Părerea criticului
David Goyer a scris Batman Begins si a avut ideea din The Dark Knight. Faptul ca scrie si regizeaza The Unborn/Misterul gemenilor nu dovedeste decat ca exista legea compensatiei, pentru ca acest horror cu damsell in distress si fantoma urmaritoare cu ochi excesiv de albastri nu reuseste sa sperie pe nimeni.
Pe Odette Yustman am mai vazut-o in Cloverfield. Daca acolo intalnirile cu monstrul pe care nu-l incape nici Central Park o faceau sa tipe si sa planga convingator, Goyer i-a gasit in Misterul gemenilor un oponent mult mai putin scary (marimea conteaza?), pe Barto. Trebuie s-o luam de la Adam si Eva ca sa spunem ca Barto este un pusti evreu ucis intr-un experiment dintr-un lagar de concentrare german, si ar fi mult prea greu sa faci legatura dintre cele doua planuri, daca n-ai afla foarte curand ce e acela un dibbuk!
Unul dintre filmele care descurajeaza orice critic (cat de "rau" poti sa fii cu o pelicula care nu ca nu poate sa spuna nimic nou, dar nici macar nu intentioneaza s-o faca), The Unborn se salveaza intrucatva cu un sir de sperieturi ce vor face spectatorii mai slabi de inger sa scape popcornul din mana si sa improaste cu racoritoare pe jos. Cele mai interesante artificii? Un paralitic care prinde viteza in patru labe si pustiul din Hancock ("asshole", ii zice el supereroului in filmul lui Peter Berg) folosit pe post de casuta vocala si suport de cutit de catre maleficul cu strungareata Barto.
Inainte de un generic final in care vezi ca Michael Bay a dat si el niste bani pentru aceasta peltea, iti mai dai seama ca "creatorii" de horror au mai nou o problema cu mandibula si maxilarul. Afectate de Barto, mai multe aparitii tin mortis sa faca gura mare si sa scoata din ea tot felul de dragalasenii (popcorn pe jos, cola pe vecinul de scaun), in timp ce cameramanul filmeaza hatanat, iar compozitorul scoate din debara obiecte contondente care se tanguie strident. Pe langa un rabin interpretat corect dar placid de Gary Oldman, o sa mai vedeti multe oglinzi sparte (le-au luat din Mirrors?) si cadre enervant de subliminale cu un Barto foarte suparat ca este "unborn".
Pe Odette Yustman am mai vazut-o in Cloverfield. Daca acolo intalnirile cu monstrul pe care nu-l incape nici Central Park o faceau sa tipe si sa planga convingator, Goyer i-a gasit in Misterul gemenilor un oponent mult mai putin scary (marimea conteaza?), pe Barto. Trebuie s-o luam de la Adam si Eva ca sa spunem ca Barto este un pusti evreu ucis intr-un experiment dintr-un lagar de concentrare german, si ar fi mult prea greu sa faci legatura dintre cele doua planuri, daca n-ai afla foarte curand ce e acela un dibbuk!
Unul dintre filmele care descurajeaza orice critic (cat de "rau" poti sa fii cu o pelicula care nu ca nu poate sa spuna nimic nou, dar nici macar nu intentioneaza s-o faca), The Unborn se salveaza intrucatva cu un sir de sperieturi ce vor face spectatorii mai slabi de inger sa scape popcornul din mana si sa improaste cu racoritoare pe jos. Cele mai interesante artificii? Un paralitic care prinde viteza in patru labe si pustiul din Hancock ("asshole", ii zice el supereroului in filmul lui Peter Berg) folosit pe post de casuta vocala si suport de cutit de catre maleficul cu strungareata Barto.
Inainte de un generic final in care vezi ca Michael Bay a dat si el niste bani pentru aceasta peltea, iti mai dai seama ca "creatorii" de horror au mai nou o problema cu mandibula si maxilarul. Afectate de Barto, mai multe aparitii tin mortis sa faca gura mare si sa scoata din ea tot felul de dragalasenii (popcorn pe jos, cola pe vecinul de scaun), in timp ce cameramanul filmeaza hatanat, iar compozitorul scoate din debara obiecte contondente care se tanguie strident. Pe langa un rabin interpretat corect dar placid de Gary Oldman, o sa mai vedeti multe oglinzi sparte (le-au luat din Mirrors?) si cadre enervant de subliminale cu un Barto foarte suparat ca este "unborn".
