razboiul dintre Damon si Stefan era de mari proportii , astfel ca putea exploda in orice clipa !
Vorador
pe 10 Ianuarie 2012 23:01
I thought there was hope. that somewhere deep inside something in Damon was still human, notmal.But I was wrong. There’s nothing human left in Damon. No good, no kindness, no love. Only a monster.
Saptamana trecuta mi se cam tuflisera urechile. Insa episodul de fata parca a mai spalat un pic din pacatele celui trecut, sau, ca sa folosesc metafora de data trecuta, caruta nu a reusit inca sa isi piarda roata…
Povestea a inceput sa mai capete ceva contur si ma bucur ca au renuntat la cliseul cu perechea si hacuiala din padure la miezul noptii. Nu de alta dar ieseau prost la recensamantul urmator. Personajul lui Stefan parca se incepe sa prinda forma din ce in ce mai mult. Desi “obsesia” lui fata de Elena nu mi s-a parut chiar bine argumentata, la inceput. In afara de faptul ca arata exact precum Katherine si atunci, sa avem iertare, dar nu e prea flatant pentru Elena, nu au incercat sa justifice in nici un fel. Dar, in ciuda aversiunii mele initiale pentru Paul Wesley, imi place ca totusi incepe sa isi iasa din gaoace.
Ce am invatat in episodul de fata? Ca fosta a murit intr-un incendiu, ca Damon nu e chiar asa diabolic cum vrea el sa para, ca exista leac pentru “glamoureala” vampiriceasca (verbina din medalionul Elenei), ca si vampirii din Vampire Diaries se regenereaza si ca Stefan e un bun jucator de fotbal american.
Elena are o incercare de revenire in echipa de majorete, dar se pare ca nu ii mai place atat de mult ca inainte. Banuiesc ca moartea parintilor a facut, intr-un fel, sa isi revalueze prioritatile. Se hotaraste sa il invite pe Stefan la cina si o cheama si pe Bonnie, care nu se simte chiar in elementul ei dupa viziunea avuta vis-a-vis de Stefan (ii marturiseste ca are o obsesie de atunci cu numerele 8 14 22). Numai ca cina se dovedeste a fi reusita, mai ales ca Stefan le dezvaluie fetelor povestea unor druizi celti ce emigrasera in America in secolul XIX. Gheata se sparge, Bonnie povesteste ca este descendenta Vrajitoarelor Salem, vrajitoare ce s-ar trage din druizii cu pricina. Apare insa badita Damon impreuna cu Caroline, iar Elena il invita in casa in ciuda incercarilor nereusite ale lui Stefan de a impiedica acest lucru. Ba chiar il sfideaza mai tarziu, spunandu-i “I’ve been invited in”. Ma deranjeaza jocul asta de a soarecele si pisica. We’ve got your point! Poti sa vii sa o omori cand vrei tu.
Numai ca… discutia dintre Elena si Damon din bucatarie dezvaluie o alta fata a lui Damon, cea care pastreaza o urma de umanitate. Avem parte de un altfel de Damon, oarecum vulnerabil si lipsit de rautate. Lucru care este, intr-un fel, banuit si de fratele sau. Oricum, puterea ei de perceptie o face sa il intrebe care dintre ei i-a facut curte Katherinei mai intai. Aici mi-a placut Elena aici, nu a mai avut acea seriozitate fortata si a dat dovada ca este ceva mai mult decat o fata draguta si bine imbracata.
Damon incepe o “relatie”cu Caroline. Sau, mai degraba, el motanel dragalas cu ochii verzi, ea soricel prost si infatuat cu care el se joaca din plictiseala. Caroline m-a enervat la maximum in episodul asta. Nu numai ca este ingamfata si proasta, dar are si o neam prostie dezvoltata la maximum. In ciuda faptului ca se cunosc de o viata, nu o inteleg pe Elena de ce o accepta. Prietenii nu jignesc in halul in care o face ea, desi am impresia ca o face si din prostie, nu chiar cu intentie. Vorba ceea: prostul nu e prost destul pana nu e si fudul. Stefan incearca sa il aduca cu picioarele pe pamant pe Damoon dar vorbeste cu peretii.
