,,The Ugly Stepsister" este o reimaginare îndrăzneață și întunecată a poveștii Cenușăresei, văzută prin ochii uneia dintre surorile vitrege. Filmul combină cu succes elemente de satiră socială, comedie neagră și body horror grotesc, oferind o critică tăioasă a standardelor de frumusețe și a obsesiei pentru perfecțiunea fizică.
Performanța lui Lea Myren în rolul Elvirei, sora vitregă, este remarcabilă și reușește să o facă pe anti-eroină atât de disperată și de naivă încât să devină simpatică, chiar și atunci când recurge la măsuri extreme. Deși viziunea regizorală este proaspătă și unică, filmul suferă de o lipsă de echilibru tonal. Amestecul dintre satira extravagantă și momentele de groază brutală poate fi inegal pe alocuri, iar povestea ar fi putut beneficia de o mai mare coerență narativă. Este un debut curajos care oferă o experiență de vizionare memorabilă, dar nu complet șlefuită.
Scenariu: 7/10 (Temele de critică socială sunt puternice și relevante, dar povestea devine uneori excesiv de încărcată și inegală din punct de vedere tonal)
Coloană sonoră/Design sonor: 7/10 (Muzica și sunetul contribuie eficient la crearea atmosferei tulburătoare și amplifică momentele de body horror)
Dialog: 6/10 (Funcțional, dar forța filmului rezidă mai mult în imagini și în violența simbolică decât în replici)
Final: 7/10 (Oferă o concluzie tematică puternică și brutală, chiar dacă nu rezolvă toate sub-intrigile într-un mod satisfăcător)
Rating Horror: 7/10 (Bunîn genul Body Horror - scenele de automutilare și proceduri estetice barbare sunt șocante și intenționat de neplăcute)
Poveste: 7/10 (O perspectivă proaspătă și subversivă asupra unui basm clasic. Este captivantă, dar uneori se pierde în satiră)
Regie/Actorie: 8/10 (Viziunea regizorală a lui Blichfeldt este distinctivă, utilizând o estetică pastelată care contrastează cu groaza. Lea Myren oferă o interpretare centrală convingătoare)
Rating per total: 7/10
psihologu
pe 27 Iunie 2025 13:35
Tematică și mesaj
Filmul livrează o satiră acidă la adresa presiunii sociale: frumusețea ca dictatură, femeia tratată drept trofeu și trupul ca marfă de schimb. Ideea de a prezenta dezgustul — nu doar oroarea — prin cadavre putrezite şi rinoplastii cu dalta accentuează brutalitatea unui sistem care valorizează mai mult estetica decât viața însăși.
Estetică și stil
Vizual, pelicula impresionează prin cadre atent lucrate: detalii gore servite ca efect șocant, fără un scop narativ clar, dar cu un realism tulburător. Muzica retro-sintetică reconectează involuntar la universul „Stranger Things”, un contrast care disipează din tensiunea horror veritabilă.
Interpretări și execuție tehnică
Lea Myren și Ane Dahl Torp oferă prestații solide, în timp ce Thea Sofie Loch Næss epuizează stereotipul Cenușăresei innocente. Montajul și designul de sunet contribuie la senzația de incomod, dar scenariul fluctuează între o abordare feministă ambițioasă și replici exagerat de grotesce.
Verdict
„Den stygge stesøsteren” e o experiență cinematografică polarizantă: un body horror nordic cu mesaj feminist puternic, dar dominat de groază de suprafață și dezgust gratuit. Dacă îți place satira dură și estetica viscerală, merită vizionat; dacă ești în căutarea unui horror cu adevărat profund sau a unei nuanțe subtile, s-ar putea să rămâi dezamăgit.
xerses
pe 26 Mai 2025 16:07
Varianta aceasta te cam lasa cu groaza in suflet.Bine facuta, dar cam exagerat.
viki199-
pe 12 Mai 2025 21:06
!Atenție spoilere! ( Filmul merită văzut)
The Ugly Stepsister este o reinterpretare întunecată și viscerală a basmului „Cenușăreasa”. Însă în locul magiei și al romantismului, filmul ne cufundă într-o lume sumbră în care frumusețea nu este o binecuvântare, ci o obsesie toxică. Prin personajul Elvirei, o fată marginalizată pentru aspectul ei, filmul investighează standardele inumane ale frumuseții și sacrificiile brutale făcute de femei în numele acceptării.
