Subiectul filmului este interesant, emotionant. Se intalnesc oameni din culturi diferite, razboiul schimba vietile oamenilor si fata lumii. Mi-ar fi placut mai mult feeling, chiar si intre cei doi Joshua si Aisha.
blackmore
pe 03 Martie 2020 22:04
Parerea mea este ca nu exista film in care sa "joace " Russel Crowe si sa nu fie o mizerie
Iulidesprefilme
pe 15 Ianuarie 2018 18:47
Russell Crowe și-a făcut...promisiunea că va regiza și va juca în această peliculă cu un subiect delicat, nici ușor de regizat, nici ușor de jucat...O mare tragedie învăluie, sufocă atât destinul unei familii cât și destinul istoric al unei lumi devastate de un crâncen război...mesajele sunt simple, dar puternice... Mie mi-a plăcut cum a fost gândit, creat, jucat...spune multe despre firea, comportamentul, gândirea, mentalitatea unor oameni pe care îi unesc firave fire ale unei comunicări...povestea are momente dense, care lasă vii amintiri, intense trăiri...
bogdanmate72
pe 15 Ianuarie 2018 10:49
Ca sa intelegi filmul, trebuie sa cunosti intai contextul in care se desfasoara actiunea. La sfarsitul primului razboi mondial, Antanta in intelegere cu Rusia a atacat Imperiul Otoman, in scopul dezmembrarii acestuia. Grecii voiau coasta de vest si Constantinopolul, rusii voiau o parte din rasarit... Aliatii (in principal trupe australiene si neozeelandeze) au debarcat in zona Dardanelelor, fiind superiori numeric si militar turcilor care ii astepta pe mal. Din cauza proastei organizari si a comandantilor incapabili, Aliatii nu au reusit sa avanseze in interiorul teritoriului. Turcii s-au aparat eroic si au reusit sa aduca intariri. Dupa lupte statice soldate cu foarte multe victime de ambele parti, Aliatii s-au retras.
Cei trei fii ai actorului principal au plecat la razboi in 1915 si au disparut in campania din Turcia. Russel Crowe e tatal australian, om aspru al desertului, a carui sotie se sinucide din depresia disparitiei copiilor, care merge in Turcia sa isi caute copiii.
Filmul e facut in colaborare cu turcii si prezinta viziunea turca oficiala a acelor evenimente: invadatorii britanici au venit ca niste bezmetici in Turcia, turcii s-au aparat eroic, dar ii respecta si ii cinstesc pana astazi pe toti cei ucisi acolo.
Intre tatal australian si un maior turc se leaga o prietenie barbateasca - turcul il ajuta sa isi caute si chiar sa isi gaseasca cel de-al treilea copil, ceilalti doi fiind gasiti morti.
Un film despre familie, relatii intre oameni, iubire si disperare, si prietenie intre oameni din culturi diferite.
user-5a5bc3b785981
pe 14 Ianuarie 2018 23:27
Un film de nota 10!! Mr.Connor(Russel Crow),tatăl căruia i se aplica proverbul"Speranța moare ultima". Viața,moarte,tragedie..și bucurie din nou! Un film cu multa profunzime pt cei care iubesc genul drama.
mladitza
pe 08 Ianuarie 2017 21:50
Filmul are el ceva-ceva, dar aluneca un pic in melodromatic. Totusi, sunt de apreciat decorurile, povestea daca o scuturi de metaforele prea abundente e bunicica si, asa cum se stie, vocea lui Crowe este fermecatoare, mai ales ca aici citeste din frumoasele povesti ale lumii. Parerea mea este ca Russell Crowe ar trebui sa se abtina sa faca regie sau, in cel mai bun caz, sa ceara consultanta daca totusi vrea sa o faca. Daca vreti sa vedeti un film foarte bun, puteti sa-l evitati. Daca vreti sa va delectati cu un film in care joaca un actor preferat (Crowe, de exemplu) si care sa nu fie o pierdere de timp, il puteti viziona. Dar, cu siguranta, Crowe are filme cu adevarat bune, asta sa zicem ca e mediu.
patru_daniel
pe 08 Octombrie 2016 23:35
Foarte bun film, foarte buna povestea. Finalul m-a facut sa plang, merita vazut. Nota 10.
zdraveius
pe 14 Noiembrie 2015 02:42
Un detaliu pe care nimeni nu pare sa-l fi mentionat. Se repeta de multe ori numele Istambul. Actiunea filmului este la 1915 plus cativa ani. La vremea respectiva, orasul era Constantinopol si a ramas asa pana la 28 martie 1930.