Stefan intra in echipa de fotbal. Acum ca o mica divagatie, nu am sa inteleg niciodata fascinatia americanilor fata de sportul asta absolut violent si nici incapatanarea lor stupida de a il numi fotbal, cand, de fapt, e o combinatie cretina intre rugby si fotbal european. Ca sa nu mai zic ca un intreg mapamond foloseste fotbal, iar ei trebuie sa fie mai cu mot si sa zica soccer. Iar cand ii vad pe baietasii aia cu prostile alea de umeri, ma fac sa rad cu hohote. In fine, revenind la oile noastre, Stefan e chiar bun, lucru care naste gelozii din partea lui Matt si a lui Tyler. Tyler, neam prost si creier de strut sugereaza ca intotdeauna se pot intampla “accidente”. Asta ii poate materia cenusie, asta stie!
Stefan incearca sa gaseasca o cale sa o apere pe Elena de “talentele” lui Damon, asa ca ii face cadou un medalion vechi in care pune verbina, planta care ar trebui sa o pazeasca pe aceasta de hipnoza repsectivului. Ma bucur ac au pastrat chestia asta, desi medalionul acela ar fi trebuit sa vina dupa ce afla Elena ca Stefan are colti si o dieta speciala. Apropo, cum de manca baiatul? Acum mi-a picat fisa.
Jeremy nu se impaca cu modul in care il trateaza Vicki. Si cum isi ineaca el supararea? In whisky, foarte matur. Nu prea inteleg lipsa de respect de sine a lui Vicki, tipul ala nici macar nu are talentul de a se face placut, dar-mi-te sa fie atat de rupt din soare cum crede ea. Sau i se pare ei ca daca iese cu Tyler o sa isi refaca “statul social” in liceu. Jeremy sufera, ii reproseaza ca a fost cu el numai din cauza drogurilor, Matt incearca sa il faca sa se simta mai bine, dar Jeremy nu este in stare sa aprecieze o mana intinsa si il repede. Inainte de meci, Tyler hotaraste sa se ia la bataie cu Jeremy, Stefan intervine, iar Jeremy il raneste la mana. Elena, speriata vrea sa vada rana, dar mana este neatinsa, iar Stefan justifica ca sangele nu este al lui si ca el nu a fost atins.
Damon isi zice ca nu ar strica un pic de distractie si incearca sa o faca pe Elena sa il sarute, numai ca aceasta ii jercuieste una peste moaca lasandu-l cu gura cascata si neintelegand de ce nu i-a mers. Deci functioneaza verbina. Oh, am iubit scena asta! Numai ca baiatul devine furios se cearta cu Stefan si il omoara pe Tanner.
Episodul se termina cu o secventa rapida de scene. Matt realizand ca Tyler este un ticalos caruia nu ii place altceva decat sa ii terorizeze pe ceilalti. Tot el este cel care il gaseste pe Tanner mort. Meciul se anuleaza, iar in timp ce ambulanta ridica corpul fostului profesor de istorie / antrenor, o Bonnie absolut socata observa numarul cladirii 8, placuta de inmatriculare a masinii FHT14 si cifra 22 pe asfalt pe locul unde profesorul fusese ucis. Vicki ii marturiseste lui Jeremy ca fusese “nu numai pentru droguri”, admitand in felul asta ca simte ceva pentru el. Stefan renunta a mai crede ca Damon mai are o farama de umanitate, iar Damon infirma lucrul acesta atunci cand ii atinge obrazul unei Elene adormite. Eh, Damon are o urma de suflet – Quel surprise!
Episodul si-a spus povestea, a fost despre calitatea de a fi uman. Sub diverse aspecte, nu numai din punctul de vedere a lui Damon. Toate personajele si-au explorat calitatea asta intr-un fel sau altul: Vicki cand a reusit sa ii vorbesca lui Jeremy, Caroline cand o intreaba pe Elena unde ii e echipamentul, Tanner cand a acceptat ca e supus greselii si ca un elev poate avea dreptate, Bonnie cand a reusit sa il accepte pe Stefan, Damon cand a lasat sa se intrevada o urma de vulnerabilitate. Au inceput sa mai contureze personajele, unele dintre ele au inceput sa isi schimbe culoarea din negru in gri. Au inceput sa mai dezvaluie din trecutul celor doi. Au inceput sa mai introduca si elemente de mister (apropo de Bonnie). Si parca si relatia dintre Stefan si Elena parca devine mai normala, fara nimic fortat. A fost un episod bun, nu a excelat, dar a fost ok si sper pe mai departe sa nu cada in greseala sterotipurilor… Ne vedem saptamana viitoare.
xerses
pe 16 August 2011 13:04
Un episod cu o tenta mai trista:lipsa de omenie a lui Damon.
