de episoade sunt folosite pentru a aprofunda personaje care nu necesită aprofundare. A venit rândul altor doi membri ai clanului Cullen, Rosalie şi Jasper şi, dacă povestea primeia e valoroasă din punctul de vedere al înţelegerii deciziei Bellei de a deveni vampir, istoria celui de-al doilea nu este decât o neconvingătoare şi lipsită de subtilitate introducere a punctului culminant. Apariţia membrilor clanului Volturi e atât de patetică, în schimb, încât cu greu te-ar mai putea convinge aceştia în viitor că reprezintă o ameninţare pentru viaţa Bellei şi-a cerlolalţi...
Filmul are suficient potenţial ca să facă o adolescentă (eventual înnebunită deja de Pattinson & co.) să ţipe de plăcere, dar poate "agăţa" şi spectatorul matur şi cu copii acasă cu povestea lui de dragoste, care, dacă faci abstracţie de animalul de Jacob, de machiajul rebarbativ şi de lentilele de contact chihlimbarii, este până la urmă un triunghi amoros cât se poate de clasic şi, cel mai îmbucurător, echilibrat.
Cea mai mare miză (şi în acelaşi timp reuşită) a lui Eclipsa este să te atragă într-un joc cu deznodământ cunoscut (haide, e cineva care nu ştie cu cine rămâne Bella? dacă da, probabil 51 de săptămâni pe an creşte oile în vârful munţilor, iar una coboară într-un oraş cu cinema pentru a vedea filme pe bandă rulantă) fără ca finalul familiar să-i ştirbească din farmec. Cronicarul Cinemagia a strâmbat din nas la efectele speciale ieftine, la replicile sforăitoare şi voice-over-urile generoase ale Bellei, dar ce-i al Eclipsei e al Eclipsei: trio-ul Lautner-Stewart-Pattinson face toţi banii în această a treia parte, care îmbină mult mai bine (fiind departe de perfecţiune, totuşi) acţiunea, amorul şi umorul decât primele două părţi. Nu că asta ar fi cine ştie ce laudă, dar fanii înrăiţi chiar au de ce să tropăie de nerăbdare...
Cu Robert Pattinson lamentabil de încrâncenat în rolul recelui Edward, normal că toţi spectatorii vor ţine cu năvalnicul Jacob, iar David Slade foloseşte simpatia pentru unicul competitor nefavorit la inima Bellei pentru a echilibra relaţia celor trei astfel încât aceasta ar fi în stare să se balanseze într-un vârf de ac. Iar când cei doi trebuie să coopereze pentru a o proteja pe Bella, aruncându-şi delicioase replici "amabile" pe deasupra capului ei, mai că uiţi exagerările, conduita de secol 19 a protagonistului, neconvingătoarele mişcări ale vampirilor şi aşa mai departe. Dar nu şi durata nejustificată, de peste două ore, a filmului!
Slade putea să taie o mulţime din traiectul haotic şi plin de "burtici" al Eclipsei, unde o mulţime de episoade sunt folosite pentru a aprofunda personaje care nu necesită aprofundare. A venit rândul altor doi membri ai clanului Cullen, Rosalie şi Jasper şi, dacă povestea primeia e valoroasă din punctul de vedere al înţelegerii deciziei Bellei de a deveni vampir, istoria celui de-al doilea nu este decât o neconvingătoare şi lipsită de subtilitate introducere a punctului culminant. Apariţia membrilor clanului Volturi e atât de patetică, în schimb, încât cu greu te-ar mai putea convinge aceştia în viitor că reprezintă o ameninţare pentru viaţa Bellei şi-a cerlolalţi...