N-o fi ajuns un manual de istorie sau internetul la domnu' Crowe in 2014?
Doar si aceasta scapare si ma face si pe mine sa ma intreb de ce se cred unii actori si buni regizori.
Am constatat de prea multe ori ca acolo unde scenarist si regizor sau regizor si actor in rol principal este una si aceeasi persoana, ceva nu se leaga. Or fi si cazuri cu o combinatie fericita... dar tinand cont ca unii dintre actorii cunoscuti nu au vreo scoala de specialitate, nu ma mira ca se lanseaza si in regie, scriu si scenarii...multe filme fiind astfel de mana a treia, mult prea comerciale, de duzina. Multe efecte speciale, milioane de impuscaturi, morti, accidente, masini, explozii, femei dezbracate, decoruri proaste, dialoguri puerile. Cantitate. Prind la public.
Calitatea este o nestemata. Greu de gasit, pentru putini usor de inteles si apreciat.
Utube
pe 02 August 2015 19:53
Este o dramă despre a cărui subiect suntem atenţionaţi încă de la început că este inspirat din evenimente reale, respectiv este vorba despre un bărbat, de origine australiană, care pleacă din Australia la Istanbul, capitala fostului Imperiu Otoman – actualmente Turcia - să-şi găsească cei trei fii care au fost daţi dispăruţi în urma sângeroasei campanii de la Gallipoli, din anul 1915, în timpul Primului Război Mondial, cu această temă, pelicula fiind aproape de „Saving Private Ryan” – 1998 sau de „In The Valley of Elah” – 2007.
Scenariul este foarte simplu, fără evenimente spectaculoase sau răsturnări dramatice de situaţie iar evenimentele la care face referire pelicula, indiferent că este vorba despre campania în sine sau despre situaţia interbelică, au fost „nuanţate”, poate uşor părtinitor în favoarea co-producătorului turc, „modelând” adevărul, asta pentru a fi, cum spun americanii, „politically correct”. Acest fapt, de părtinire, este foarte vizibil în film şi poate fi de natură să inflameze spiritul naţionalist al celorlalte naţiuni care au avut de suferit de pe urma campaniei Imperiului Otoman, ca parte din alianţa „agresoare” alături de Germania, cu totul diferit în film, naţiunea turcă fiind prezentată ca naţiune agresată.
O problemă delicată a scenariului, greu de sesizat datorită subiectului tratat de peliculă, este realizarea egocentrică a acestuia în jurul personajului principal, toate celelalte personajele care apar în film şi intră în contact cu acesta îşi oferă disponibilitatea pentru a-l ajuta în misiunea personală de găsire a fiilor dispăruţi. Ori este puţin credibil ca în vâltoarea şi tumultul evenimentelor, destul de fierbinţi, care se desfăşurau la acea dată în Instanbul, militari – indiferent de naţionalitate – şi civili să-şi lase baltă toate treburile pentru a ajuta pe cineva să-şi găsească fii de îndată ce acesta le cerea ajutorul.
Din punct de vedere al realizării, filmul este destul de bun, cadrele filmate sunt foarte sugestive, unele chiar „dureros” de tragice, în special cele în care sunt prezentate armantele în timpul conflictului, camera de filmat surprinzând foarte bine ceea ce se doreşte a fi prezentat în scena care „curge” pe ecran. De asemenea sunt şi câteva imagini de „desktop” foarte profunde şi reprezentative iar unele scene sunt uşor exagerate, de menţionat fiind scena cu furtuna de nisip.
