Părerea criticului
Kevin Hart, poate cel mai popular comic de culoare de la Hollywood, și Bryan Cranston, adorat pentru personajul complex și ambiguu moralicește din serialul Breaking Bad, încearcă să recreeze succesul filmului francez Invincibilii/Intouchables (2011) în remake-ul The Upside/Asistent de (ne)voie, acum în premieră pe marile noastre ecrane.
Invincibilii/Intouchables (2011) stătea în cinematografele franceze 34 de săptămâni (prin comparație, în România un film stă pe ecrane în medie 10-12 săptămâni) iar global era văzut de suficient de mulți spectatori încât să ocupe locul 31 în clasamentul celor mai vizionate filme străine (în altă limbă decât engleză) din toate timpurile (mai exact din 1980 încoace).
The Upside/Asistent de (ne)voie propune viziunea americană asupra unui subiect emoționant și dificil de abordat - traiul cu o infirmitate. Ce reușește filmul este să ne facă să îi însoțim cu interes de-a lungul poveștii pe eroi, datorită chimiei dintre Kevin Hart și Bryan Cranston. Hart radiază optimism și energie iar faptul că este scund amplifică datele sale comice. Replicile sale spumoase și faptul că personajul are un superego fac din Dell (Kevin Hart) un erou care atrage și captează definitiv atenția. Lui Phillip (Bryan Cranston) îi ridică cu siguranță moralul, alungându-i atitudinea defetistă. Fostul pușcăriaș Dell îl va face pe Phillip să vadă lucrurile din altă perspectivă. Când totul pare pierdut, o schimbare a unghiului în care privești poate fi salutară. Cei doi se completează, pentru că ce lipsește unuia are celălalt iar împreună fac o echipă pe cinste. Dell îl învață pe Phillip că pierderea de orice natură face parte din viață, pentru că el însuși și-a pierdut libertatea și e pe cale să piardă definitiv legătura cu fiul său adolescent.
Povestea are mare greutate pentru că pornește de la un caz real, persoanele care au inspirat cele două filme trăind și astăzi în Franța. François Cluzet şi Omar Sy au jucat în filmul original.
The Upside/Asistent de (ne)voie are umor, debordează de energia lui Kevin Hart, beneficiază de pe urma chimiei dintre actori (și Nicole Kidman e un pol important în poveste) și insuflă optimism, însă cei care au văzut filmul original vor sesiza rețeta și faptul că remake-ul copiază în formă (nu și în fond) succesul din 2011.
Invincibilii/Intouchables (2011) stătea în cinematografele franceze 34 de săptămâni (prin comparație, în România un film stă pe ecrane în medie 10-12 săptămâni) iar global era văzut de suficient de mulți spectatori încât să ocupe locul 31 în clasamentul celor mai vizionate filme străine (în altă limbă decât engleză) din toate timpurile (mai exact din 1980 încoace).
The Upside/Asistent de (ne)voie propune viziunea americană asupra unui subiect emoționant și dificil de abordat - traiul cu o infirmitate. Ce reușește filmul este să ne facă să îi însoțim cu interes de-a lungul poveștii pe eroi, datorită chimiei dintre Kevin Hart și Bryan Cranston. Hart radiază optimism și energie iar faptul că este scund amplifică datele sale comice. Replicile sale spumoase și faptul că personajul are un superego fac din Dell (Kevin Hart) un erou care atrage și captează definitiv atenția. Lui Phillip (Bryan Cranston) îi ridică cu siguranță moralul, alungându-i atitudinea defetistă. Fostul pușcăriaș Dell îl va face pe Phillip să vadă lucrurile din altă perspectivă. Când totul pare pierdut, o schimbare a unghiului în care privești poate fi salutară. Cei doi se completează, pentru că ce lipsește unuia are celălalt iar împreună fac o echipă pe cinste. Dell îl învață pe Phillip că pierderea de orice natură face parte din viață, pentru că el însuși și-a pierdut libertatea și e pe cale să piardă definitiv legătura cu fiul său adolescent.
Povestea are mare greutate pentru că pornește de la un caz real, persoanele care au inspirat cele două filme trăind și astăzi în Franța. François Cluzet şi Omar Sy au jucat în filmul original.
The Upside/Asistent de (ne)voie are umor, debordează de energia lui Kevin Hart, beneficiază de pe urma chimiei dintre actori (și Nicole Kidman e un pol important în poveste) și insuflă optimism, însă cei care au văzut filmul original vor sesiza rețeta și faptul că remake-ul copiază în formă (nu și în fond) succesul din 2011.
