Părerea criticului
În '94, când colegii de generală se uitau urât la tine dacă nu confirmai că ai văzut Interviu cu un vampir (adică "must"-ul anului), o colegă de clasă spunea că "s-a dus la film cu Tom Cruise şi s-a întors cu Brad Pitt!". Saga Amurg: Lună Nouă nu-l va transforma pe Taylor Lautner într-un star, cum a făcut Interviul cu Pitt, dar sunt toate şansele ca fanele lui Robert Pattinson, interpretul vampirului vegetarian (şi sclipicios în bătaia soarelui) Edward, să sufere o schimbare de direcţie. Acesta e unul din plusurile continuării la mega-succesul Amurg, iar muşchii lui nu sunt pictaţi...
Bineînţeles, autorul acestei cronici NU este cea mai potrivită persoană să-şi dea cu părerea despre această franciză care a devenit brusc o saga. Nu sunt fanul lui Stephenie Meyer (cărţile sunt scrise ŞI traduse cu picioarele), iar primul film stătea în picioare numai datorită fericitei (şi delicios de chinuitei) compatibilităţi dintre Kristen Stewart şi Robert Pattinson. Faptul că ultimul "dispare" la începutul filmului, din cauza unei decizii de o lipsă de logică aiuritoare (Meyer sigur n-a citit cartea aia cu bărbaţii de pe Marte şi femeile de pe Venus), ar fi putut sabota întreaga aventură a regizorului Chris Weitz, doar că Lautner este acolo şi are grijă de toate.
Dacă eşti fan, sigur ştii ce se întâmplă în Lună Nouă. Un cadou buclucaş îi provoacă Bellei o tăietură, iar Jesper, nu foarte vegetarianul membru al clanului Cullen, sare la gâtul ei, făcându-l pe Edward să ia greaua decizie de a o părăsi pe Bella pentru totdeauna. Pentru propria ei protecţie, bineînţeles, deşi Victoria, vampiroaica cea roşcată şi pusă pe răzbunare din prima parte, dă târcoale orăşelului Forks. Bine că prin zonă se află Jacob, care va ajunge curând să descopere un teribil secret în ceea ce priveşte efectul pe care îl au asupra sa vampirii. Cu Edward plecat, Bella se sprijină pe prietenia cu Jacob, asta până când observă că orice situaţie tensionată îi provoacă adevărate viziuni cu iubitul ei vampir. Şi atunci începe să facă tâmpenii... La fiecare câteva minute (de film).
Dacă ţi-a plăcut prima parte, cu siguranţă îţi va plăcea şi a doua. Dragostea e la locul ei (chiar dacă de la distanţă sau cu cine nu trebuie), pericole la tot pasul, iar finalul, ei bine, o să-ţi convină, atâta vreme cât nu ţii cu Jacob. Probabil n-o să bagi în seamă replicile sforăitoare, ritmul mai lent, efectele speciale cam ieftine sau cât de neconvingători sunt membrii clanului Volturi, cei care ar trebui să-l ucidă pe Edward. Coloana sonoră, în schimb, este mai bună decât în prima parte, iar - lucrul cel mai important - chimia dintre Stewart şi Pattinson rămâne unul din punctele forte ale seriei.
Din nefericire, ultimul capătă prostul obicei de a-şi rosti fiecare replică de parcă ar fi o oală bolborosind pe foc sau de parcă fiecare cuvânt i-ar provoca o misterioasă durere în cine ştie ce parte a corpului. Ştiu, nu sunt deloc "romantic". Reacţiile şi deciziile chinuite ale lui Edward, deloc sprijinite de vreo logică cât de cât masculină, nu reuşesc decât să-l facă pe Jacob exact ceea ce ar trebui să fie: puştanul simpatic şi alternativa cea mai viabilă la blazarea centenară a contracandidatului său. Iar Taylor Lautner, departe de a fi a cincea roată la căruţă, arată că se ţine foarte bine pe picioare, deşi producătorii ar fi vrut să-l înlocuiască, necrezând că e în stare să-l întruchipeze pe puternicul Jacob Black.
Fetelor, lăsaţi-ne pe noi să mergem la Stă să plouă cu chiftele, şi voi mergeţi la Lună nouă. O să vă placă!
Bineînţeles, autorul acestei cronici NU este cea mai potrivită persoană să-şi dea cu părerea despre această franciză care a devenit brusc o saga. Nu sunt fanul lui Stephenie Meyer (cărţile sunt scrise ŞI traduse cu picioarele), iar primul film stătea în picioare numai datorită fericitei (şi delicios de chinuitei) compatibilităţi dintre Kristen Stewart şi Robert Pattinson. Faptul că ultimul "dispare" la începutul filmului, din cauza unei decizii de o lipsă de logică aiuritoare (Meyer sigur n-a citit cartea aia cu bărbaţii de pe Marte şi femeile de pe Venus), ar fi putut sabota întreaga aventură a regizorului Chris Weitz, doar că Lautner este acolo şi are grijă de toate.
Dacă eşti fan, sigur ştii ce se întâmplă în Lună Nouă. Un cadou buclucaş îi provoacă Bellei o tăietură, iar Jesper, nu foarte vegetarianul membru al clanului Cullen, sare la gâtul ei, făcându-l pe Edward să ia greaua decizie de a o părăsi pe Bella pentru totdeauna. Pentru propria ei protecţie, bineînţeles, deşi Victoria, vampiroaica cea roşcată şi pusă pe răzbunare din prima parte, dă târcoale orăşelului Forks. Bine că prin zonă se află Jacob, care va ajunge curând să descopere un teribil secret în ceea ce priveşte efectul pe care îl au asupra sa vampirii. Cu Edward plecat, Bella se sprijină pe prietenia cu Jacob, asta până când observă că orice situaţie tensionată îi provoacă adevărate viziuni cu iubitul ei vampir. Şi atunci începe să facă tâmpenii... La fiecare câteva minute (de film).
Dacă ţi-a plăcut prima parte, cu siguranţă îţi va plăcea şi a doua. Dragostea e la locul ei (chiar dacă de la distanţă sau cu cine nu trebuie), pericole la tot pasul, iar finalul, ei bine, o să-ţi convină, atâta vreme cât nu ţii cu Jacob. Probabil n-o să bagi în seamă replicile sforăitoare, ritmul mai lent, efectele speciale cam ieftine sau cât de neconvingători sunt membrii clanului Volturi, cei care ar trebui să-l ucidă pe Edward. Coloana sonoră, în schimb, este mai bună decât în prima parte, iar - lucrul cel mai important - chimia dintre Stewart şi Pattinson rămâne unul din punctele forte ale seriei.
Din nefericire, ultimul capătă prostul obicei de a-şi rosti fiecare replică de parcă ar fi o oală bolborosind pe foc sau de parcă fiecare cuvânt i-ar provoca o misterioasă durere în cine ştie ce parte a corpului. Ştiu, nu sunt deloc "romantic". Reacţiile şi deciziile chinuite ale lui Edward, deloc sprijinite de vreo logică cât de cât masculină, nu reuşesc decât să-l facă pe Jacob exact ceea ce ar trebui să fie: puştanul simpatic şi alternativa cea mai viabilă la blazarea centenară a contracandidatului său. Iar Taylor Lautner, departe de a fi a cincea roată la căruţă, arată că se ţine foarte bine pe picioare, deşi producătorii ar fi vrut să-l înlocuiască, necrezând că e în stare să-l întruchipeze pe puternicul Jacob Black.
Fetelor, lăsaţi-ne pe noi să mergem la Stă să plouă cu chiftele, şi voi mergeţi la Lună nouă. O să vă placă!