Filmul conţine şi multe clişee, cele mai multe fiind în scenele în care se derulează povestea de dragoste, inserată probabil pentru a nuanţa şi a rupe monotonia posibilă a subiectului peliculei. Oricum deznodământul idilei este pecetluit încă de la prima încrucişare de priviri dintre cei doi protagonişti ai acesteia iar evenimentele dintre „prima privire” şi final se derulează predictibil şi pe placul cinefilului cu suflet sensibil. Tot aici este de menţionat, ca aspect foarte reuşit, deşi din punct de vedere socio-moral este imposibilă, frumuseţea şi sensibilitatea scenei idilice desfăşurată la lumina lumânărilor.
Din păcate, pe lângă erorile istorice, sunt şi multe greşeli de logică, de continuitate şi de locaţie, cea mai flagrantă fiind cea cu craniul găurit de glonţ în care orificiul de intrare şi de ieşire din acesta nu corespunde cu evenimentele prezentate în film. Tot o greşeală spectaculoasă, puţin sesizabilă, poate observată doar de cinefili pasionaţi de fotografie este şi supra-saturarea cromatică a multor scene, respectiv culorile a tot ceea ce este filmat sunt mult accentuate faţă de realitate deşi sunt scene din „prezetul filmat”, această greşeală putând fi eliminată la montaj în faza de post-procesare.
Russel Crowe (Connor) în rolul principal, tatăl celor trei băieţi, este fără de cusur în interpretare, nimic de reproşat, în multe din scene, mai ales cele care necesitau exprimarea de emoţii referitoare la membrii familiei, aducând foarte aproape de interpretarea din „Gladiatorul” – 2000. Un lucru inedit dar foarte puţin credibil, referitor la personajul lui Russel Crowe, este faptul că acestuia, prin scenariu, i s-au atribuit capacităţi parapsihologice, mai precis capacităţi radiestezice, detaliu foarte important şi absolut necesar pentru acţiunea filmului.
Olga Kurylenko (Ayshe) are şi ea o interpretare bună, reuşind foarte bine să exprime toată paleta de emoţii prin care trece personajul interpretat de ea, de la tandreţe şi iubire la furie şi deznădejde. Dar cea mai bună interpretare a unui personaj suport este a celui care-l aduce pe ecran pe fiul lui Ayshe, Dylan Georgiades (Orhan), foarte natural şi expresiv în toate scenele.
Dintre cele două personaje care-i interpretează pe ofiţerii turci, Yilmaz Erdogan (Major Hasan) are de departe cea mai bună interpretare, celuilalt actor, Cem Yilmaz (Cemal) fiindu-i trădată interpretarea de domenil satiric al artei interpretative în care activează, nereuşind interpretarea gravă ce o presupunea situaţiile filmului, personajul interpretat sau evenimentele de pe ecran.
Finalul este previzibil şi deşi filmul este inspirat din evenimente reale ar fi bine ca această realizare să fie percepută conform ideii că singura realitate este faptul că un tată îşi caută fii dispăruţi în campania de la Gallipoli.
Vizionare plăcută!
greed
pe 31 Iulie 2015 15:27
Un film exceptional pentru amatori genului .... mie unu mia placut chiar foarte mult
Tim22
pe 31 Iulie 2015 13:52
Timp de 111 minute, cat dureaza, nu se intampla absolut nimic. Plictiseala si iar plictiseala.
Decibalus
pe 24 Mai 2015 13:19
un film destul de reusit si emotionant..se putea si mai bine dar parerea mea e ca un 8 chiar merita
Nika
pe 12 Mai 2015 11:26
Filmul acesta nu se ridica la nivelul capodoperelor in care a jucat Crowe, cu toate acestea, mie filmul mi-a placut, iar secventa din desert cu fii si covorul m-a emotionat foarte tare.
Mihai2508
pe 28 Aprilie 2015 23:08
Un film foarte bun cu si despre razboi, care prezinta dragostea pe care o poarta un parinte pentru copii sai care i-au fost furati de razboaiele prostesti si pline de aroganta ale omenirii, in care pentru orgolilul catorva oameni, alte zeci de mii de tineri trebuie sa moara in zadar, in mizerie, singuri, departe de persoanele iubite, si mai apoi sa fie uitati de catre restul lumii, intr-un razboi in care nu meritau sa moara. Este bine ca se fac astfel de filme, sa vada lumea cat de crude pot fi razboaiele, si inca nu sunt prezentate toate ororile din timpul unui razboi.
mesersmith
pe 26 Aprilie 2015 10:28
Un film pe alocuri dur. Genul de productie pe care nu o uiti foarte usor si care te poate marca.