Saptamana trecuta mi se cam tuflisera urechile. Insa episodul de fata parca a mai spalat un pic din pacatele celui trecut, sau, ca sa folosesc metafora de data trecuta, caruta nu a reusit inca sa isi piarda roata…
Povestea a inceput sa mai capete ceva contur si ma bucur ca au renuntat la cliseul cu perechea si hacuiala din padure la miezul noptii. Nu de alta dar ieseau prost la recensamantul urmator. Personajul lui Stefan parca se incepe sa prinda forma din ce in ce mai mult. Desi “obsesia” lui fata de Elena nu mi s-a parut chiar bine argumentata, la inceput. In afara de faptul ca arata exact precum Katherine si atunci, sa avem iertare, dar nu e prea flatant pentru Elena, nu au incercat sa justifice in nici un fel. Dar, in ciuda aversiunii mele initiale pentru Paul Wesley, imi place ca totusi incepe sa isi iasa din gaoace.
Ce am invatat in episodul de fata? Ca fosta a murit intr-un incendiu, ca Damon nu e chiar asa diabolic cum vrea el sa para, ca exista leac pentru “glamoureala” vampiriceasca (verbina din medalionul Elenei), ca si vampirii din Vampire Diaries se regenereaza si ca Stefan e un bun jucator de fotbal american.
Elena are o incercare de revenire in echipa de majorete, dar se pare ca nu ii mai place atat de mult ca inainte. Banuiesc ca moartea parintilor a facut, intr-un fel, sa isi revalueze prioritatile. Se hotaraste sa il invite pe Stefan la cina si o cheama si pe Bonnie, care nu se simte chiar in elementul ei dupa viziunea avuta vis-a-vis de Stefan (ii marturiseste ca are o obsesie de atunci cu numerele 8 14 22). Numai ca cina se dovedeste a fi reusita, mai ales ca Stefan le dezvaluie fetelor povestea unor druizi celti ce emigrasera in America in secolul XIX. Gheata se sparge, Bonnie povesteste ca este descendenta Vrajitoarelor Salem, vrajitoare ce s-ar trage din druizii cu pricina. Apare insa badita Damon impreuna cu Caroline, iar Elena il invita in casa in ciuda incercarilor nereusite ale lui Stefan de a impiedica acest lucru. Ba chiar il sfideaza mai tarziu, spunandu-i “I’ve been invited in”. Ma deranjeaza jocul asta de a soarecele si pisica. We’ve got your point! Poti sa vii sa o omori cand vrei tu.
Numai ca… discutia dintre Elena si Damon din bucatarie dezvaluie o alta fata a lui Damon, cea care pastreaza o urma de umanitate. Avem parte de un altfel de Damon, oarecum vulnerabil si lipsit de rautate. Lucru care este, intr-un fel, banuit si de fratele sau. Oricum, puterea ei de perceptie o face sa il intrebe care dintre ei i-a facut curte Katherinei mai intai. Aici mi-a placut Elena aici, nu a mai avut acea seriozitate fortata si a dat dovada ca este ceva mai mult decat o fata draguta si bine imbracata.
Damon incepe o “relatie”cu Caroline. Sau, mai degraba, el motanel dragalas cu ochii verzi, ea soricel prost si infatuat cu care el se joaca din plictiseala. Caroline m-a enervat la maximum in episodul asta. Nu numai ca este ingamfata si proasta, dar are si o neam prostie dezvoltata la maximum. In ciuda faptului ca se cunosc de o viata, nu o inteleg pe Elena de ce o accepta. Prietenii nu jignesc in halul in care o face ea, desi am impresia ca o face si din prostie, nu chiar cu intentie. Vorba ceea: prostul nu e prost destul pana nu e si fudul. Stefan incearca sa il aduca cu picioarele pe pamant pe Damoon dar vorbeste cu peretii.