Elvira , protagonista filmului, este o adolescentă retrasă și complexată, considerată „urâtă” în raport cu sora sa vitregă, Agnes o întruchipare a perfecțiunii fizice. Într-o societate care glorifică imaginea, Elvira devine invizibilă, apoi ridiculizată, iar în cele din urmă, o victimă a propriei dorințe de a fi iubită.
Presiunea vine din toate părțile – de la mama sa vitregă Rebekka, care o împinge spre transformări radicale, până la ochii nemiloși ai lumii exterioare. Elvira recurge la proceduri șocante: își mutilează corpul pentru a se conforma, își modifică trăsăturile cu bisturiul, își torturează pielea și corpul în numele unei „versiuni mai bune” de sine. Scenele de body horror – precum implantarea de păr direct în scalp sau consumul de paraziți pentru slăbit – nu sunt doar efecte spectaculoase, ci o metaforă dureroasă a suferinței tăcute pe care multe fete o trăiesc în realitate.
Lupta cu Agnes este și simbolică, și reală. Dacă Agnes strălucește natural în ochii lumii, Elvira trebuie să sângereze pentru fiecare privire.
Într-o secvență-cheie, cele două surori concurează pentru atenția prințului Julian, dar conflictul nu este doar pentru dragoste, ci pentru validare, pentru locul de „văzută” într-o lume care ignoră ceea ce nu se conformează idealurilor. Agnes o tratează cu superioritate, dar filmul sugerează subtil că și ea este prizoniera acelorași reguli – doar că are avantajul de a le întruni de la început.
În concluzie The Ugly Stepsister nu este o simplă reinterpretare a unui basm, ci o critică feroce a standardelor de frumusețe care desfigurează psihologic și fizic. Povestea Elvirei nu e doar despre gelozie sau rivalitate, ci despre trauma adâncă a celor care cresc crezând că nu merită iubire decât dacă se transformă. Finalul nu oferă o soluție magică, dar reușește să provoace, să tulbure și să lase o impresie de durată. Este un film greu de privit, dar imposibil de ignorat – un basm pentru lumea reală, în care frumusețea nu salvează, ci condamnă.
Performanța lui Lea Myren în rolul Elvirei, sora vitregă, este remarcabilă și reușește să o facă pe anti-eroină atât de disperată și de naivă încât să devină simpatică, chiar și atunci când recurge la măsuri extreme. Deși viziunea regizorală este proaspătă și unică, filmul suferă de o lipsă de echilibru tonal. Amestecul dintre satira extravagantă și momentele de groază brutală poate fi inegal pe alocuri, iar povestea ar fi putut beneficia de o mai mare coerență narativă. Este un debut curajos care oferă o experiență de vizionare memorabilă, dar nu complet șlefuită.
Scenariu: 7/10 (Temele de critică socială sunt puternice și relevante, dar povestea devine uneori excesiv de încărcată și inegală din punct de vedere tonal)
Coloană sonoră/Design sonor: 7/10 (Muzica și sunetul contribuie eficient la crearea atmosferei tulburătoare și amplifică momentele de body horror)
Dialog: 6/10 (Funcțional, dar forța filmului rezidă mai mult în imagini și în violența simbolică decât în replici)
Final: 7/10 (Oferă o concluzie tematică puternică și brutală, chiar dacă nu rezolvă toate sub-intrigile într-un mod satisfăcător)
Rating Horror: 7/10 (Bunîn genul Body Horror - scenele de automutilare și proceduri estetice barbare sunt șocante și intenționat de neplăcute)
Poveste: 7/10 (O perspectivă proaspătă și subversivă asupra unui basm clasic. Este captivantă, dar uneori se pierde în satiră)
Regie/Actorie: 8/10 (Viziunea regizorală a lui Blichfeldt este distinctivă, utilizând o estetică pastelată care contrastează cu groaza. Lea Myren oferă o interpretare centrală convingătoare)
Rating per total: 7/10
Filmul livrează o satiră acidă la adresa presiunii sociale: frumusețea ca dictatură, femeia tratată drept trofeu și trupul ca marfă de schimb. Ideea de a prezenta dezgustul — nu doar oroarea — prin cadavre putrezite şi rinoplastii cu dalta accentuează brutalitatea unui sistem care valorizează mai mult estetica decât viața însăși.