Sorin87
pe 17 Aprilie 2015 00:37
The Water Diviner este un film emotionant care spune o poveste spectaculoasa, merita vazut
Pantaleon
pe 13 Aprilie 2015 20:26
Înainte să mă mă uit la acest film, am citit toate părerile de pe forum, trebuie să spun asta din capul locului. Părerile sunt împărțite, unii îl consideră un film bun, alții (care nu au scris neapărat pe forum, dar cu care am vorbit) îl consideră banal și plictisitor. Părerea mea este că Russel Crowe, deși este un actor bun (nu excepțional, să fim serioși) își face debutul în lung-metraj cu piciorul stâng, realizând, nu neapărat o porcărie, dar un film modest, subțire, fără miez și fără feeling (exceptând câteva scene), cu un final având iz telenovelistic. Regizorul Crowe mai are mult până departe, mai are mult până la a face un film bun, memorabil. Se vede că îi lipsește experiența, că e un regizor plăpând, necopt. Să sperăm că viitorul lui regizoral va arăta mult mai bine decât prezentul. Până atunci, doar numele Russel Crowe de pe afiș vinde acest film modest, iar memorabil (cel puțin pentru mine) este doar faciesul frumoasei Olga Kurylenko. Restul e tăcere.
Manusa
pe 10 Aprilie 2015 00:29
Parerea mea este ca nu exista film in care sa joace Crowe si sa nu fie bun, la fel si in cazul acestui film. Mie mi-a placut atat povestea, mai ales ca este una inspirata din evenimente reale, cat si prestatia tuturor actorilor.
Este de apreciat ca un parinte sa isi caute copiii, chiar daca se crede ca ei sunt morti, si cred ca in cazul de fata, tatal i-ar fi cautat ani intregi......pana cand la urma i-ar gasi.
Va recomand acest film, este unul foarte bun, care merita vazut.
andystarx
pe 04 Aprilie 2015 22:43
A facut filme mult mai bune RUssel Crowe,dar tinand cont ca este dupa un caz real,a fost bunicel ! Remarc si prestatia celorlalti actori ! Oricum nu m-a dat pe spate,dar merge vazut odata !
defav
pe 25 Martie 2015 00:39
Bun spre foarte bun , merita sigur vazut, dar pacatuieste putin ca s-a vrut prea mult in filmul asta si nu s-a reusit pe masura ,uneori pare neverosimil . Nu stiu cat de veridic e dpdv istoric, ca daca n-ai sti ca turcii au fost niste nemernici, ai zice ca-s cei mai de treaba in film. In plus filmul e cam siropos , cum s-a mai zis ,si mai ales povestea de dragoste nu-mi pare prea reusita ,totusi s-a reusit punerea cap la cap a unui scenariu bun .
Si de unde stim noi ca chiar e inspirat de fapte reale ?! ca nu ni se dezvaluie nimic din povestea reala, la sfarsit , cum se face de obicei , de genul : " X a continuat sa ...creasca oi pana a murit" sau macar ceva de genul asta ....
radu3455
pe 18 Martie 2015 18:56
mi-a placut tare mult acest film regizat chiar de Russell Crowe,are o poveste captivanta,trista,emotionanta si bine transpusa pe micul ecran,plus ca e inspirata din fapte reale,merita vazut nota 9
XShadowX
pe 18 Martie 2015 15:30
Un film foarte bun cu o poveste impresionanta , o drama de exceptie in care Russell Crowe face un rol deosebit , de neratat !
dragomir_alina
pe 04 Martie 2015 22:47
Un film bun cu o poveste interesanta, trista in esenta, dar indulcita in exces"" la sfarsit.
catalin_ionut_23
pe 04 Martie 2015 17:44
Foarte bun filmul ,merita vazut are o poveste foarte buna si actiune ,mie mi-a placut foarte mult filmul ,este interesant si nu plictiseste deloc .Vil recomand!