Stefan intra in echipa de fotbal. Acum ca o mica divagatie, nu am sa inteleg niciodata fascinatia americanilor fata de sportul asta absolut violent si nici incapatanarea lor stupida de a il numi fotbal, cand, de fapt, e o combinatie cretina intre rugby si fotbal european. Ca sa nu mai zic ca un intreg mapamond foloseste fotbal, iar ei trebuie sa fie mai cu mot si sa zica soccer. Iar cand ii vad pe baietasii aia cu prostile alea de umeri, ma fac sa rad cu hohote. In fine, revenind la oile noastre, Stefan e chiar bun, lucru care naste gelozii din partea lui Matt si a lui Tyler. Tyler, neam prost si creier de strut sugereaza ca intotdeauna se pot intampla “accidente”. Asta ii poate materia cenusie, asta stie!
Stefan incearca sa gaseasca o cale sa o apere pe Elena de “talentele” lui Damon, asa ca ii face cadou un medalion vechi in care pune verbina, planta care ar trebui sa o pazeasca pe aceasta de hipnoza repsectivului. Ma bucur ac au pastrat chestia asta, desi medalionul acela ar fi trebuit sa vina dupa ce afla Elena ca Stefan are colti si o dieta speciala. Apropo, cum de manca baiatul? Acum mi-a picat fisa.
Jeremy nu se impaca cu modul in care il trateaza Vicki. Si cum isi ineaca el supararea? In whisky, foarte matur. Nu prea inteleg lipsa de respect de sine a lui Vicki, tipul ala nici macar nu are talentul de a se face placut, dar-mi-te sa fie atat de rupt din soare cum crede ea. Sau i se pare ei ca daca iese cu Tyler o sa isi refaca “statul social” in liceu. Jeremy sufera, ii reproseaza ca a fost cu el numai din cauza drogurilor, Matt incearca sa il faca sa se simta mai bine, dar Jeremy nu este in stare sa aprecieze o mana intinsa si il repede. Inainte de meci, Tyler hotaraste sa se ia la bataie cu Jeremy, Stefan intervine, iar Jeremy il raneste la mana. Elena, speriata vrea sa vada rana, dar mana este neatinsa, iar Stefan justifica ca sangele nu este al lui si ca el nu a fost atins.
Damon isi zice ca nu ar strica un pic de distractie si incearca sa o faca pe Elena sa il sarute, numai ca aceasta ii jercuieste una peste moaca lasandu-l cu gura cascata si neintelegand de ce nu i-a mers. Deci functioneaza verbina. Oh, am iubit scena asta! Numai ca baiatul devine furios se cearta cu Stefan si il omoara pe Tanner.
Episodul se termina cu o secventa rapida de scene. Matt realizand ca Tyler este un ticalos caruia nu ii place altceva decat sa ii terorizeze pe ceilalti. Tot el este cel care il gaseste pe Tanner mort. Meciul se anuleaza, iar in timp ce ambulanta ridica corpul fostului profesor de istorie / antrenor, o Bonnie absolut socata observa numarul cladirii 8, placuta de inmatriculare a masinii FHT14 si cifra 22 pe asfalt pe locul unde profesorul fusese ucis. Vicki ii marturiseste lui Jeremy ca fusese “nu numai pentru droguri”, admitand in felul asta ca simte ceva pentru el. Stefan renunta a mai crede ca Damon mai are o farama de umanitate, iar Damon infirma lucrul acesta atunci cand ii atinge obrazul unei Elene adormite. Eh, Damon are o urma de suflet – Quel surprise!
Episodul si-a spus povestea, a fost despre calitatea de a fi uman. Sub diverse aspecte, nu numai din punctul de vedere a lui Damon. Toate personajele si-au explorat calitatea asta intr-un fel sau altul: Vicki cand a reusit sa ii vorbesca lui Jeremy, Caroline cand o intreaba pe Elena unde ii e echipamentul, Tanner cand a acceptat ca e supus greselii si ca un elev poate avea dreptate, Bonnie cand a reusit sa il accepte pe Stefan, Damon cand a lasat sa se intrevada o urma de vulnerabilitate. Au inceput sa mai contureze personajele, unele dintre ele au inceput sa isi schimbe culoarea din negru in gri. Au inceput sa mai dezvaluie din trecutul celor doi. Au inceput sa mai introduca si elemente de mister (apropo de Bonnie). Si parca si relatia dintre Stefan si Elena parca devine mai normala, fara nimic fortat. A fost un episod bun, nu a excelat, dar a fost ok si sper pe mai departe sa nu cada in greseala sterotipurilor… Ne vedem saptamana viitoare.