Părerea criticului
Ştim, titlul acestei cronici este polemic (ba chiar obraznic!), dar exact aşa este şi filmul lansat recent pe Netflix şi rămas de o săptămână în top 10-le local. Primirea sa a fost încă şi mai bună în afara ţării, căci The White Tiger/Tigrul alb, ecranizarea pasionantului roman omonim scris de Aravind Adiga, a ajuns chiar şi pe primul loc global pe Netflix. Iată ce ne-a plăcut nouă la acest film şi de ce poate ar fi bine să-l vezi şi tu.
Pe scurt, The White Tiger ne arată traiectoria excepţională a lui Balram Halwai (Adarsh Gourav) de la adolescent dintr-o castă inferioară pe umerii căruia stă foamea celor 80 (exagerăm, dar pe acolo) de rubedenii la şansa extraordinară de a deveni şoferul unui promiţător afacerist şi mult mai departe. Nu lăsăm să ne scape vreun spoiler dacă dezvăluim de la început că povestea e spusă la persoana întâi de Balram, ani mai târziu, când a ajuns antreprenor de succes: fix aşa începe şi filmul. Dar cum reuşeşte Balram să se îmbogăţească? Şi ce-i cu posterul întrezărit în primele scene, în care aflăm că eroul este căutat pentru crimă?
Regizat de Ramin Bahrani, regizor americano-iranian care şi-a lansat mai toate lungmetrajele anterioare în selecţia festivalului de la Veneţia, The White Tiger parcurge marile teme ale romanului şi invită publicul să se pună în pielea lui Balram şi să decidă, pe cont propriu, dacă paşii parcurşi de acesta sunt sau nu impardonabili. Sau justificabili? Doar că, dacă citeşti această cronică pe un laptop cumpărat de pe emag, lângă caloriferul fierbinte şi cu internetul plătit la zi sunt mari şanse să nu ai dreptul să-l judeci pe Balram...
Este o temă de gândire grea: ce-i de făcut când tu şi cele 80 de rude ale tale vă duceţi la culcare cu burta goală zile în şir? Ce-i de făcut când angajatorul tău te tratează ca ultimul om, ba chiar e gata să-ţi fure şi libertatea pentru a scăpa basma curată? Unde se opreşte servilismul şi unde începe ura? Unde începe dorinţa de răzbunare şi unde te duce ea?
Este adevărat, elanul lui The White Tiger este cumva ştirbit de succesul lui Sacred Games, primul serial Netflix realizat în India şi cu un erou asemănător în centrul atenţiei (cronica noastră aici). Doar că premiera săptămânii trecute are o abordare mult mai luminoasă a antreprenorului Balram, părând să sugereze că traiectoria sa este justificată. Da, putem da verdicte în cazul lui Balram, căci a-i judeca pe ceilalţi este sportul global al noului mileniu, dar ar fi un verdict steril, concentrat pe litera legii şi nu pe valori mai aproape de noi. În The White Tiger, avem parte nu doar de o acerbă luptă de clasă, ci şi de o negare a celebrului "trăieşte şi lasă să trăiască": "omoară ca să nu fii omorât"...
Se discută la nesfârşit despre şansele la Oscar ale Tigrului, deşi noi credem că Academia poate găsi alternative mai bune la mai toate categoriile. Dincolo de povestea sa despre o improbabilă supravieţuire, filmul lui Bahrani este îngreunat de lungul voice over al eroului şi o scenă finală mai mult decât bizară. Este, totuşi, mai mult decât vizionabil, mai ales în România noastră, unde corupţia şi sărăcia sunt în continuare boli grave şi greu vindecabile...
Pe scurt, The White Tiger ne arată traiectoria excepţională a lui Balram Halwai (Adarsh Gourav) de la adolescent dintr-o castă inferioară pe umerii căruia stă foamea celor 80 (exagerăm, dar pe acolo) de rubedenii la şansa extraordinară de a deveni şoferul unui promiţător afacerist şi mult mai departe. Nu lăsăm să ne scape vreun spoiler dacă dezvăluim de la început că povestea e spusă la persoana întâi de Balram, ani mai târziu, când a ajuns antreprenor de succes: fix aşa începe şi filmul. Dar cum reuşeşte Balram să se îmbogăţească? Şi ce-i cu posterul întrezărit în primele scene, în care aflăm că eroul este căutat pentru crimă?
Regizat de Ramin Bahrani, regizor americano-iranian care şi-a lansat mai toate lungmetrajele anterioare în selecţia festivalului de la Veneţia, The White Tiger parcurge marile teme ale romanului şi invită publicul să se pună în pielea lui Balram şi să decidă, pe cont propriu, dacă paşii parcurşi de acesta sunt sau nu impardonabili. Sau justificabili? Doar că, dacă citeşti această cronică pe un laptop cumpărat de pe emag, lângă caloriferul fierbinte şi cu internetul plătit la zi sunt mari şanse să nu ai dreptul să-l judeci pe Balram...
Este o temă de gândire grea: ce-i de făcut când tu şi cele 80 de rude ale tale vă duceţi la culcare cu burta goală zile în şir? Ce-i de făcut când angajatorul tău te tratează ca ultimul om, ba chiar e gata să-ţi fure şi libertatea pentru a scăpa basma curată? Unde se opreşte servilismul şi unde începe ura? Unde începe dorinţa de răzbunare şi unde te duce ea?
Este adevărat, elanul lui The White Tiger este cumva ştirbit de succesul lui Sacred Games, primul serial Netflix realizat în India şi cu un erou asemănător în centrul atenţiei (cronica noastră aici). Doar că premiera săptămânii trecute are o abordare mult mai luminoasă a antreprenorului Balram, părând să sugereze că traiectoria sa este justificată. Da, putem da verdicte în cazul lui Balram, căci a-i judeca pe ceilalţi este sportul global al noului mileniu, dar ar fi un verdict steril, concentrat pe litera legii şi nu pe valori mai aproape de noi. În The White Tiger, avem parte nu doar de o acerbă luptă de clasă, ci şi de o negare a celebrului "trăieşte şi lasă să trăiască": "omoară ca să nu fii omorât"...
Se discută la nesfârşit despre şansele la Oscar ale Tigrului, deşi noi credem că Academia poate găsi alternative mai bune la mai toate categoriile. Dincolo de povestea sa despre o improbabilă supravieţuire, filmul lui Bahrani este îngreunat de lungul voice over al eroului şi o scenă finală mai mult decât bizară. Este, totuşi, mai mult decât vizionabil, mai ales în România noastră, unde corupţia şi sărăcia sunt în continuare boli grave şi greu vindecabile...