Alina B
pe 03 Februarie 2015 13:29
De mult timp astept un film cu el, sper sa fie bun si sa arate intregul sau potential.
daniel_ppk
pe 03 Februarie 2015 10:19
Bunicel filmul , nu e stralucit dar merita vazut , poveste filmului e ok , actorii ok . Nota generala 7
DragosT
pe 30 Ianuarie 2015 15:58
L-am vazut acum 2 zile la cinema :) chiar merita vazut ..
Russell Crowe este un actor foarte bun ..
dincolodenume
pe 29 Ianuarie 2015 01:09
Russell Crowe este un actor foarte bun insa nu inteleg de ce are in palmares, pe langa filme foarte bune, multe pelicule de duzina.
Cel mai dezamagit am fost cand l-am urmarit in Noah, un film caruia nu-i gasesc niciun sens.
The Water Diviner este o amestecatura de fantasy, drama, razboi, dragoste, dar nimic din toate astea facut asa cum trebuie.
Avem niste premonitii demne de Nostradamus, faze de razboi fara noima, dragoste pentru ca trebuie si o drama ca da bine.
Povestea tatalui protector care isi impinge fii la razboi din motive patriotice este slab conturata si foarte naiv condimentata cu remuscarile tatalui. Am fi asteptat sa-l vedem pe Connor cum isi ineaca amarul intr-o sticla spirtoasa dupa momentele dificile pe care viata i le-a pregatit. In schimb el pare de fier, un soldat cu o misiune, ghidat de niste fantasme ce nu i se potrivesc personajului bine organizat si stabil psihic ce se dovedeste a fi.
Ma asteptam ca voi vedea un film ce-mi va desfasura o poveste ce ma va face sa uit cine sunt, ce cred si pentru ce exist. Am fost alimentat de o speranta desarta in dorinta mea de a primi o drama autentica, o poveste de dragoste inflacarata, un film ce-o sa-mi vorbeasca despre valori, umanitate, ...
Exista ceva mesaj in acest film, dar prea artificial, prea simplist. Stim cu totii ca trebuie sa iertam, sa ne iubim vrajmasii chiar si dupa ce au vrut sa ne omoare fiii, stim ca trebuie sa facem multe lucruri bune. Dar cum spui asta intr-un film?
Naivitatea mesajului vine din cateva directii foarte direct servite insa in mod foarte superficial: Turcii sunt un popor bun, ceilalti sunt rai. Ideile devenite clisee precum "razboiul este rau", "au murit oameni nevinovati", "au pierit copii necopti", "ura este rea", "dragostea invinge" etc sunt foarte prost puse in scena. Totul este siropos, mieros. Vorbim totusi despre o lupta in care au pierit 70000 de oameni intr-o parte si un numar asemanator de cealalta parte.
Sa reducem un fapt istoric brutal, animalic, sangeros la o simpla poveste in care un australian impreuna cu un turc incearca sa-si iubeasca calaii, este mult peste nivelul meu de suportabilitate. Aici nu vorbim despre pantoful cenusaresei, nu avem o alba ca zapada cu cei sapte pitici pe scena. Discutam de o catastrofa de proportii.
Pe toata durata filmului avem niste impuscaturi interesante ca zgomot dar care parca nu fac parte din actiunea filmului. Intr-o parte, a timpului trecut (parte ce pare a izvora din memoria lui Connor - desi nu a fost niciodata prezent pe campul de lupta), se moare eroic (desi prosteste reprezentat), iar in cealalta parte, prezenta, se traieste siropos.
Romanticul din mine nu a fost satisfacut de intensitatea idilei ci am constatat cat timp pierdut, risipit, pe o poveste necredibila si fara un substrat. Pentru un dramatism mai ascutit si pentru o poveste incadrata mai bine in tablou, Connor ar fi trebuit sa si-o puna cu prostituata. Nici macar de-o scena de dragoste n-am avut parte desi ni s-a servit cesti pline cu zahar.
Un rol jucat foarte bine de Russell, un film facut in batjocura fata de privitori. Singurul lucru ce m-a inviorat este cantecul asa zisilor osteni conspiratori stransi in jurul lui Major Hasan.
