Dramă despre maturizarea unei adolescente și totodată studiu de personaj, cu o pondere însemnată a dialogurilor (dublate de comentarii din off) și cu o sensibilitate bine strunită de reflecție și umor discret (deși există și o scenă de plîns cu suspine), "The Unspeakable Act" pledează pentru depășirea atașamentului extrem față de ceea ce este familiar (protagonista, care ar vrea să oprească timpul în loc, își numește casa "țara mea natală") și pentru necesitatea de a ajunge la un modus vivendi cu unele dorințe inavuabile, dar oarecum legate de atașamentul mai sus pomenit (Jackie este îndrăgostită și atrasă sexual de fratele ei mai mare cu un an).
A spune că "The Unspeakable Act" este un film american atipic ar fi prea puțin (dacă prin film american înțelegem producțiile hollywoodiene), căci, prin maniera de a filma și de a povesti, prin felul în care lucrează cu actorii, Dan Sallitt realizează un film atipic chiar și pentru producțiile indie. Este cu siguranță unul dintre cele mai europene filme americane pe care le-am văzut, deși asta nu poate suprinde prea mult din partea unui admirator și discipol al lui Eric Rohmer, căruia, de altfel, pelicula îi este și dedicată ("with the utmost gratitude"). Multă emoție, melancolie, vulnerabilitate, dar și un sîmbure de optimism, sub un înveliș simpatic de "coolness".
A spune că "The Unspeakable Act" este un film american atipic ar fi prea puțin (dacă prin film american înțelegem producțiile hollywoodiene), căci, prin maniera de a filma și de a povesti, prin felul în care lucrează cu actorii, Dan Sallitt realizează un film atipic chiar și pentru producțiile indie. Este cu siguranță unul dintre cele mai europene filme americane pe care le-am văzut, deși asta nu poate suprinde prea mult din partea unui admirator și discipol al lui Eric Rohmer, căruia, de altfel, pelicula îi este și dedicată ("with the utmost gratitude"). Multă emoție, melancolie, vulnerabilitate, dar și un sîmbure de optimism, sub un înveliș simpatic de "coolness".