Estetică și stil
Vizual, pelicula impresionează prin cadre atent lucrate: detalii gore servite ca efect șocant, fără un scop narativ clar, dar cu un realism tulburător. Muzica retro-sintetică reconectează involuntar la universul „Stranger Things”, un contrast care disipează din tensiunea horror veritabilă.
Interpretări și execuție tehnică
Lea Myren și Ane Dahl Torp oferă prestații solide, în timp ce Thea Sofie Loch Næss epuizează stereotipul Cenușăresei innocente. Montajul și designul de sunet contribuie la senzația de incomod, dar scenariul fluctuează între o abordare feministă ambițioasă și replici exagerat de grotesce.
Verdict
„Den stygge stesøsteren” e o experiență cinematografică polarizantă: un body horror nordic cu mesaj feminist puternic, dar dominat de groază de suprafață și dezgust gratuit. Dacă îți place satira dură și estetica viscerală, merită vizionat; dacă ești în căutarea unui horror cu adevărat profund sau a unei nuanțe subtile, s-ar putea să rămâi dezamăgit.
The Ugly Stepsister este o reinterpretare întunecată și viscerală a basmului „Cenușăreasa”. Însă în locul magiei și al romantismului, filmul ne cufundă într-o lume sumbră în care frumusețea nu este o binecuvântare, ci o obsesie toxică. Prin personajul Elvirei, o fată marginalizată pentru aspectul ei, filmul investighează standardele inumane ale frumuseții și sacrificiile brutale făcute de femei în numele acceptării.
Elvira , protagonista filmului, este o adolescentă retrasă și complexată, considerată „urâtă” în raport cu sora sa vitregă, Agnes o întruchipare a perfecțiunii fizice. Într-o societate care glorifică imaginea, Elvira devine invizibilă, apoi ridiculizată, iar în cele din urmă, o victimă a propriei dorințe de a fi iubită.
Presiunea vine din toate părțile – de la mama sa vitregă Rebekka, care o împinge spre transformări radicale, până la ochii nemiloși ai lumii exterioare. Elvira recurge la proceduri șocante: își mutilează corpul pentru a se conforma, își modifică trăsăturile cu bisturiul, își torturează pielea și corpul în numele unei „versiuni mai bune” de sine. Scenele de body horror – precum implantarea de păr direct în scalp sau consumul de paraziți pentru slăbit – nu sunt doar efecte spectaculoase, ci o metaforă dureroasă a suferinței tăcute pe care multe fete o trăiesc în realitate.
Lupta cu Agnes este și simbolică, și reală. Dacă Agnes strălucește natural în ochii lumii, Elvira trebuie să sângereze pentru fiecare privire.
Într-o secvență-cheie, cele două surori concurează pentru atenția prințului Julian, dar conflictul nu este doar pentru dragoste, ci pentru validare, pentru locul de „văzută” într-o lume care ignoră ceea ce nu se conformează idealurilor. Agnes o tratează cu superioritate, dar filmul sugerează subtil că și ea este prizoniera acelorași reguli – doar că are avantajul de a le întruni de la început.
În concluzie The Ugly Stepsister nu este o simplă reinterpretare a unui basm, ci o critică feroce a standardelor de frumusețe care desfigurează psihologic și fizic. Povestea Elvirei nu e doar despre gelozie sau rivalitate, ci despre trauma adâncă a celor care cresc crezând că nu merită iubire decât dacă se transformă. Finalul nu oferă o soluție magică, dar reușește să provoace, să tulbure și să lase o impresie de durată. Este un film greu de privit, dar imposibil de ignorat – un basm pentru lumea reală, în care frumusețea nu salvează, ci condamnă.