Pacat de Russell!
cosmin21buc
pe 21 Ianuarie 2015 23:52
Povestea e foarte interesanta, cadrul natural e superb, filmul e hollywoodian, dar care prezint cateva informatii istorice bune de retinut ,Russell Crowe e regizor, actor principal, Casanova si gladiator (atat ca personaj, cat si ca regizor, multe scene amintindu-mi de celebrul film) iar Olga Kurylenko e prezenta doar cu fizicul.
chetta
pe 21 Ianuarie 2015 12:46
un film bunicel ,sa-i spun asa...ma asteptam la mult mai mult de la ...
In fine un film care merita vazut acasa...nu la cinema...
dizzy.seven
pe 19 Ianuarie 2015 20:30
trece o ora si nu se intampla nimic. toate secventele din trailer sunt in primele 10 minute. amintirea cu furtuna de nisip, gasirea apei, sinuciderea nevestei.. apoi plictiseala grava. nu am vazut un film care sa fie regizat de actorul principal si care sa fie bun. se vede ca lipseste ceva. pentru ca una e sa fii un actor de exceptie, si alta e sa fii un regizor de exceptie. daca esti un actor bun si ai bani de investit asta nu inseamna ca vei fi bun si ca regizor.
alexandrache
pe 17 Ianuarie 2015 22:40
O poveste foarte frumoasa !!! Si un mare actor (Russell Crowe )
I-am dat nota opt.
Cei trei fii ai actorului principal au plecat la razboi in 1915 si au disparut in campania din Turcia. Russel Crowe e tatal australian, om aspru al desertului, a carui sotie se sinucide din depresia disparitiei copiilor, care merge in Turcia sa isi caute copiii.
Filmul e facut in colaborare cu turcii si prezinta viziunea turca oficiala a acelor evenimente: invadatorii britanici au venit ca niste bezmetici in Turcia, turcii s-au aparat eroic, dar ii respecta si ii cinstesc pana astazi pe toti cei ucisi acolo.
Intre tatal australian si un maior turc se leaga o prietenie barbateasca - turcul il ajuta sa isi caute si chiar sa isi gaseasca cel de-al treilea copil, ceilalti doi fiind gasiti morti.
Un film despre familie, relatii intre oameni, iubire si disperare, si prietenie intre oameni din culturi diferite.
N-o fi ajuns un manual de istorie sau internetul la domnu' Crowe in 2014?
Doar si aceasta scapare si ma face si pe mine sa ma intreb de ce se cred unii actori si buni regizori.
Am constatat de prea multe ori ca acolo unde scenarist si regizor sau regizor si actor in rol principal este una si aceeasi persoana, ceva nu se leaga. Or fi si cazuri cu o combinatie fericita... dar tinand cont ca unii dintre actorii cunoscuti nu au vreo scoala de specialitate, nu ma mira ca se lanseaza si in regie, scriu si scenarii...multe filme fiind astfel de mana a treia, mult prea comerciale, de duzina. Multe efecte speciale, milioane de impuscaturi, morti, accidente, masini, explozii, femei dezbracate, decoruri proaste, dialoguri puerile. Cantitate. Prind la public.
Calitatea este o nestemata. Greu de gasit, pentru putini usor de inteles si apreciat.
Scenariul este foarte simplu, fără evenimente spectaculoase sau răsturnări dramatice de situaţie iar evenimentele la care face referire pelicula, indiferent că este vorba despre campania în sine sau despre situaţia interbelică, au fost „nuanţate”, poate uşor părtinitor în favoarea co-producătorului turc, „modelând” adevărul, asta pentru a fi, cum spun americanii, „politically correct”. Acest fapt, de părtinire, este foarte vizibil în film şi poate fi de natură să inflameze spiritul naţionalist al celorlalte naţiuni care au avut de suferit de pe urma campaniei Imperiului Otoman, ca parte din alianţa „agresoare” alături de Germania, cu totul diferit în film, naţiunea turcă fiind prezentată ca naţiune agresată.
O problemă delicată a scenariului, greu de sesizat datorită subiectului tratat de peliculă, este realizarea egocentrică a acestuia în jurul personajului principal, toate celelalte personajele care apar în film şi intră în contact cu acesta îşi oferă disponibilitatea pentru a-l ajuta în misiunea personală de găsire a fiilor dispăruţi. Ori este puţin credibil ca în vâltoarea şi tumultul evenimentelor, destul de fierbinţi, care se desfăşurau la acea dată în Instanbul, militari – indiferent de naţionalitate – şi civili să-şi lase baltă toate treburile pentru a ajuta pe cineva să-şi găsească fii de îndată ce acesta le cerea ajutorul.
Din punct de vedere al realizării, filmul este destul de bun, cadrele filmate sunt foarte sugestive, unele chiar „dureros” de tragice, în special cele în care sunt prezentate armantele în timpul conflictului, camera de filmat surprinzând foarte bine ceea ce se doreşte a fi prezentat în scena care „curge” pe ecran. De asemenea sunt şi câteva imagini de „desktop” foarte profunde şi reprezentative iar unele scene sunt uşor exagerate, de menţionat fiind scena cu furtuna de nisip.
Filmul conţine şi multe clişee, cele mai multe fiind în scenele în care se derulează povestea de dragoste, inserată probabil pentru a nuanţa şi a rupe monotonia posibilă a subiectului peliculei. Oricum deznodământul idilei este pecetluit încă de la prima încrucişare de priviri dintre cei doi protagonişti ai acesteia iar evenimentele dintre „prima privire” şi final se derulează predictibil şi pe placul cinefilului cu suflet sensibil. Tot aici este de menţionat, ca aspect foarte reuşit, deşi din punct de vedere socio-moral este imposibilă, frumuseţea şi sensibilitatea scenei idilice desfăşurată la lumina lumânărilor.
Din păcate, pe lângă erorile istorice, sunt şi multe greşeli de logică, de continuitate şi de locaţie, cea mai flagrantă fiind cea cu craniul găurit de glonţ în care orificiul de intrare şi de ieşire din acesta nu corespunde cu evenimentele prezentate în film. Tot o greşeală spectaculoasă, puţin sesizabilă, poate observată doar de cinefili pasionaţi de fotografie este şi supra-saturarea cromatică a multor scene, respectiv culorile a tot ceea ce este filmat sunt mult accentuate faţă de realitate deşi sunt scene din „prezetul filmat”, această greşeală putând fi eliminată la montaj în faza de post-procesare.
Russel Crowe (Connor) în rolul principal, tatăl celor trei băieţi, este fără de cusur în interpretare, nimic de reproşat, în multe din scene, mai ales cele care necesitau exprimarea de emoţii referitoare la membrii familiei, aducând foarte aproape de interpretarea din „Gladiatorul” – 2000. Un lucru inedit dar foarte puţin credibil, referitor la personajul lui Russel Crowe, este faptul că acestuia, prin scenariu, i s-au atribuit capacităţi parapsihologice, mai precis capacităţi radiestezice, detaliu foarte important şi absolut necesar pentru acţiunea filmului.
Olga Kurylenko (Ayshe) are şi ea o interpretare bună, reuşind foarte bine să exprime toată paleta de emoţii prin care trece personajul interpretat de ea, de la tandreţe şi iubire la furie şi deznădejde. Dar cea mai bună interpretare a unui personaj suport este a celui care-l aduce pe ecran pe fiul lui Ayshe, Dylan Georgiades (Orhan), foarte natural şi expresiv în toate scenele.
Dintre cele două personaje care-i interpretează pe ofiţerii turci, Yilmaz Erdogan (Major Hasan) are de departe cea mai bună interpretare, celuilalt actor, Cem Yilmaz (Cemal) fiindu-i trădată interpretarea de domenil satiric al artei interpretative în care activează, nereuşind interpretarea gravă ce o presupunea situaţiile filmului, personajul interpretat sau evenimentele de pe ecran.
Finalul este previzibil şi deşi filmul este inspirat din evenimente reale ar fi bine ca această realizare să fie percepută conform ideii că singura realitate este faptul că un tată îşi caută fii dispăruţi în campania de la Gallipoli.
Vizionare plăcută!
Este de apreciat ca un parinte sa isi caute copiii, chiar daca se crede ca ei sunt morti, si cred ca in cazul de fata, tatal i-ar fi cautat ani intregi......pana cand la urma i-ar gasi.
Va recomand acest film, este unul foarte bun, care merita vazut.
Si de unde stim noi ca chiar e inspirat de fapte reale ?! ca nu ni se dezvaluie nimic din povestea reala, la sfarsit , cum se face de obicei , de genul : " X a continuat sa ...creasca oi pana a murit" sau macar ceva de genul asta ....
Russell Crowe este un actor foarte bun ..
Cel mai dezamagit am fost cand l-am urmarit in Noah, un film caruia nu-i gasesc niciun sens.
The Water Diviner este o amestecatura de fantasy, drama, razboi, dragoste, dar nimic din toate astea facut asa cum trebuie.
Avem niste premonitii demne de Nostradamus, faze de razboi fara noima, dragoste pentru ca trebuie si o drama ca da bine.
Povestea tatalui protector care isi impinge fii la razboi din motive patriotice este slab conturata si foarte naiv condimentata cu remuscarile tatalui. Am fi asteptat sa-l vedem pe Connor cum isi ineaca amarul intr-o sticla spirtoasa dupa momentele dificile pe care viata i le-a pregatit. In schimb el pare de fier, un soldat cu o misiune, ghidat de niste fantasme ce nu i se potrivesc personajului bine organizat si stabil psihic ce se dovedeste a fi.
Ma asteptam ca voi vedea un film ce-mi va desfasura o poveste ce ma va face sa uit cine sunt, ce cred si pentru ce exist. Am fost alimentat de o speranta desarta in dorinta mea de a primi o drama autentica, o poveste de dragoste inflacarata, un film ce-o sa-mi vorbeasca despre valori, umanitate, ...
Exista ceva mesaj in acest film, dar prea artificial, prea simplist. Stim cu totii ca trebuie sa iertam, sa ne iubim vrajmasii chiar si dupa ce au vrut sa ne omoare fiii, stim ca trebuie sa facem multe lucruri bune. Dar cum spui asta intr-un film?
Naivitatea mesajului vine din cateva directii foarte direct servite insa in mod foarte superficial: Turcii sunt un popor bun, ceilalti sunt rai. Ideile devenite clisee precum "razboiul este rau", "au murit oameni nevinovati", "au pierit copii necopti", "ura este rea", "dragostea invinge" etc sunt foarte prost puse in scena. Totul este siropos, mieros. Vorbim totusi despre o lupta in care au pierit 70000 de oameni intr-o parte si un numar asemanator de cealalta parte.
Sa reducem un fapt istoric brutal, animalic, sangeros la o simpla poveste in care un australian impreuna cu un turc incearca sa-si iubeasca calaii, este mult peste nivelul meu de suportabilitate. Aici nu vorbim despre pantoful cenusaresei, nu avem o alba ca zapada cu cei sapte pitici pe scena. Discutam de o catastrofa de proportii.
Pe toata durata filmului avem niste impuscaturi interesante ca zgomot dar care parca nu fac parte din actiunea filmului. Intr-o parte, a timpului trecut (parte ce pare a izvora din memoria lui Connor - desi nu a fost niciodata prezent pe campul de lupta), se moare eroic (desi prosteste reprezentat), iar in cealalta parte, prezenta, se traieste siropos.
Romanticul din mine nu a fost satisfacut de intensitatea idilei ci am constatat cat timp pierdut, risipit, pe o poveste necredibila si fara un substrat. Pentru un dramatism mai ascutit si pentru o poveste incadrata mai bine in tablou, Connor ar fi trebuit sa si-o puna cu prostituata. Nici macar de-o scena de dragoste n-am avut parte desi ni s-a servit cesti pline cu zahar.
Un rol jucat foarte bine de Russell, un film facut in batjocura fata de privitori. Singurul lucru ce m-a inviorat este cantecul asa zisilor osteni conspiratori stransi in jurul lui Major Hasan.
Pacat de Russell!
In fine un film care merita vazut acasa...nu la cinema...